5 cărți must-read ~ s48/2014

M-am întrebat mereu de ce unul sau altul dintre autori a fost laureat al Premiului Nobel, în timp ce alții, la fel de talentați sau poate chiar mai mult, nu au primit acest premiu. Între devoratorii de literatură discuțiile sunt adesea tensionate, în fiecare an nominalizările ne țin în suspans; mulțumesc divinității că nu avem și alegeri electorale anual – că toată energia afectivă s-ar epuiza în mai puțin de un deceniu.

Fie că este vorba despre știință sau artă, talentul nu poate fi măsurat în mod obiectiv, iar comparația între diversele realizări și descoperiri, cu tot cu numărul din ce în ce mai mare de criterii de departajare, se dovedește puțin mulțumitoare atât pentru public (exemplu fiind tocmai laureatul acestui an, Patrick Modiano), cât și pentru cei nominalizați. Totuși, ne simțim bine atunci când preferatul nostru câștigă, nu-i așa? Ceea ce ne scapă din vedere este că simpla nominalizare înseamnă deja foarte mult. Așa că, astăzi m-am gândit să vă spun câte ceva despre premiu, criteriile ce trebuie îndeplinite și care sunt așteptările juriului de la un laureat în literatură.

nobelprize_660

După cum bine știți, există cinci premii sponsorizate de fundația lui Alfred Nobel. Cel pentru literatură, menționează în testamentul său, va fi decernat autorului care, în domeniul literar, a creat o operă extraordinară într-o direcție ideală. Academia din Stockholm la acel moment, iar acum Academia Suedeză, prin cei 18 membri ai comitetului de juriului, alege dintre autorii nominalizați. La început, premiul a fost decernat după principiile menționate în testament, singurele la acea vreme. Academia Suedeză urmărea, pentru toate premiile, candidatul care a adus „cele mai mari beneficii omenirii” – iar pentru literatură era vorba, în special, de o „direcție ideală”. Sigur că aceste criterii sunt vagi și nu de foarte mare ajutor. Pe de altă parte, singura sursă sigură de aflare a criteriilor și principiilor aplicate de comitet și anume, rapoartele anuale ale comitetului către Academie, ne este inaccesibilă. Toate informațiile sunt secrete timp de 50 de ani. Există deci o speranță pentru cei care vor să „sape” mai mult în trecut.

Ca orice „competiție” serioasă și de prestigiu, Premiul Nobel vine cu o adevărată istorie și statistici interesante: din 1901 până în 2014, s-au decernat 107 premii pentru literatură, iar vâsrsta medie a laureaților este de 65 de ani; de patru ori premiul a fost „împărțit” de câte doi autori, dar niciodată un autor nu a câștigat de mai multe ori; 13 femei au primit acest premiu, dintre care Selma Lagerlöf a fost prima în 1909; doi autori au refuzat premiul – Boris Pasternak în 1958 și Jean Paul Sartre, în 1964. Și dacă erați curioși care este valoarea acestui premiu, în afară de onoarea de a-l primi, ei bine, se pare că Alfred Noble a dorit ca întreaga sa avere să fie folosită în acest scop, iar în prezent valoarea totală pentru toate cele cinci premii este de aproximativ 850 mii de euro.

În continuare, găsiți, ca de obicei, recomandările de săptămâna aceasta. Dintre laureații Premiului Nobel,  am ales o parte din favoriții Semne Bune, vechi și noi:

 , nominalizată în 2009

Andrei recomandă „Omul este un mare fazan pe lume”

„Omul este un mare fazan pe lume, din care aş putea extrage cuvinte memorabile de pe fiecare pagină, e una dintre cărţile pe care mi-ar fi plăcut să o scriu. Sau măcar să o traduc, să o dau limbii române. Vă las să reflectaţi la următoarea construcţie. Indiciu: replica aparţine unei profesoare, să spunem din Banat. Probabil cuvintele ar fi aceleaşi, pentru orice profesor, pus în situaţia respectivă. , prin aceste propoziţii scurte şi tăioase, loveşte în barba cititorului, care peste zece minute va înfrunta gerul la minus douăzeci de grade. În această accepţiune, cititorul e o noţiune unisex, iar gerul doar îi va mângâia barba, va dilua crivăţul care ar fi creat disconfort, atât fizic, dar şi termic.”

[Cumpără de aici]

John Steinbeck, 1962  

De la Sowilo, „Șoareci și oameni”

„Șoareci și oameni  este  un roman despre depășirea limitelor și despre dependența oamenilor de ceilalți. Este o frescă care zugrăvește umbrele oamenilor pe câmp, în plin soare, ascunzând tot ceea ce e mai putred în interiorul lor, iar undeva, la orizont, apare pe frontispiciul cerului, Visul american.”

[Cumpără de aici]

Mario Vargas Llosa, în 2010

Dorina, despre „Peștele în apă”

„Peştele în apă nu este doar o relatare a aventurii politice a lui Mario Vargas Llosa, aşa cum se aşteptau unii (am văzut comentarii în acest sens). Cartea este structurată pe două planuri. Pe de o parte, avem povestită viaţa lui Mario Vargas Llosa, de copil şi până când a ajuns să plece din ţara natală; pe de altă parte, ne este redată incursiunea lui în viaţa politică din Peru, prin participarea, în calitate de candidat, la alegerile prezidenţiale din 1990, din partea opoziţiei îndreptate împotriva lui Alan Garcia. La urma urmei, este o carte de memorii, e normal să includă toate aspectele vieţii lui, nu doar lucrurile idilice.”

[Cumpără de aici]

, 1968

Loredana este fascinată de „Maestrul de go”

reuşeşte să surprindă şi să depăşească cu măiestrie acea linie aproape invizibilă care separă ideea de go ca simplu joc, şi go ca michi (Cale) de urmat în viaţă. Meijinul îşi trăieşte întreaga viaţă după principiile goului, iar atunci când se află în faţa gobanului, spiritul său este cel mai viu şi străluceşte cel mai puternic. Goul înseamnă artă, iar arta devine nemuritoare.”

[Cumpără de aici]

Orhan Pamuk, 2006

Vali empatizează cu Orhan Pamuk, în „Romancierul naiv și sentimental”

„Scriitor turc, este unul dintre acei autori aparte, care a privit actul creator într-un fel personal și pe care ni-l dezvăluie, parțial bineînțeles, căci ce magician scoate toți așii din mânecă?, în volumul său, Romancierul naiv și sentimental (The Naive and the sentimental novelist). Cartea este constituită dintr-o serie de prelegeri despre literatură pe care autorul le-a susținut la Harvard în cadrul Charles Eliot Norton Lectures, pe care mai apoi le-a publicat sub acest titlu. Și ne bucurăm că a făcut-o, fiindcă nu numai că am aflat câteva lucruri importante despre meșteșugul artei de a scrie, despre cum trebuie citită o carte sau despre literatură în general, ci și despre autorul și omul Orhan Pamuk.”

[Cumpără de aici]

Dacă astăzi am vorbit despre laureați, eu vă propun să ne gândim și la cei care ar fi putut să pună mâna pe prestigiosul Nobel, dar cărora le-a scăpat printre degete sau despre cei care ar putea fi luați în calcul în viitor. Sunt foarte curioasă de preferințele voastre! Aștept să-mi scrieți pentru ca data viitoare să vorbim despre ei.

buy books

Până atunci, vă invit la o altă întâlnire cu autori români marca Meniu a la Carte, la teatru și nu uitați de concursurile noastre!

 

P.S. Începe Festivalul Internațional de Literatură de la București (FILB).

surse foto aici și aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Isabela

Isabela
Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.