Profil de cititor: Alin Comșa

Cine ești? Care a fost parcursul tău personal, din copilărie până la prima tinerețe?

Am făcut primele clase școlare într-un orășel de provincie, un orășel în care străzile nu avea nume. Parcursul meu personal din copilărie până în tinerețe?! – întrebarea aceasta este o întrebare prea pretențioasă în comparație cu ce am trăit eu în copilăria mea. Nu-mi vine să spun nimic special. Poate doar că-mi plăcea să străbat singur străzile goale ale orașului în care am viețuit. Am mers la școală și mi-am făcut prieteni la fel ca orice copil – nu am nicio amintire extraordinară. Este o perioadă care se estompează, ușor-ușor, în mintea mea. Mi-a rămas clară doar imaginea mamei – un înger bun care știa să zâmbească în tăcere. Mama citea, citea mult. Și recita minunat poezii.

Care sunt oamenii care te-au marcat, datorită cărora ești ceea ce ești acum?

Cu siguranța bunicul dinspre partea maternă. Un om absolut extraordinar. Știa o mulțime de poezii și citea, citea în fiecare zi. Apoi, cei doi frați ai mei. Voluntar sau nu, ne-am învățat unii pe alții cum sa fim și mai ales cum să nu fim.

Mai târziu au apărut influențele venite din biografiile unor oameni care mi-au ghidat existența prin exemplu trăit de ei. Mi-a plăcut și m-a ajutat mult să aflu despre viața și comportamentul lui Mihail Eminescu – am și scris o carte despre asta. Și am învățat multe citind scrierile lui Nicolae Steinhardt sau ascultând gândurile unui uriaș al muzicii – Sergiu Celibidache.

Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu cărțile, cu lectura? Cine te-a încurajat pe această cale?

Întâlnirea cu cărțile a fost pur și simplu o salvare. Cărțile, atâtea câte au fost la momentul acela de întâlnire cu ele, au fost salvarea mea. M-au făcut să mă gândesc la altceva decât la ceea ce mă apăsa sufletește atunci. M-au făcut să zâmbesc și poate să sper – păstrând echilibrul și fără a face din acest răspuns o poezie. Da, cred că la momentul întâlnirii cu ele, cărțile m-au făcut să sper.

Cum îți alegeai cărțile? Ce te interesa, cum ți s-au schimbat preferințele de-a lungul anilor?

La început, bineînțeles alegeam ce era prin preajmă. Țin minte că la un moment dat, cred că aveam vreo 20 de ani, păstram doar un singur criteriu de care țineam seama când alegeam o carte – respectiv nu citeam cărți care aveau coperți lucioase. Era de ajuns ca titlul cărții să fie scris cu auriu pentru ca eu să nu mă uit spre acea carte. Totul s-a schimbat dramatic cu Un veac de Singurătate al lui Gabriel García Márquez. Cineva a insistat să citesc acea carte chiar dacă titlul era scris cu litere aurii strălucitoare – și de atunci totul s-a schimbat. Am început să citesc tot ce-mi cădea în mână.

În timp mi-am împărțit interesul pentru cărți în patru categorii: școală, cercetare, literatură pură, dezvoltare personală și profesională.

Care este cartea sau cărțile copilăriei tale?

Robinson Crusoe de Daniel Defoe. Da, am citit-o în copilărie de mai multe ori. Apoi, cărțile lui Jules Verne. Țin minte că am descoperit cu mândrie Castelul din Carpați – am fost foarte fericit și plăcut surprins să descopăr că Jules Verne s-a gândit ca în una dintre cărțile sale să vorbească despre țara mea.

Care sunt cărțile pe care nu le poți uita?

Sunt trei: Camus – Străinul, Kazantzakis – Alexis Zorba și Giovani Pappini – Un om sfârșit.

Vrei să faci o listă cu titlurile tale preferate din toate timpurile?

Mi-au fost cerute de multe ori și până la urmă am reușit să fac o listă pe care o dau cu drag oricui este interesat. Ba mai mult, pentru bună regulă am făcut rost de pdf-urile tuturor acestor titluri – așa că oricine mi le cere primește lista cărților, dar și cărțile în format electronic.

Aș mai adăuga la această listă un scriitor ce mi-a încălzit sufletul și mi-a trezit mintea în ultimul an – Amos Oz.

Aici lista:

Ce școală (educație formală) ai urmat și cum ai ales-o?

Ori de câte ori am absolvit o școală, la final nu mi s-a mai părut atât de relevant pe cât am crezut că e. Sunt absolvent de relații publice și comunicare, pregătesc o licență în psihologie și un doctorat în comunicare. Mi se pare că eu nu am ales nimic ci toate s-au întâmplat cumva din inerție. Am mers spre ceea ce se deschidea în fața mea și am învățat tot ce-am putut învăța.

Care a fost relația ta cu cărțile după ce ai început să profesezi?

Eu am profesat mult în banking. O muncă destul de pragmatică. După ce o vreme cărțile au fost salvarea și speranța mea, au devenit mai târziu, odihna mea.  Am citit tot timpul spre odihna mea.

Suntem din ce în ce mai absorbiți de gadgeturi și de ecrane. Mai găsești azi timpul și liniștea pentru lectură?

Înțeleg perfect întrebarea, dar eu nu sunt acolo. Din punctul meu de vedere este clar că aceste gadgeturi și ecrane sunt pentru a umple un spațiu care este gol. Așadar nu pot fi absorbit atât de mult de gadgeturi și ecrane pentru că nu este spațiu pentru așa ceva. Spațiul și timpul meu sunt, în primul rând, umplute cu cărți. Fac loc și celorlalte printre acestea.

Apropos, ce preferi acum: tipar (hard copy) sau digital (ebook și/sau audiobook)?

Tipar, fără doar și poate. Cartea este un obiect estetic. Are o anume frumusețe care se păstrează în timp. Cărțile vechi de colecție sau edițiile bibliofile păstrează la rândul lor o anume enigmă, un anume rafinament greu de descris în cuvinte. Desigur, este doar în capul meu, dar am observat că atunci când citesc o ediție princeps, scrierea are un efect mai mare asupra mea decât o ediție ulterioară. Așa cum deja am zis, este, desigur, o iluzie pe care prefer să o păstrez.

Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela?

Mi-a plăcut mult personajul din Cititorul din Peșteră al lui Rui Zink. Este un personaj extraordinar care are și un nume pe potrivă. Se numește Animal Lector!

Cum te vezi peste 5 sau 10 ani? Ce îți propui, care sunt obiectivele tale personale și profesionale?

Greu de spus. Viața mi-a arătat că obiectivele noastre sunt supuse timpului și timpurilor. Așa că îmi propun să mai rămân pe-aici și să fac tot ce pot pentru a aduce un pic de bine în locul în care mă aflu. Mă văd bucurându-mă de cărți și de oameni care iubesc cărțile.

Alin Comșa este fondator al companiei de formare profesională și training All in Trust Attitude. Pasionat de domeniul educației și al învățării, Alin folosește în cursurile pe care le susține o experiența de business și management acumulată în peste 25 de ani de activitate. La Fundația Calea Victoriei, Alin Comșa susține cursuri de Public Speaking, Managementul timpului, Comunicare eficientă și tehnici NPL.