revistă dependentă de cititori deștepți
Cînd din Pădurea Cotroceni răbufnesc aburii parfumați ai altei lumi, ceva teribil și străvechi pătrunde în casele bucureștenilor. Prin Gorgani, începe să bîntuie o stafie, iar oamenii dispar, unul cîte unul, printre dispăruți numărîndu-se și o celebră ghicitoare, de care se leagă existențele multora. În nopțile întunecate o trăsură roșie străbate străzile, scormonind fricile ancestrale […]
Despre: Constantin este povestea experienței lui Mihai, un tînăr student venit din provincie la București, acasă la cel care îi închiriază o cameră pe perioada studiilor: Toader Constantin. Apartamentul dărăpănat al acestuia este locul unde se petrec o serie de întîmplări tragicomice, ai căror protagoniști sunt chiriașii săi, oameni de tot felul, cu povești de […]
Despre carte: În anul 1456, voievodul Iancu de Hunedoara, aflat în fruntea armatei cruciaților, reușește să apere Cetatea Belgradului și să oprească înaintarea armatei Turciei otomane – devenită imperiu după căderea Constantinopolului. Însoțind un convoi mortuar, învingătorii se întorc acasă. Trupurile neînsuflețite se află în grija unui grup de luptători români, toți proscriși: un călău, […]
Romanul „Arşiţa” de Cosmin Perţa încheie în forţă o trilogie începută cu „Teofil şi Cîinele de lemn” (2012) şi continuată în 2015 cu „În urmă nu mai e nimic”, afirmând un prozator (venit dinspre poezie) cu un univers aparte, un mix de realism cotidian şi fantastic în descendenţa prozei central-europene şi ruseşti (Gogol, Cehov, Harms, […]
Ultima vacanță la Possidi Reveneam pentru al patrulea an consecutiv, întotdeauna la mijlocul lui septembrie, când agitația turistică se domolea și localitatea revenea la vechiul ei ritm diurn. Copiii rămăseseră cu părinții mei, urmau cele zece zile de liniște, pe care le numeam „vacanța de recuperare“. Possidi fusese până nu demult un sat pescăresc, casele […]
Esufi şi umbre Cosmin Manolache „Văd că mă văd ca pe o naraţiune întreruptă: persoana întîi, obositoare. Pronume sans ante sau precedent, garanţie sau amînare. Surogat al substantivului; formă fără conţinut, principiu fără interes; ochi orb, clipind înspre nimic. Cine sînt eu. O mică crise d’identité pentru tine.” (John Barth – Rătăcit în casa oglinzilor) […]
Francisco José de Goya y Lucientes Una din obsesiile mele de berbec frustrat, din copilărie: mă imaginam înălţândumă deasupra oraşului meu colinar, pe care am avut deja ocazia săl cânt şi astfel dominând, fiindu-mi uşor să-mi ridic vocea peste întreaga şleahtă de concetăţeni înspăimântaţi, le ţineam una din cele mai plictisitoare predici imaginabile […]
Uneori sensul apare ca o urmă dureroasă. Recuperabilă. Plouase. Era un pământ negru, lipicios. Şi trei copii. O fetiţă şi doi băieţi cu o minge albastră. Undeva, chiar lângă tălpile lor, un păianjen mic verde-metalizat se mişca încet. Uite, zise unul dintre băieţei, hai să facem pipi pe el. Tu nu poţi ca noi – […]
Este o poveste de iubire între doi tineri sași, ea rămasă în Sighișoara, el deportat la Stalino, sau povestea unuia dintre cei mai tragici ani ai secolului XX? În fapt, cele două fire epice se susțin reciproc în acest roman în care totul stă sub semnul dublului: surorile, frații, albul troienelor de zăpadă și negrul […]