Revistă dependentă de cititori deștepți. Online din 2010
„Poezia nu mai este astfel un mod de a supraviețui, ci unul de a muri fără încetare, vers cu vers, până când nu mai poți înceta să mori, iar nemurirea nu mai este decât o moarte care nu se mai termină. Unde dragostea și moartea nu există este o carte intensă, de maturitate.“ Ana Blandiana
[…] eu îl rumeg pe al meu din oră în oră […]
[…] își trăiesc încă visul / despre creștere / și progres […]
asa ei era o fabrică abandonată din Deptford cu pereți de beton, un tavan care se năruia și o adunătură de șobolani care învingea toate încercările de a fi exterminată
Să scrii o carte înseamnă să fii fără ocupație, șomer, să nu faci practic nimic. Asta o știu de la Stela, care locuiește în Mallorca, unde a scris un roman și acum scrie alt roman și când lumea de-acolo o întreabă ce face și Stela zice că scrie un roman, oamenii zâmbesc amabili și spun: nu asta era, de fapt, întrebarea, voiam să știm, de fapt, ce lucrați.
La 1865, la finele Războiului Civil American, orașul New York avea deja o tradiție citadină de tip european, care dura de peste două secole. Bucureștiul de abia începea să și o creeze.
aratați-mi o insulă pe care să evadez
„Bernardine Evaristo este una dintre acele scriitoare care ar trebui citită de oricine, oriunde. În poveștile ei se intersectează personaje pragmatice cu istorii captivante despre Marea Britanie de azi.” ― Elif Shafak
Duminică trec pe la tine
cu foarfece, săpăligă, mănuşi…