Din vorbă-n vorbă – cu și despre Laurențiu Zloteanu

lZ.În timp ce totul în jurul meu pare să fie un termen limită, și mă bat la cap dacă până la urmă nu și eu sunt un termen limită, am dat peste Laurențiu Zloteanu. M-a încântat că are o pasiune  și cum roade curiozitatea din mine am stat la povești. Să vedeți, Laurențiu a început „sa picteze” pe la doi – trei ani, ca și noi toți. Mai târziu, după ce se va fi licențiat în domeniul psihologiei îmi spune că și-a dat seama că pe atunci „reprezentând diferite mesaje, le ilustram ca o modalitate de a-mi înțelege și realiza propria personalitate”. Combina desenul cu pictura ca o formă de readucere în planul conștiinței anumite conflicte, dorințe și impulsuri inconștiente, zice Laurențiu, după o autoanaliză de ceva ani.

Între timp a urmat cursurie unei școli de formare în psihanaliză teoretică si a folosit tot ceea ce a învățat în cadrul unei grădinițe particulare, lucrând cu copiii. Mai mult, a facilitat grupuri de suport pentru consumatorii de droguri, ține să precizeze, iar în tot acest timp urma o formă de psihoterapie individuală cu un „terapeut – învățător”, după cum îl numește, cu care a stabilit acum patru ani activitatea acestora, adică recuperarea identității sale și deprinderea instrumentului psihoterapeutic pentru ca într-un final, Laurențiu să poată practica această profesie.

Se pare că terapeutul a fost de acord să colaboreze cu Laurențiu în sistem de barter, și anume, plata unei ședințe consta într-un desen. „După 100 de desene, am realizat că eu fac artă”, susține acesta, iar realizarea a venit pe fondul unui blocaj artistic despre care n-a insistat să ne spună mai multe. Așa s-a hotarat să expună o serie de lucrari sub titlul SCHITOFRENEZIA, expoziție care a avut loc pe 14 august 2013 într-un spațiu neconvențional. „Felul în care s-a desfășurat întreaga expunere m-a impulsionat să merg mai departe pe această cale”.

S-a bucurat și de a doua expoziție, care a fost de artă erotică. Înainte participase cu lucrari la un salon internațional de artă singulară și outsider art.

Pe scurt, a început să deseneze de mic, după cum repetă, și a tot continuat, doar că de pe la 21 de ani a început să păstreze din ceea ce desena, fiindcă procesul de creație îl implică automat și pe cel de distrugere, astfel că pe un fundal al nesiguranței și al unei crize de identitate și-a tot nimicit lucrările. Și astăzi o mai face.

Și ia uite cum ne învață să dăruim: „ atunci când dai ceva, creezi un spațiu pentru și mai multă concentrare și dedicare”, referindu-se strict la lucrările sale, unele dintre ele dăruindu-le apropiaților. „Când îți împărtășești creația au loc niște schimburi între tine și comunitatea în care locuiești. La un nivel energetic, psihologic, dar nu intru în astfel de detalii acum”.

Și-a vândut prima lucrare atunci când n-avea bani să-și plătească asigurarea de sănătate. Anume, două desene format A3 la 100 ron fiecare. „Și îmi amintesc de Van Gogh care și-a cumpărat un kilogram de carne vânzând o lucrare”.

„Sunt extrem de inspirat de opera lui Jean Michel Basquiat. De povestea sa. Obișnuiam să îmi iau acest nume ca punct de reper. Ca direcție artistică”.

Desenează des, mai mult lucrează decât vinde. Nu și-a făcut publice toate lucrările, iar parte din ele au fost achiziționate la un preț care variază între 40 lei și peste 100 euro, potrivit spuselor sale.

El caută altceva. „Caut să-mi realizez propria identitate prin intermediul artei și psihoterapiei. Iar arta mea are un talent aparte. Eu însumi nu reproduc lucruri familiare privirii și conștiinței celor care sunt curioși să vadă ce fac. Pentru că nu este rezultatul a ceva știut deja, ci rezultatul Inconștientului. Eu nu pictez stereotipuri”.

Unii spun că lucrările sale sunt agresive, el râde. „Sinceritatea travaliului meu artistic a devenit agresivă. Este doar o șubredă interpretare a ceea ce poate percepe mintea oamenilor. Dar sunt sigur că nici eu nu am căutat să mă dedic întru totul unei activități artistice. Un lucru e clar. Oamenii privesc și primesc cu interes ceea ce fac eu. Cei care își păstrează mintea-deschisă. Și bineînțeles că dacă ei mă hrănesc pe mine, eu ii hrănesc pe ei.”

La ora actuală colaborează cu cei de la suburbanmagazine pe partea de ilustrare și alături de Elena Murgoci lucrează „la un proiect extrem de interesant ce își găsește locul în spațiul celor de la CaféGradiva. Am hotărât amândoi ca eu să îi ilustrez poemele. Și cred că rezultatele sunt frumoase, sincere și apreciate”.

Laurențiu caută și-un perete pe care să-l picteze, întrezărind un blocaj artistic, crezând că doar așa îl va putea depăși. Mai mult, speră ca oamenii să aibă încredere în arta sa, în lucrările sale marca laurentiuz.

The invisible thread that holds the world together by Elena Murgoci there were days when getting out of bed was an act of courage, an act of faith. I counted sheep at night and made lists in the morning; for years I did not know what else to do. one night, I was granted a wish: to catch a glimpse of the invisible thread that holds the world together. bewitched by the Moon I commanded the walls to break down. it took only one syllable to shatter the rooftop completely. when it rains the angels spread their wings like an umbrella; I fall asleep to the music that stars make.

The invisible thread that holds the world together
by Elena Murgoci

there were days when
getting out of bed
was an act of courage,
an act of faith.

I counted sheep at night
and made lists in the morning;
for years
I did not know what else to do.

one night, I was granted a wish:
to catch a glimpse of the invisible thread
that holds the world together.

bewitched by the Moon
I commanded the walls to break down.
it took only one syllable
to shatter the rooftop completely.

when it rains
the angels spread their wings like an umbrella ;
I fall asleep to the music that stars make.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.

Număr articole publicate : 90