Doi
Acesta-i sentimentul curat, fără culoare.
Aceasta-i crucea mea, înfiptă în trupul tânăr,
necunoscut
O parte vrea să moară, o parte să trăiască.
Ca nişte lupi înfometaţi de flăcări.
Suntem doi într-unul, aproape nemişcaţi.
Dacă respirăm prea adânc, auzim durerile celuilalt.
Cărei Cruci să mă supun?
Doi morţi în lacrimi vor
vorbi în curând.
Doi înveseliţi de propria lor inimă
vând Lumina nopţii
rănii mele neştiute.
Unde dragostea şi moartea nu există
Unde dragostea şi moartea nu există
mă aflu eu.
Cu inima supusă,
aşteptându-l pe Dumnezeu.
Iubind nedurerosul înţeles al prăpastiei.
Căutând a nu fi
de o parte şi de cealaltă în acelaşi timp.
Flăcările vorbesc Crucii din mine
în lipsa mea.
Mă cheamă la ospăţ, la propriul meu ospăţ.
Când va înceta Sentimentul în care m-am născut,
va începe
o durere care
nu va putea fi
exprimată.
Sunt
Sunt
cel mai trist sentiment că sunt.
Îmi iubesc până la disperare
moartea care
mă lasă să trăiesc.
Naşterea
(h)rana
celulei îmi vorbeşte
în zilele şi nopţile
care vin
după tine.
Aproape unul de
celălalt,
simţurile sângelui se dezvoltă
foşnind sălbatic.
Învăţăm naşterea.
Niciodata
Zilnic îţi pot spune, iubite,
tulburătoare e toamna.
Niciodată de ce
tu tresari în bătaia
Clipei.
Jumătate
Jumătate de moarte, jumătate de dragoste.
Neiubitul Sangele tău învaţă ruga de mine.
Nu mi-ai spus niciodată
că nu-ţi plac rădăcinile
învelite în zăpadă în
serile când priveşti peste
umărul meu
reproşându-ţi
că mi-e frig.
Dincolo
Dincolo de mine
am mers unde orbii
freamătă Cerul.
Ţipătul morţii a crescut sălbatic
adăpându-se tulbure din fântâni.
Am implorat pământul să-l
ocrotească de Crucea ce se
înălţa în mine disperându-l.
Orbii plâng neştiut. Cerul suspină mai uşor. M-acopăr seara cu mine. Moartea ca un candelabru deasupră-mi veghează. Oamenii mei vor lăsa ferestrele mari,
din Lumină în
teama de noi. Ochiul întors mă învaţă. Văd Cerul aprinzându-se crud.
Naştere din naşterea mea. Dumnezeu din
Dumnezeu adevărat.
Apăr şi mă supun.
Prefață
„Cu o mișcare dramatică, în stare să o singularizeze nu numai în raport cu ceilalți, ci și în raport cu propria sa evoluție, Rhea Cristina își pune poezia sub semnul Crucii ca simbol al suferinței, nu al mântuirii. Poezia nu mai este astfel un mod de a supraviețui, ci unul de a muri fără încetare, vers cu vers, până când nu mai poți înceta să mori, iar nemurirea nu mai este decât o moarte care nu se mai termină. Unde dragostea și moartea nu există este o carte intensă, de maturitate.“ Ana Blandiana
„Rhea Cristina este o poetă care îşi urmează drumul ei – cu fidelitate, consecvenţă faţă de propriile-i voci interioare –, dincolo de mode şi scandaluri mediatice. Prima sa carte, „Ochiul străinului“, care a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor (filiala Constanţa) în 1996, ne punea în faţa unei poezii care îşi găsise structura: o poezie ca metaforă globală, care nu se lăsa fascinată de pe cât de spectaculoasele pe atât de exterioarele “figuri de stil“ la care – fie că le adoptă cu semn pozitiv sau negativ, ca “mărci“ poetice sau antipoetice – aproape fiecare tânăr poet aspiră. Cu volumul Unde dragostea și moartea nu există, Rhea Cristina face încă un pas foarte important pentru destinul ei de poetă. Logica este cea a primei structurări, cea din volumul anterior – poemul ca metaforă globală –, dar dusă mai departe, devenită mai evidentă, epurată de elemente heterogene. În ciuda titlului cărţii – prin care se obţine un efect oximoronic de mare intensitate –, suntem în faţa unor splendide poeme despre dragoste şi moarte, poeme metafizice care îşi trag spunerea din lumea cea mai concretă, cea mai fizică, ca orice mare şi adevărată poezie.” Irina Mavrodin
Despre autor
Rhea Cristina s-a născut la 6 aprilie 1973 în oraşul Găesti, judeţul Dâmboviţa. Poetă şi jurnalistă în egală măsură, este licenţiată a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, promoţia 1997. În 2005 a fost admisă la Programul de Master în Jurnalism al Universităţii Indiana, Facultatea de Jurnalism, SUA, Graduate Studies (ofertă declinată).
Până în prezent, între anii 1996-2013, a publicat 9 cărţi în domeniile Literatură, Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.
Dintre acestea, două sunt cărţi de poezie, patru sunt cărţi de interviuri (în domeniul istoriei politice) cu intelectuali şi personalităţi culturale româneşti contemporane, alte două cărţi sunt de cercetare academică în Ştiinţele Comunicării şi o carte in jurnalism de tip „biography”.
Din 2002, este membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Poezie, Bucureşti).
Câstigatoare a mai multor premii regionale şi naţionale de poezie, debutează în literatură cu poezie, în anul 1991, în prestigioasa revistă „Calende” de la Piteşti. Până la debutul său în volum, din 1996, urmează o lungă perioadă de timp în care poeta colaborează constant la cele mai importante reviste literare ale ţării – Poesis, Vatra, Zburatorul, Luceafărul – poezia sa fiind găzduită pe spaţii largi în paginile gazetelor.
Primul volum de poezie al Rheei Cristina a fost publicat în anul 1996 la editura DU Style din Bucuresti. Ochiul strainului s-a bucurat, între anii 1996-1998, de numeroase cronici literare, apărute în reviste culturale de renume precum Luceafarul, Adevarul literar şi artistic, Contemporanul, Ideea europeană (Bucureşti), Timpul (Iaşi), Vatra (Târgu Mureş), Tribuna (Sibiu). De asemenea, Radio România Actualităţi i-a consacrat comentarii multiple în cadrul emisiunilor culturale, iar cotidianul România Libera şi revista Privirea au semnalat apariţia cărţii în recenzii specializate.
Ochiul strainului a fost prefaţat de scriitoarele Ana Blandiana şi Irina Mavrodin, care au apreciat calitatea poeziei Rheei Cristina, susţinând necesitatea publicării volumului.
Volumul de poezie “Ochiul străinului” (1996) a fost distins, în 1996, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Dobrogea).
În anul 1998, în paralel cu vocaţia poetică, Rhea Cristina şi-a continuat traseul profesional, publicând volumul de interviuri Europeni la noi acasă (Editura Ars Longa, Iaşi) cu 25 de personalităţi culturale româneşti contemporane, din diverse domenii ale artei şi culturii româneşti.
22 de martori la Destin (Editura Curtea Veche, Bucureşti) analizează destinul poporului român, din perioada ideologizării comuniste forţate a României şi de după Decembrie ’89, pe plan politic, istoric, social-economic şi cultural. Din Germania şi până în Statele Unite ale Americii şi Australia, cartea s-a bucurat de un real succes în rândul intelectualilor şi al oamenilor de cultură români de pretutindeni.
Romania care a dispărut (Editura Curtea Veche, Bucureşti) dezbate epoca monarhiei constituţionale a României în paralel cu cea contemporană. Cartea a fost dedicată M. S. Regelui Mihai I al României şi M.S. Reginei Ana a României, cu aprobarea Majestăţilor Lor. Prefaţa cărţii a fost scrisă de istoricul Alexandru Zub.
În 2006, Rhea Cristina revine la destinul ei poetic şi publică o nouă carte de poezie: Unde dragostea şi moartea nu există/ Where Love and Death Do Not Exist/ Où l’amour et la mort n’existent pas”, (editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti),
ediţie trilingvă în română, engleză şi franceză.
În 2013, Rhea Cristina publică a patra carte de cercetare jurnalistică: ROMANII SECOLULUI XXI. Interviuri-document cu personalităţi româneşti (editura Pro Universitaria, 2013, 500 pagini).
Este fondatoarea site-ului educativ „Great Fashion”, http://greatfashion.ro. Blogul de scriitor: http://cristina-rhea.blogspot.com/
