Regina Drummond, o braziliancă din cap până-n picioare, energică și plină de un entuziasm care te cucerește de la prima întâlnire, este o scriitoare născută în Minas Gerais, într-o familie în care literatura se mânca pe pâine. Crescând alături de mulți scriitori și înconjurată de munți întregi de cărți, nu s-a putut eschiva și a devenit la rândul ei scriitoare; ba mai mult, o foarte apreciată scriitoare. S-a pregătit să devină profesoară, adoră copiii, dar și-a dat seama că vrea să le vorbească prin povești, prin vocile personajelor închipuite și nu din spatele unei catedre, așa că a studiat o grămadă de alte lucruri nebunești și a devenit, cum se numește chiar ea „un mincinos profesionist”, adică o scriitoare de literatură pentru copii şi tineri.
A debutat la 20 de ani, după ce părinţii şi profesorii îi prevestiseră deja o carieră reuşită, cu o carte numită „Raphael, micuţa pasăre”. A continuat cu alte şi alte zeci de cărţi. Cititorii şi criticii literari nu au rămas indiferenţi, Regina Drummond fiind de trei ori laureată a premiului „Acervo Básico”, oferit de filiala braziliană a Consiliului Internaţional al Cărţilor pentru Copii şi Tineret.
Scriitoare, traducătoare, editoare, dar și o împătimită a călătoriilor, nu ratează nicio ocazie să-și facă bagajele și s-o ia din loc, fie că e vorba de Brazilia natală (locuiește din 1999 în Germania) sau România, unde a venit deja de câteva ori. Jurnalul călătoriilor ei sunt chiar cărțile pe care le scrie, vizitele în țara noastră inspirându-i un roman și multe alte povestiri.
Destinație: Transilvania, Povești românești, Sub semnul lunii, Destinul unei tinere vrăjitoare, Girafa cu gâtul scurt (o carte scrisă în alfabetul Braille), În lumea cavalerilor și a dragonilor, Cartea fricii, Blogul vrăjitoarei sau Ceaiul de la ora cinci sunt doar câteva dintre titlurile care i-au adus succesul.
La invitația editurii Univers, Regina Drummond a participat la Gaudeamus la lansarea romanului Prăvălia de miracole scris de Jorge Amado și tradus în românește de Georgiana Bărbulescu și a acceptat să ofere un interviu pentru cititorii din România.
–
„Cartea asta nu e pentru vârsta ta” – fascinaţia lecturii interzis;
Oana Purice: Dragă Regina, nu ești pentru prima dată în România, iar acum ai fost prezentă la târgul de carte Gaudeamus, unde ai vorbit despre un scriitor brazilian a cărui carte tocmai a fost tradusă. Cum ai primit această invitație?
Regina Drummond: În primul rând, vreau să mulţumesc prietenei mele Georgiana Bărbulescu şi Editurii Univers pentru această invitaţie. România este o ţară care are un loc special în inima mea. Vă consider un popor foarte cordial şi simpatic, cu o istorie fascinantă; am mai fost aici de două ori, în plimbare, şi de fiecare dată sunt tot mai încântată de ceea ce întâlnesc aici, e o experienţă minunată. Sunt foarte bucuroasă și emoţionată de invitația la lansarea unei opere a lui Jorge Amado, unul dintre cei mai mari autori din Brazilia,.
OP: Când l-ai descoperit pe Amado?
RD: Am citit mult Jorge Amado când eram foarte tânără, cred că nu aveam mai mult de 15- 16 ani – şi era cu atât mai incitant cu cât trebuia să citesc pe ascuns, întrucât cărţile lui nu erau recomandate cititorilor sub 18 ani. Şi, nu-i așa, toată lumea cunoaşte forţa lui „cartea asta nu e pentru vârsta ta”! Pe unele dintre ele le-am citit chiar la vremea lansării, cum e și Prăvălia de miracole, lansată în 1969.
OP: Jorge Amado e destul de binecunoscut citorilor din România, la editura Univers apărând până acum trei dintre romanele lui. Cu ce crezi că-şi va surprinde, de data aceasta, cititorii?
RD: Jorge Amado, considerat un autor simbol al specificului nostru brazilian, va continua, cu siguranţă, să-i încânte pe români prin această nouă carte. Ştii, Brazilia a fost colonie a Portugaliei până în 1822, de aceea poate, cultura noastră – elitizată şi puternic influenţată de occidentul european– a dat întotdeauna mai multă importanţă la ceea ce era alb, la ceea ce venea dinafară, la ce ne lega de Europa, ignorând alte influenţe.
OP: Lucru care nu se întâmplă în cartea asta.
RD: Exact. Amado, dimpotrivă, pune în valoare cultura braziliană, evidenţiind în opera sa aspectele noastre cele mai tipice: oamenii din Bahia, care sunt văzuți ca fiind brazilieni prin excelenţă, influenţa neagră în cultura noastră, religiile africane, cultura indigenă. Şi mai avem şi fiinţele fantastice, pe care Jorge Amado le menţionează de nenumărate ori opera sa: saci, caipora, iara etc. Ele ne populează imaginaţia şi sunt parte esențială a folclorului brazilian.
OP: Ştiu că lumea fantastică este una dintre pasiunile tale.
RD: Într-adevăr, sunt foarte atrasă de teme fantastice, am şi scris mai multe cărţi cu acest subiect, cea mai recentă fiind Fiinţe fantastice din folclorul brazilian, o carte pentru copii; am ales 8 dintre cele mai marcante și mai incitante creaturi fantastice şi am inventat o nouă aventură pentru fiecare dintre ele. Abia în final cititorii află cine este cine este fiecare dintre aceste personaje, de unde vine, ce face etc.
OP: În condiţiile astea, realul îşi mai găseşte locul?
RD: Viaţa unui autor e întotdeauna legată de opera sa. Un autor vorbeşte despre ceea ce ştie, ce-i place (sau nu), în fine, despre ceea ce trăieşte sau imaginează. Mie îmi place să am decoruri reale pentru povestirile mele – locurile pe care le descriu există în realitate, acţiunile se petrec în case care există fizic, pentru că, pentru mine, e mai uşor să imaginez dacă am o oarecare bază concretă.
OP: Îmi spuneai că ai ajuns la condiţia, visată de mulţi scriitori români şi de oriunde, de a putea trăi din scris. Ai făcut din literatură o profesie. De când şi de unde această plăcere?
RD: De când eram foarte mică am vrut să fiu scriitoare. Această dorinţă s-a născut, pe de o parte, pentru că în familia mea sunt mulţi scriitori – cel mai renumit fiind Carlos Drummond de Andrade, cunoscut la nivel internaţional, şi, pe de altă parte, pentru că întotdeauna am fost o mare cititoare, pasionată de cărţi, autori şi poveşti.
OP: Ştiu că o altă mare pasiune a ta este călătoria, pe care reuşeşti de minune s-o combini cu prima, literatura.
RD: Aşa este. Îmi place foarte mult să călătoresc, şi călătoresc mult. Aș spune că, de cele mai multe ori, călătoriile mele devin cărți, și, fără îndoială, una dintre cele mai fascinante călătorii pe care le-am făcut în viaţa mea a fost în Transilvania. Când eu şi soţul meu ne-am hotărât să vizităm castelul Bran, am făcut o călătorie minunată care a stat la originea uneia dintre cărţile mele cu cel mai mare succes: Destinaţia: Transilvania.
OP: Ăsta a fost „începutul unei frumoase prietenii”?
RD: Da, cu ocazia acestei călătorii m-am îndrăgostit definitiv de România, de poporul român, de cultura română. În cartea asta, am făcut o reactualizare a figurii istorice a lui Vlad Ţepeş şi pot să spun că m-am îndrăgostit de el… După ce Vlad, prin pana scriitorului Bram Stocker, a devenit vampir, eu l-am transformat într-un vampir îndrăgostit, dispreţuit de cei din tagma lui şi expulzat din comunitate.
OP: Dar am văzut că nu te opreşti aici cu scrisul despre România. Pare că ai o serioasă campanie de promovare a ţării noastre.
RD: Da, pentru că această primă călătorie în România a avut ca rezultat multe alte cărţi: Pruncul vampir, a cărei acţiune se petrece într-un târg românesc, Povestiri româneşti, care încă nu a apărut, dar şi alte povestiri inserate în diverse cărţi.
OP: Vampiri, poveşti româneşti, dar nici vrăjitoarele nu lipsesc.
RD: Păi nu se putea altfel! Scriu în principal literatură fantastică pentru tineri şi sunt fascinată de vampiri şi de vrăjitoare. Am şi despre vrăjitoare multe cărţi, una dintre ele fiind Blogul vrăjitoarei, pe care deja a tradus-o prietena mea, Georgiana Bărbulescu şi care mi-ar plăcea tare mult să ajungă cât mai curând şi la cititorii români.
OP: Şi eu m-aş bucura să vă putem citi în româneşte. Mulţumesc pentru interviu şi sper să ne revedem cât de curând.
RD: Şi eu mulţumesc şi abia aștept ca, data viitoare când vom fi împreună, să vorbim inclusiv despre cărţile mele în versiune românească.
–
sursa foto: http://www.reginadrummond.com.br/autora/indexen.php
