Cornel George Popa în dialog cu Semne Bune. Partea I

La prima vedere, Cornel George Popa este un prozator contemporan. Un om ca noi toți, care face cumpărături, pregătește cina pentru familie, își ajută copiii la teme și, în timpul liber, scrie romane. Sau poate regizează teatru, sau film. Sau poate scrie un scenariu de teatru. Sau de film. Sau îl găsim scriind articole într-o gazetă. De fapt, nu aș fi surprinsă de nimic din ce mi-ar spune cineva că l-a văzut făcând. Dar cel mai bine ar fi să îl auziți povestind despre ceea ce face sau a făcut în viață. Iar pentru că SemneBune.ro nu are încă un post de radio propriu, va trebui să vă mulțumiți cu cititul unui interviu. Vă garantez că îl veți căuta pe Facebook și îl veți urmări în librării și pe rețele de socializare. Pentru că autorul este el însuși un personaj savuros.

Dobitocul de țânțar de Cornel George Popa

Pentru că ne-am propus să săpăm cât mai adânc în opera lui Cornel George Popa, astăzi vă prezentăm cea mai veche carte a domniei sale pe care am reușit să o obținem (publicată în 1996). Înaintea ei mai este doar colecția de proză scurtă cu care și-a făcut debutul, Cincizeci de blitzuri și alte chestii, pe care încă o vânăm pentru lecturare și recenzie.

Cei care mor și cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar. Cornel George Popa

Romanul lui Cornel Geoge Popa îți pune în față o oglindă în care te vezi brusc bătrân și cu o siluetă neagră ce pare să îți mângâie ceafa cu o coasă. Și începi să te întrebi dacă ai făcut tot ce ai fi vrut să faci, dacă ai trăit cum ai fi vrut să trăiești, dacă ai iubit cât ai fi putut să iubești, dacă ai făcut pace cu toți cei cu care ai făcut război la un moment dat, dacă ești pregătit să te predai sau încă lupți.

Ultima cină cu Leonardo. Anula. Cornel George Popa

Încă o poveste fascinantă pe care ne-o spune Cornel George Popa. Între Delavrancea și Sadoveanu, autorul își găsește propriul stil în care ni-l prezintă pe marele Ștefan, pe marele Leonardo din Vinci și pe mica Anula a lui Fanache. Toate, pentru a explica albastrul Voronețului.

Dosar de scriitor – George Arion IV

Dacă în articolele anterioare a fost vorba despre poezii, piese de teatru, interviuri și alte preocupări jurnalistice, episodul de astăzi va deschide o serie de articole concentrate exclusiv pe textele crime/mystery/thriller ale autorului Arion.

Dosar de scriitor – George Arion III

În postarea de astăzi, însă, mai adăugăm domnului Arion încă o „manta”, aceea de jurnalist. Și nu orice fel de jurnalist, ci unul recompensat cu una dintre cele mai mari distincții literare românești: Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Dosar de scriitor – George Arion II

O realizare deloc banală, tangoul pe care George Arion l-a dansat cu cariera sa literară merită ovații la scenă deschisă, fiind cu atât mai spectaculos cu cât tipurile de texte abordate sunt mai diverse.

Dosar de scriitor – George Arion I

Dosarul de față își propune să analizeze și această fațetă a activității literare a lui George Arion, sperând și prezicând un rezultat favorabil atât pentru romanul polițist românesc, cât și pentru Cititor.

(D.d.S) Florina Ilis – 7: Interviul: „Realitatea a bătut literatura, depășind-o”

După cum promiteam săptămâna trecută, când am scris ultimul articol al acestui Dosar de Scriitor (le puteți citi pe toate aici, acolo colea, dincolo,  dincoace și aci), am stat de vorba cu scriitoarea Florina Ilis. Răspunsurile ei, scurte și la obiect, dar pline de interes, le puteți citi mai jos: SemneBune: În primul rând vă mulțumesc pentru faptul că ați acceptat […]