(D.d.S) Florina Ilis – 7: Interviul: „Realitatea a bătut literatura, depășind-o”

Florina_Ilis

După cum promiteam săptămâna trecută, când am scris ultimul articol al acestui (le puteți citi pe toate aici, acolo coleadincolo,  dincoace și aci), am stat de vorba cu scriitoarea Florina Ilis. Răspunsurile ei, scurte și la obiect, dar pline de interes, le puteți citi mai jos:

SemneBune: În primul rând vă mulțumesc pentru faptul că ați acceptat să îmi acordați acest interviu. În ultimele săptămâni v-am citit toate cărțile de ficțiune, cele cinci romane apărute în seria de autor la editura Cartea Românească, pentru a face un . Aș începe prin a vă întreba de ce ați adoptat stilul acesta de a scrie fără punct, dintr-o bucată? Este oarecum greu până te obișnuiești, ca cititor, cu el, dar apoi este cât se poate de natural. Ați demonstrat că puteți scrie și cu punct, însă vi se pare că acest stil vă exprimă mai bine?

Florina Ilis: Într-adevăr, primele trei romane, Coborârea de pe cruce, Chemarea lui Matei şi Cruciada copiilor, sunt scrise într-un stil, aparent, liber, fără punct. Acest stil mi-a fost oarecum impus de tipul şi perspectiva naraţiunii. Astfel, în primele două romane、punctul de vedere narativ este cel al unor personaje care se confesează şi care participă direct la evenimentele în derulare, evenimente pe care protagoniştii Theo şi Daniel (Coborârea de pe cruce), respectiv Matei, trăindu-le, le filtrează prin gândirea lor, încercând, în acelaşi timp, să le şi exprime. În cazul Cruciadei copiilor, virgula mi-a permis cel mai bine să urmăresc desfăşurarea fluxului neregulat, continuu, al vieţii tuturor personajelor implicate în evenimente. Ca într-o frescă care spune o poveste, virgula făcea trecerea de la un tablou în mişcare la altul mult mai uşoară şi mai firească. Mai târziu, în romanele „cu punct”, Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit şi Vieţile paralele, perspectiva se schimbă, punctul, ca semn ortografic, găsindu-şi locul natural în aceste texte, dictând, practic şi măsura partiturilor.

S.B.:Majoritatea romanelor au un număr considerabil de pagini și din fiecare pagină reiese dragostea pentru scris. De asemenea, toate sunt bine documentate,1206621.cruciada numai dacă mă opresc asupra Vieților paralele îmi dau seama că a fost vorba despre o muncă enormă de cercetare și de o bună organizare. Cum scrieți? Aveți un program fix, aveți anumite tabieturi?

F.I.: Scriu direct pe calculator, deşi îmi place mult scrisul de mână. Am un adevărat cult al scrisului cu stiloul, pe hârtie. Scrisul pe calculator îl găsesc, însă, mai practic şi oarecum mai sever. Când scriu cu stiloul am tendinţa să mă las în voia mâinii, să mă exprim cu mai multă libertate şi uşurătate. Scrisul la calculator, aspectul „tipărit” al cuvintelor, mă obligă să revin asupra frazei, să mă întorc din drum şi să chibzuiesc asupra fiecărui adjectiv. Or, în cazul prozei, pe lângă inspiraţie (absolut necesară) se cere şi multă rigoare, o muncă cumplită cu textul.

SB: Rămânând la romanul Viețile paralele, care sunt riscurile când scrii o ficțiune care pornește din biografia reală a unui om care este considerat poet național?

F.I.: Singurul lucru pe care l-am avut în minte scriind Vieţile paralele a fost ca neadevărul ficţiunii să fie unul credibil. Dar acest gen de risc îl am în vedere cu fiecare carte scrisă, indiferent de subiect. În plus, însă, faţă de celelalte cărţi de pură ficţiune, la Vieţile paralele a trebuit să am grijă şi ca adevărul ficţiunii să fie prezentat într-un mod credibil, din punctul de vedere al literaturii. Or, tocmai aceasta a fost cu adevărat provocarea: echilibrul verosimilităţii între adevărul şi neadevărul din poveste.

S.B.: În Cruciada copiilor personajul Calman este unul reprezentativ pentru copiii străzii. Ați avut un model real în minte când ați scris cartea? De asemenea, la apoape 10 ani de la publicare, prea puține lucruri s-au schimbat în societatea românească, copiii străzii sunt tot pe străzi, educația este la fel de deficitară, Harry Potter este încă la modă, la fel și Eminem. Dacă ați scrie astăzi cartea ați avea o altă perspectivă?

F.I.: În Cruciada copiilor n-am inventat decât povestea. Restul, şi când spun asta mă refer, mai ales, la personaje, este preluat din realitate. În cei zece ani care au trecut de la publicare s-a dovedit că, în multe situaţii, realitatea chiar a bătut literatura, depăşind-o. Dacă aş scrie astăzi Cruciada copiilor, perspectiva ar fi, fireşte, aceeaşi, ceea ce ar fi în plus s-ar referi probabil la noile modalităţi tehnologice de a face mai rapidă şi mai directă transmiterea din teren a realităţii (prin youtube sau facebook). În rest, nimic nou…

S.B.: Lumea virtuală apare des în romanele dumneavoastră, în Chemarea lui Matei și în Cinci nori colorați pe cerul de răsărit mai ales. Sunteți o entuziastă a internetului, a tehnologiei? Cum credeți că se vor dezvolta acestea în viitor?

F.I.: Lumea virtuală apare în romanele mele fiindcă este prezentă şi în viaţa noastră. Tehnologia este o realitate a zilelor noastre ce nu poate fi ignorată fiindcă, vrem nu vrem, aproapeflorina-ilis-cu-modestie-ii-dedic-vietile-paralele-amicului-mihai-eminescu_5 în fiecare clipă suntem conectaţi la ceva (smartphone, ipad, laptop, e-book, căşti etc.). Într-un anume fel, tehnologia ne formează şi ne deformează mai mult decât am vrea s-o recunoaştem. Cred că, în viitor, toate aceste tehnologii se vor dezvolta la nivelul perfectării lor (a armonizării unora cu altele, a unificării). Va mai trece un timp până când se va inventa ceva cu adevărat nou.

S.B.: Nu cred că am mai citit până la Coborârea de pe cruce un roman care să aibă ca personaj principal un pictor de biserici. M-a entuziasmat mult subiectul și am citit cartea cu plăcere, mai ales pentru că, din loc în loc, mai aflam câte ceva despre această artă. Ați cunoscut un pictor de biserici în carne și oase sau totul este ficțiune?

F.I.: Da, am cunoscut mai mulţi pictori de biserici cu care am discutat, în special, problemele legate de tehnica picturii în frescă, a temelor iconografice consacrate de erminiile vechi şi, desigur, am vizitat multe biserici (cele din Moldova, precum şi cele vechi, din Transilvania). Ce m-a interesat în Coborârea de pe cruce a fost, în special, problema creaţiei şi a libertăţii de creaţie. Prin intermediul personajului Theo am analizat şi câteva din propriile mele frământări legate de creaţie şi de actul creator.

S.B.: Care ar fi sfaturile pe care le-ați da unui tânăr care vrea să se apuce de scris?

F.I.: Să-şi urmeze visul. Restul vine de la sine…

S.B.: Cum credeți că arată literatura română contemporană? Sunt autori care vă plac în mod deosebit? Ce mai citiți?

F.I.: Din păcate, nu pot să citesc tot ce se publică. Am cam pierdut ritmul… În ultima vreme am citit, mai ales, cărţi de memorii: Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare şi Gabriela Adameşteanu, Anii romantici.

S.B.: Sunteți o persoană discretă, nu aveți cont de Facebook (sau nu l-am găsit eu), apăreți mai degrabă la festivaluri (v-am văzut și ascultat anul trecut la FILIT). Cum arată o zi din viața Florinei Ilis? Unde lucrați? Ce vă pasionează în afară de scris și de citit? Vă jucați pe calculator? Călătoriți?

F.I.: Duc o viaţă obişnuită. Una vizibilă când, practic, cinci zile din săptămână mă aflu în lume. Sunt lector la Facultatea de Litere (UBB) din Cluj şi, în plus, lucrez la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, în serviciul Documentare şi Cercetare Bibliografică. Sunt aproape în permanenţă printre tineri şi printre cărţi. Ceea ce este ideal pentru un scriitor. Pentru scris sau pentru în-afara-lumii, îmi rămân zilele de sâmbătă şi de duminică sau vacanţele universitare. Nu am timp, din păcate, să socializez pe facebook (de aceea nu mi-am făcut cont) sau să mă joc pe calculator. Îmi place enorm să călătoresc, dar nu o fac atât de des pe cât mi-aş dori. Îmi place sportul, în special, tenisul de câmp. Îmi plac drumeţiile şi mersul cu bicicleta.

florina-ilis-51-290x290S.B.: Dacă ați putea sta la o cafea cu 3 personalități din trecut, care ar fi acelea și de ce?

F.I.: Cred că m-ar intimida să stau la cafea cu mari personalităţi din trecut. Nici n-aş şti ce întrebări să le pun fiindcă aş avea, probabil, prea multe de întrebat. Ar fi un fiasco. Mi-ar plăcea să stau de vorbă mai ales cu cei care au trăit în apropierea unor personalităţi din trecut, nu atât pentru a afla picanterii, cât mai ales pentru a vedea care era percepţia contemporaneităţii asupra unor oameni pe care noi, cei din prezent, din perspectiva timpului, avem fără îndoială tendinţa de a-i deforma utilizând, în scopul de a vedea cât mai bine, lentilele incorecte. Această artă şi tehnică a mânuirii lentilor sau a obiectivelor, mai ales în raport cu vizionarea trecutului înspre care nu mai putem privi cu ochiul liber, mă interesează enorm. Poate de aceea mă şi pasionează atât de mult fotografia.

S.B.: În final, vă rog să ne spuneți dacă lucrați la vreun roman nou și dacă da, despre ce este și când îl vom putea citi?

F.I.: Lucrez la ceva nou, n-aş putea altfel. Deocamdată nu pot dezvălui nimic deoarece sunt încă în faza primelor trei minute, în faza de expansiune, nu ştiu nici eu cum şi încotro vor evolua primele forme de viaţă…

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 222