Saša Stanišić la Bookfest 2013

Cu aproape două săptămâni înainte de sosirea la București, unul din invitații de onoare ai ediției de anul acesta a Salonului Internațional de carte , ne-a răspuns unui scurt . Este vorba de Saša Stanišić, un scriitor european, prea puțin cunoscut publicului nostru. Reprezentantul generaţiei tinere de prozatori de limbă germană, Saša Stanišić, va citi din romanul său , apărut la Editura Polirom în traducere din limba germană şi note de Gabriella Eftimie. Cum repară soldatul gramofonul reprezintă romanul de debut al lui Saša Stanišić, tradus în peste 20 de limbi şi nominalizat la prestigiosul Deutscher-Buchpreis pe anul 2006.

Romanul este povestea unei copilării obişnuite, întrerupte de războiul din fosta Iugoslavie, un conflict pe care nimeni nu-l numeşte, preferînd să se refere la el ca la un eveniment exterior care „sevaterminaîncurînd”.
Mai multe detalii despre autor, aici. Despre 2013 s-a scris și aici. Interviul a fost realizat în limba engleză.

IMG_3489+ SemneBune: In an interview given to the Tabu magazine, you said you lived in two countries: one of your childhood and emotional memory and one of the present, a pragmatic country of choice. What changed since that moment until now, in your pragmatic country?

Saša Stanišić: Not much. I am German citizen now. It makes it easier to travel.

SB: Why did you choose to write your novels in German? Do you think you could have written it both in German and in your mother tongue?

SS: I didn’t really choose, because it was actually kind of normal to me to write in German. Back then I already spoke it fluently and had fun playing with it. The concept of the „mother tongue” is just another attempt to pull borders between us. Let’s speak to each other in any language we share.

SB: At one point in your book, using Aleksandar’s voice, you say that incompetence is doing something one knows nothing aboust, such as ruling Yugoslavia. It is a manner of relating to the communist regime. I challenge you to a little game of imagination. How would Aleksandar see the capitalist corporatism at the same age?

SS: It is not much about the ideology or the political system. If your decisions as politicians or as government are good for the country and the people, then the system or the ideology don’t matter. You can screw up in communism as much as you can screw up in capitalism. Look at Greece or Italy now or the bigger picture of the EU. Aleksandar would still say the same about them now. Or about „democracy” in Bosnia for that matter.

SB: There are scenes in your book, such as the inauguration of the toilet with music and audience, which I encountered in Emir Kusturica’s work, in a different form. Are they specific to the entire former Yugoslavian space?

SS: No. I despise Kusturica’s work. He is one of the worse directors of our time. The only thing he has managed is to build up clichés about the Balkans by telling idiotic fairy tales. That chapter in my book is making fun of the image that Kusturica establishes in his movies. It is the irony of the cheerful Balkans that only drinks, eats, sings and makes war.

SB How was this novel documented? To what extent is it an autobiographical novel?

SS: To 65% (I have no idea, a lot I guess. But then not at all. Today I can hardly distinguish memory from fiction, or fact from imagination)

SB: What do you know about the Romanian communist regime? Could you make a comparison between the Romanian and Yugoslavian regime?

SS: I am coming to Bukarest to learn a bit.

SB: The beginning of the war, seen through the eyes of the narrator, makes me think about Bregovic’s song, Gypsy Reggae. I am not sure why. How much does music inspire you when you write?

SS: Not really much. It does happen that I hear an intelligent line, and then start thinking about it and maybe even integrate it into my work, but I cannot rely on that. I do listen to a lot classical music when I re-write, it helps me focus.

IMG_4315+SB: An anthology of Serbian poetry from the 20th and 21st century has been recently published in Romania. It is entitled Malul celălalt (The Other Bank) and it was coordinated by the poet Aleksandar Stoicovici. Poetry is abundant in your novel. I will give only one example i.e. that of a splendid image in which the delicate sound of the gramophone is compared to the sound made by an attentive hawk when trying to kiss a sparrow without hurting it. Which is your relationship with poetry in the Balkan area (Serbia and Bosnia)? Is it a source of inspiration for you?

SS: I read a lot of poetry because I am such a bad poet. Not only from Balkans, from the US, from Germany, Italy, Sweden. It helps me see world in images I would not have thought of myself before, and thus enrich my „seeing”. But there is also so much bad poetry all around the place, I have sometimes the feeling that no art form can feel as bad, as a bad poem can feel.

SB: You will be in Romania, at Bookfest Buchmesse 2013, at the end of this month. What are your expectations concerning this event?

SS: I’m not really sure. I look forward seeing the city much more, than beeing at the Bookfest. But on the other hand, it’s always nice meeting new authors and learning something new about the literature of the home country. And I really don’t know much about Rumanian literature as of now.

SB:  At which events can we see you? What’s on your agenda at Bookfest?

SS: I don’t know yet. I guess, I will read and talk somewhere?

SB: Are you familiar with Romanian literature? What Romanian authors do you know?

SS: Not much unfortunately, I will use the time in Bukarest to learn. I’ve read Mircea Cartarescu’s „Der Körper” and liked it a lot.

SB: What are your references (preferences, influences) in universal literature?

SS: Cormac McCarthy, Matt Ruff, Richard Brautigan, Gottfried Benn, Barry Hannah

SB: Could you make a few useful suggestions to young aspiring writers?

SS: Discipline. Write every single day at least four hours. Talk to people about everything they are interested in. Go places. Do your fucking research.          

SB: Finally, please send a message to the Romanian readers who have enjoyed your novel and who wish to congratulate you at Bookfest.

SS: Thank you!

SB: Saša, thank you for taking the time to have a talk with us.

SS: Thank you!

 

Interviul în limba română:

Sasa Mit Sail+SemneBune:  Într-un , dat în 2008, pentru revista Tabu, spuneai că locuiești în două țări: una a copilăriei, a memoriei afective, și una a pre­zentului, pragmatică, aleasă. Ce s-a schimbat de atunci și până astăzi în țara ta pragmatică?

Saša Stanišić: Nu s-au schimbat multe. Acum sunt cetăţean german. Mi-e mai uşor să călătoresc.

SB: De ce ai ales să scrii romanul în limba germană. Crezi că l-ai fi putut scrie atât în germană, cât și în limba maternă?

SS: Nu a fost o alegere în sine, deoarece mi s-a părut normal să scriu în germană. Pe atunci, vorbeam deja fluent germană şi îmi plăcea să jonglez cu vorbele. Conceptul „limbă maternă” nu e decât încă o încercare de a ridica graniţe între noi. Hai să vorbim între noi în orice limbă pe care o împărţim.

SB: Spui la un moment dat în carte, prin vocea lui Aleksandar, că incompetența înseamnă să faci ceva de care habar nu ai, să conduci Iugoslavia de pildă. E o modalitate de a te raporta la regimul communist. Te provoc la un exercițiu de imaginație. Cum ar vedea Aleksandar, la aceeași vârstă, corporatismul capitalist?

SS: Nu e neapărat vorba de ideologie sau de sistemul politic. Dacă deciziile în calitate de politicieni sau guvern sunt bune pentru ţară şi pentru oameni, atunci sistemul şi ideologia nu contează. Poţi să o comiţi în comunism şi, la fel de bine, poţi să o comiţi în capitalism. Uitaţi-vă la Grecia sau Italia, acum, sau la imaginea mai amplă a Uniunii Europene. Aleksandâr ar spune aceleaşi lucruri despre ce se întâmplă acum. Sau despre despre „democraţia” din Bosnia, că veni vorba.

SB: Sunt în cartea ta secvențe, de exemplu inaugurarea WC-ului cu muzică și public, pe care le-am întâlnit sub o altă formă la Emir Kusturica. Sunt ele specifice pentru tot spațiul ex-iugoslav?

SS: Nu. Dispreţuiesc lucrările lui Kusturica. Este unul dintre cei mai slabi regizori ai vremurilor noastre. Singurul lucru pe care a reuşit să îl facă a fost să construiască clişee referitoare la Balcani, spunând basme prosteşti. Acest capitol din cartea mea ironizează imaginea pe care o creează Kusturica în filmele sale. Este ironie la adresa Balcanilor veseli, care nu fac altceva decât să bea, să mănânce, să cânte şi să se lupte.

SB Cum ai documentat acest roman, câtă autobiografie regăsim în el?

SS: Aproximativ 65% (nu ştiu, cred că există o componentă autobiografică amplă. Sau niciuna. În clipa asta, mi-e greu să disting între memorie şi ficţiune, fapte şi imaginaţie).

SB: Ce știi despre regimul comunist din România? Ai putea face o comparație între regimurile din România și Iugoslavia?

SS: Vin la Bucureşti, să învăţ câte ceva despre acest subiect.

SB: Începutul războiului, privit prin ochii naratorului, mă duce cu gândul la piesa Gypsy Reggae a lui Bregovic. Nu mă întreba de ce. Cât de mult te inspiră muzica atunci când scrii?

SS: Nu foarte mult. Se întâmplă într-adevăr să aud un vers inteligent şi să mă gândesc la el sau chiar să îl integrez în lucrările mele, dar nu mă pot baza pe astfel de momente. E drept, ascult multă muzică clasică când rescriu, pentru că mă ajută să mă concentrez.

SB: De curând, a apărut în România o antologie de poezie sârbă, din secolele XX și XXI. Se numește Malul celălalt (Editura Herg Benet 2012) și a fost coordonată de poetul Aleksandar Stoicovici. În romanul tău, regăsim multă poezie. Voi da un singur exemplu, o imagine superbă în care sunetul delicat al gramofonului este asemuit doar cu cel scos de un șoim grijului, care vrea să sărute o vrabie, fără să-i facă rău. Care e relația ta cu poezia și cum te raportezi la poeții sârbi și bosniaci?

SS: Citesc foarte multă poezie, deoarece sunt un poet foarte slab. Citesc poezie nu doar din Balcani, ci şi din SUA, Germania, Italia, Suedia. Mă ajută să văd lumea în imagini pe care nu le-aş vizualiza în alte circumstanţe, îmbogăţindu-mi „vederea”. Pe de altă parte, există atâta poezie proastă, peste tot. Uneori, am senzaţia că nicio formă de artă nu poate fi atât de evident proastă, cum este o poezie proastă.

SB: La sfârșitul acestei luni, vei fi în România la Bookfest Buchmesse 2013. Care sunt așteptările tale legate de acest eveniment?

SS: Nu sunt foarte sigur. Mai mult aştept să văd oraşul, decât să fiu la Bookfest. Pe de altă parte, întotdeauna e o plăcere să cunoşti autori noi şi să înveţi ceva nou despre literatura ţării-gazdă. Iar acum nu ştiu multe despre literatura română. 

SB:  La ce evenimente din cadrul târgului te putem vedea? Care e agenda ta de lucru la Bookfest?

SS: Nu ştiu încă. Presupun că voi citi şi voi vorbi undeva, nu?

SB: Ești familiar cu literatură română? Ce autori români cunoști?

SS: Nu foarte mulţi, din păcate. Voi profita de vizita la Bucureşti pentru a afla mai multe. Am citit volumul „Der Körper” (trad. „Corpul”)semnat de Mircea Cărtărescu şi mi-a plăcut foarte mult.

SB: Care sunt reperele tale în literatura universală?

SS: Cormac McCarthy, Matt Ruff, Richard Brautigan, Gottfried Benn, Barry Hannah

SB: Dacă ar fi să dai câteva sfaturi unor scriitori tineri aspiranți, ce le-ai spune?

SS: Disciplină. Scrieţi în fiecare zi, cel puţin patru ore. Vorbiţi cu oameni despre toate lucrurile de care sunteţi interesaţi.

SB: În final, aș vrea să transmiți un mesaj cititorilor români care au gustat romanul tău și care vor vrea să te felicite la Bookfest.

SS: Mulţumesc!

SB: Saša, îți mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde acestor întrebări.

SS: Mulţumesc!

 

Interviul a fost luat în limba engleză pe 18 mai 2013. Traducerea și adaptarea: Andreea Banciu.

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. Implicat în media culturală și Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392