caducus
de când mă știu n-am avut niciodată parte de o smochină căreia să-i pot mărturisi frica mea
nu mă voi înțelege cu niciun om așa cum m-am înțeles cu fărașul meu
bunul meu făraș tu știi ce vreau să spun
am visat că m-am sufocat cu o andivă andivele mă sperie teribil au un aer de copil înfășat
am ajuns să plâng de emoție la aplauze
creierul lor e bun ce vi se pare atât de ciudat
eu îl rumeg pe al meu din oră în oră
piele de găină
mănușa încovoiată mă anunță că nu vor veni nici anul acesta
ai senzația că mă convingi cu acest tango deșănțat
nu găsești decât ghirlande uscate la ora asta
am încercat să-mi păstrez calmul când ai întins rufele pe sârmă invers dar a strigat vecinul că în fiecare marți îi inviți soția la o găleată de borș atunci m-am simțit ca nufărul lui monet atât de privită și nimeni nu mă cunoaște la licitație optzeci de milioane
cum să coste un pulover mai mult decât sinele tău
ai înnebunit din cauza atâtor cinci-uri
uneori când e frig îmi place să mă dezbrac complet ca să văd
cât de caraghioși sunt oamenii
când nu-i filmează nimeni
creatura din stomac
parc-aș fi înghițit treizeci de lanțuri groase de argint
cum orbecăie polonicul nopții printre urlete
oare casa mai e de vânzare
dacă-mi vin cizmele prea largi
grăsime pe receptor
ce ai tu acolo nu se ia cu apă
luntre și punte cu babe cărunte
prin pădurea bradului trece mama radului
când zugrăvea turla bisericii
în salopetă portocalie
cânți într-o căruță care transportă urdă
portul național al liliecilor
lacrimile mele sunt prea ascuțite
le țin înăuntru ca să previn
rozaceea
de unde ți-ai luat cicatricile
a șterge un tatuaj cu un fluture
știrile de la ora cinci
îmi vine să vomit limbi de ceas
o să-mi crească unghiile și după ce mor
ionel frumos băiat de departe a plecat
în accelerat
prea multă cofeină
mi se desfac frunzele în exces
Cânt jazz prin jungle amazoniene (sau cel puțin, asta visez să fac, cum zice Nora Iuga), bucătării cu faianță albă sau săli de clasă neaerisite. Arunc vorbe pe hârtie și mă mint că-s literatură, scriu muzică de parcă aș merita un astfel de privilegiu. Am un nume diferit pentru fiecare alter ego al meu și îmi place să mănânc ecleruri. Adesea uit câți ani am, crezând că timpul așteaptă până îmi găsesc buletinul într-o geantă plină cu mere, cartofi și creioane colorate.
În varianta plictisitoare, de care nimănui nu-i pasă, Ziza Natur este Eliza Nirlu și s-a născut la Constanța, pe vremea când Whitney Houston și Backstreet Boys erau în vogă. Iar acesta este volumul ei de debut. A studiat d’ale culturii, muzică și teatru, dar când vine vorba de poezie, contează doar studiul cerului, nu?! Așa că rog cititorii, când deschid o carte, să uite de autor și să se împreuneze cu ceea ce contează cu adevărat pentru eternitate: cuvântul.
Proiect co-finanțat de AFCN
Seria Poezie | Colecția Debut
concepție copertă: Eliza Nirlu
Gândul din bucătărie / ziza natur. – Bucureşti: Casa de pariuri literare, 2020
ISBN 978-606-990-149-6
54 pag.
