[...] Tristeţe că ţi s‑a terminat bateria mobilului. Tristeţe că afară plouă. Tristeţe că omul are doar cinci degete la o mână. Tristeţe că ești o copie a unei cópii a unei cópii. [...]
... Mirosea a cafea în bucătăria mamei de fiecare dată când intra. Radioul. Se scufundă în apa caldă, opri jetul și muzica umplu aerul. Își încălzi pieptul, gâtul, aducând apă cu palmele. Pipăi cu grijă cicatricile și îi veni în minte gâtul înroșit al mamei...
Jurnalul de pandemie, în varianta tipărită, este structurat astfel încât prima parte să reunească sentimente de moment mai mult sau mai puțin disparate, poeme, file de jurnal individual, texte de ficțiune, chiar jurnal de lectură etc.; iar a doua parte să expună angoasa acestor luni într-un jurnal scris la două mâini de Irina-Roxana Georgescu & Carmen Ianculescu.
... Vera mă vede, îi zic să mă lase să plec mai devreme şi e de acord. Mă schimb, arunc salopeta după vestiar, cât să nu se vadă, mă spăl pe faţă şi pe mâini şi o tai. Mă sui pe biclă şi pedalez. Vreau să scap de miros, chiar de‑ar fi să iau toate băltoacele şi să mă stropesc şi mai mult. Mi‑e jenă de mine...
sunt imobilizată într-un borcan cu miere
uneori îmi șterg mierea de pe palme și față
dar în cea mai mare parte a timpului
încerc să urc pereții de sticlă
cu picioarele desculțe