„Războiul” celor 100 cele mai bune cărți ale secolului XXI

Lista întocmită de editorii npr cu cărțile care le-au plăcut cel mai mult anul acesta; interviu cu istoricul britanic Richard J. Evans, care spune că urmează să scrie o carte despre pandemii; reacția Literary Hub la lista New York Times cu cele mai bune 100 de cărți ale secolului XXI; ecranizările disponibile din luna august; memoriile politicianului britanic Boris Johnson, ridiculizate încă înainte să apară – iată știrile literare ce mi-au atras atenția pentru această ediție a Mondolit.

♣ Prima oprire am făcut-o pe npr.org, la un articol unde cei de la revista respectivă au întocmit o listă cu cărțile de ficțiune care le-au plăcut cel mai mult, dintre cele apărute până acum în 2024. La o primă privire, se pare că niciuna dintre ele nu s-a tradus încă la noi, dar mie îmi place să citesc uneori astfel de topuri, tocmai ca să văd ce mai citește și apreciază lumea de prin alte părți. Am constatat în timp că nu întotdeauna aceste cărți se regăsesc și în traducerile ulterioare de la noi și mi s-a întâmplat de multe ori să descopăr astfel cărți foarte bune și să le comand în engleză. Am pus două pe listă și de data aceasta.

Vă ofer doar exemple, veți descoperi singuri lista completă.

All Fours, de Miranda July – «este un roman de maturizare, despre perimenopauză. Povestea urmărește o naratoare fără nume, care începe o călătorie prin țară, departe de soțul și copilul ei, dar se oprește și rămâne într-un motel aflat la 30 de minute de casa ei. Totuși, această „călătorie” îi schimbă viața – prin îndrăgostirea de un tip mai tânăr, care lucrează la un loc de închiriat mașini, ea începe și o nouă intimitate cu ea însăși. Am citit toate cărțile Mirandei July, iar ea face întotdeauna lucruri ciudate și pline de imaginație cu personajele sale. Această poveste are toată excentricitatea obișnuită a lui July, dar, de asemenea, strălucește de entuziasmul, teama și posibilitatea care vin odată cu intrarea în necunoscutul din a doua jumătate a vieții, în special pentru femei.»

Come&Get It, de Kiley Reid – „Povestită din mai multe perspective, nu am putut lăsa din mână această poveste captivantă, chiar dacă habar nu aveam încotro se îndreaptă, până la crescendo-ul ei uluitor. Având loc la Universitatea din Arkansas, povestea urmărește mai mulți studenți și un profesor de scriere pe parcursul unui an, în mare parte prin prisma relației lor cu banii – cum îi motivează, cum îi bagă și (pe unii) îi scapă din situații -, precum și prin cea a rasei, sexualității, puterii și statutului social.”

Great Expectations, de Vinson Cunningham – „Vinson Cunningham a lucrat la campania Obama din 2008, așa că nu este surprinzător faptul că această poveste despre maturizare urmărește un tânăr care lucrează la o versiune ușor (foarte ușor) voalată a aceluiași demers. Ar fi ușor să transformăm o astfel de poveste fie într-o critică cinică și tăioasă a politicii, fie într-o descoperire idealistă a intenției. Nu este nici una, nici alta. Ea prezintă această campanie ca pe o etapă formativă în viața unui tânăr care vede ce presupune obținerea puterii, oricât de urâtă și impresionantă ar putea fi. Plină de observații ascuțite despre sistemul nostru precar de guvernare, cartea este, de asemenea, pătrunzătoare cu privire la rasă și bogăție și la relația dintre cele două.”

După cum spuneam, lista este mai lungă, iar exemplele diverse, prin tematica abordată.

♣ Următoarea oprire o facem pe website-ul The Guardian, unde am găsit un interviu cu autorul britanic de literatură istorică Richard J Evans, articol cu titlul: Istoricul Richard J Evans: „Voi scrie o carte despre pandemii. M-am săturat de naziști”. Recent, eu am tradus o carte scrisă de el, o istorie a Europei foarte detaliată și cuprinzătoare, ce urmează să apară în colecția Corint Istorie, așa că am fost curioasă ce spune în acest interviu.

Richard J Evans a scris și cărți despre naziști, după cum deducem și din titlul articolului, iar în interviu se discută mult și despre acest moment al istoriei. Vă voi oferi unele fragmente, dar recomand interviul în întregime, deoarece el este un istoric foarte bun și orice discuție cu el este interesantă.

„O întrebare simplistă, dar simțiți că îl cunoașteți pe Hitler și cercul său?
– Ei bine, motivul pentru care am scris cartea este că am simțit că, în ciuda întregii munci, nu îi cunoșteam foarte bine pe acești oameni. Am aflat despre ei lucruri cărora nu li se acordase prea multă importanță. De exemplu, există mai multe exemple de naziști proeminenți care, pe când erau copii sau adolescenți, și-au văzut tații pierzându-și poziția în societate sau părăsind Germania în dizgrație. Mi s-a părut foarte surprinzător.

Ați vizionat filmul lui Jonathan Glazer, The Zone of Interest?

– Am văzut filmul și chiar l-am ajutat pe Martin Amis cu cartea ce stă la baza filmului. Mi-a cerut să mă uit prin ea și am găsit cincizeci și ceva de greșeli. A fost un scriitor minunat, dar cred că totul este ușor discutabil din punct de vedere moral.

În sensul că se îndepărtează de faptele istorice?
– Da, iar filmul se îndepărtează, de fapt, de carte într-o serie de moduri interesante, semnificative. Cred că există o problemă în faptul că filmul portretizează figura centrală a comandantului ca pe o persoană care are un fel de viață de familie burgheză fericită. Jurnalele lui Rudolf Höss, comandantul de la Auschwitz, sugerează că nu a fost deloc astfel. Chiar și așa, este un film foarte puternic, care provoacă la reflecție.”

Insist să îl citiți în întregime și să urmăriți când va apărea traducerea de care vă spuneam, pentru că este o carte remarcabilă.

♣ Recent, publicația New York Times a publicat o listă cu cele mai bune 100 de cărți ale secolului XXI. Foarte multă lume a distribuit această listă, cred că am pomenit-o și eu pe aici, deși pot spune cu certitudine că respectivul top nu se pliază foarte mult pe gusturile mele. Zilele acestea, am găsit pe website-ul revistei Literary Hub un articol cu un titlu oarecum ironic: Ce a ratat New York Times: Încă 71 dintre cele mai bune cărți ale secolului XXI. O listă ce nu plictisește. Veți înțelege imediat și de ce acest titlu, pentru că iată ce se spune în articolul Literay Hub:

«Săptămâna trecută, New York Times Book Review a publicat o listă cu „Cele mai bune 100 de cărți ale secolului XXI.” (Ei bine, până acum, evident. De ce să nu le numim doar cele mai bune cărți din ultimii 25 de ani? Oare ei știu ceva ce noi nu știm? Oh, în fine.) Pentru a pune totul cap la cap, Book Review a chestionat „sute de romancieri, scriitori de non-ficțiune, academicieni, editori de carte, jurnaliști, critici, editori, poeți, traducători, librari, bibliotecari și alte personalități literare”, cerându-le să aleagă zece cărți preferate publicate în SUA începând cu anul 2000. Apoi, „respondenților li s-a oferit opțiunea de a răspunde la o serie de întrebări în care au ales cartea preferată dintre două titluri selectate aleatoriu.”

„Oricum, rezultatul este o listă lungă, ce include o mulțime de cărți mari și, de asemenea, în mod necesar, lasă pe dinafară un număr. (Fiecare carte de poezie publicată în ultimii 25 de ani, alta decât Citizen, de exemplu). Deoarece nimeni nu ne-a întrebat (nepoliticos), în ciuda faptului că personalul Lit Hub este alcătuit în întregime din romancieri, scriitori de non-ficțiune, academicieni, editori de carte, jurnaliști, critici, editori, poeți, traducători, librari și alte personalități literare (niciun bibliotecar, din păcate), am decis să facem propria noastră listă de cărți pe care lista Times le-a omis. (Unele dintre aceste omisiuni ar putea fi considerate șocante, dar asta se întâmplă atunci când încredințezi un astfel de lucru puterii consensului). Fără îndoială, multe cărți minunate au fost omise de pe ambele liste, totuși, asta este firea lucrurilor etc. etc., așa că vă rugăm să vă simțiți bineveniți să adăugați propriile favorite în comentarii.»

Așadar, de aici supărarea celor de la Lit Hub… E drept, așa cum spuneam, lista New York Times nu prea m-a mulțumit nici pe mine, dar la fel de adevărat este că, oricâte liste s-ar întocmi, niciuna nu va mulțumi absolut pe toată lumea.

Iată și câteva exemple din cărțile de pe lista întocmită de Literary Hub: David Foster Wallace, Care-i treaba cu homarul; Timothy Snyder, Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin; Juan Gabriel Vasquez, Zgomotul lucrurilor în cădere; Aleksandar Hemon, Cartea vieților mele; Fiston Mwanza Mujila, Tram 83. Fiecare dintre ele este însoțită de un text ce prezintă pe scurt cartea și justifică prezența ei pe listă. Am lăsat în engleză titlurile netraduse la noi; pe ultima menționată de mine aici, Tram 83, am citit-o, și o recomand și eu; încă nu înțeleg cum de nu s-a tradus și la noi, este foarte mișto.

Ca de obicei, vă recomand să parcurgeți articolul și lista în întregime, sunt alegeri interesante, la fel și perspectiva din care sunt văzute cărțile respective.

♣ Mai rămânem puțin pe Literary Hub, pentru prezentarea ecranizărilor ce pot fi văzute pe canalele de streaming începând cu luna august. Pentru că este o rubrică devenită deja tradiție pe Lit Hub, vă reamintesc că fiecare titlu are o scurtă prezentare și trailer. Dintre noutăți, amintesc:

A Good Girl’s Guide to Murder, după cartea cu același titlu, de Holly Jackson, care este deja pe Netflix. „În care Pip Fitz-Amobi (serial britanic, spuneți?) pornește într-o misiune pentru a afla adevărul din spatele unei crime-suicid a unei adolescente de cinci ani, ca proiect școlar, desigur. Dar în scurt timp lucrurile, așa cum au tendința să facă atunci când vânezi un criminal care a crezut că a scăpat nepedepsit, degenerează.”

One Life, bazat pe cartea If It‘s Not Impossible… The Life of Sir Nicholas Winton, de Barbara Winton, ce poate fi văzut pe Paramount, începând cu data de 5 august. „Anthony Hopkins joacă în acest film biografic emoționant despre Nicholas Winton, un agent de bursă britanic care a ajutat sute de copii evrei să scape din Cehoslovacia ocupată de Germania, în lunile premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial -, și care, zeci de ani mai târziu, a ajuns să se întâlnească cu unii dintre acei copii în cadrul emisiunii de televiziune BBC That’s Life.”

Sezonul al doilea din ecranizarea romanului Pachinko, al lui Min Jin Lee, o poveste foarte bună, pe care o recomand, atât cartea (este tradusă la noi la Editura Nemira), cât și filmul. Ecranizarea va putea fi văzută pe Apple TV+, începând cu data de 23 august. Vă asigur că are o distribuție de excepție.

Lista este mai lungă, desigur, și include unele ecranizări mai vechi, ce vor fi disponibile online începând din această lună, unele ce sigur merită revăzute, vă recomand să aruncați o privire și să alegeți.

♣ Încheiem într-o notă oarecum amuzantă, cu o știre despre cartea de memorii a fostului premier britanic Boris Johnson, ce urmează să apară în toamna acestui an. Am aflat despre ea de pe website-ul Euronews, iar știrea are titlul – Memoriile lui Boris Johnson, tachinate: De ce sunt deja ridiculizate?

«Editura HarperCollins va „dezlănțui” memoriile fostului premier britanic Boris Johnson, la sfârșitul acestui an. Iar imaginea promoțională arată ca un teaser pentru un film de groază (deosebit de nașpa)…

Este cartea pe care nimeni nu a cerut-o și care va apărea în octombrie.

Editura HarperCollins va „dezlănțui” memoriile fostului premier britanic Boris Johnson la sfârșitul acestui an, pe 10 octombrie, și se va intitula „Unleased.”

HarperCollins a descris memoriile, care vor acoperi perioada în care Johnson a fost primar al Londrei și prim-ministru, ca fiind „o carte sinceră, neîngrădită și profund revelatoare, scrisă în stilul său inimitabil și care sparge tiparul memoriilor moderne ale unor premieri. (…)

Despre cartea în curs de apariție, Johnson a spus: „Sunt onorat că HarperCollins publică relatarea mea personală despre realinierea uriașă ce a avut loc în politica britanică în ultimii 15 ani – și despre ceea ce ar putea urma. Așa că așteptați ca gândurile mele cu privire la viitorul Marii Britanii să explodeze peste lumea editurilor ca o sticlă de șampanie mult agitată.”

Sunteți nerăbdători? Nici noi”», astfel se încheie articolul amintit, păstrând nota de ridicol ce pare să învăluie deocamdată anunțatul volum de memorii.

Eu aș adăuga că n-ar trebui să fim chiar atât de categorici, la urma urmei, ca politician, el a avut până acum atât momente proaste, cât și bune. E drept că este un personaj inedit, dar zic să așteptăm… 🙂