Parisul lui Balzac readus la viață într-o carte; birtanicii citesc mai puțin decât acum câțiva ani; orice comunitate, oricât de mică, are nevoie de manifestări publice care să încurajeze lectura; ce descoperim recitind cărți care ne-au marcat; și ce preferințe literare are Kamala Harris – iată știrile din lumea cărților care mi-au atras atenția pentru această ediție a Mondolit.
♣ Prima oprire de azi o facem pe The Guardian, unde mi-a atras atenția recenzia unei cărți apărute recent: Balzac’s Paris: The City as Human Comedy, de Eric Hazan.
«Eric Hazan, un parizian de o viață care a murit în iunie, a scris mai multe cărți despre orașul său natal, cu un accent deosebit pe politica de clasă a mediului construit. În Balzac’s Paris, el trece în revistă geografia socială a capitalei franceze din secolul al XIX-lea, prin intermediul ficțiunii unuia dintre cei mai faimoși romancieri ai săi. La Comédie humaine (Comedia umană) a lui Honoré de Balzac – o serie vastă de romane și povestiri ce descriu societatea franceză între 1814 și 1848 – este unul dintre textele canonice ale realismului literar. În aceste opere, scrie Hazan, strada este mai mult decât un simplu decor: „Locurile unde trăiesc și evoluează personajele fac parte din personalitatea lor; le definesc în același fel ca fizicul, vestimentația sau psihologia lor.”
Publicată pentru prima dată în Franța în 2018 și disponibilă acum în limba engleză datorită traducerii lui David Fernbach, cartea este un amestec de critică literară și psihogeografie istorică. Hazan povestește în maniera unui ghid turistic, sărind de la un loc la altul și oferind pepite de comentarii: citate pertinente din romane sau din corespondența personală a lui Balzac; indicii etimologice; o replică potrivită din Baudelaire sau Proust.»
Așa începe prezentarea cărții amintite, despre care mai aflăm apoi:
«Într-o clipă suntem pe străzile întortocheate și în arhitectura medievală a vechiului Paris, unde personajele lui Balzac frecventează sălile de jocuri de noroc de la Palais-Royal sau fac conversație la Operă. În următoarea suntem conduși prin Noul Paris, zona care se întinde de la Montmartre până la zidurile orașului, care a fost construită în timpul unei explozii a construcțiilor, în timpul Monarhiei din iulie (1830-1848). Locuitorii săi variază de la bancheri bogați din cartierul la modă Chaussée-d’Antin, până la lucrătoare sexuale, cunoscute sub numele de lorettes, asociate cu cartierul din jurul bisericii Notre-Dame-de-Lorette. (Hazan observă că Balzac le portretizează cu simpatie, „în timp ce doamnele nobile din înalta societate sunt fie seducătoare, egoiste și brutale… fie niște tâmpite mai mult sau mai puțin virtuoase”).»
Există și alte detalii în articol, vă invit să le descoperiți, dacă v-am făcut curioși. Eu îmi doresc să văd cartea tradusă și la noi, pentru că, deși nu știu cât de bine este scrisă, cel puțin ideea îmi pare foarte interesantă.
♣ Rămânem la presa britanică, pe website-ul The Independent, de această dată, unde am găsit un articol despre un sondaj nou referitor la obiceiurile de lectură ale britanicilor. Potrvit acestuia, se pare că nu suntem singurii care citesc mai puțin.
„Un nou studiu realizat de The Reading Agency a aruncat lumină asupra obiceiurilor actuale de lectură ale națiunii, dezvăluind că jumătate dintre adulții din Regatul Unit nu citesc în mod regulat. În plus, studiul arată că 24% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani nu au fost niciodată cititori. Studiul realizat de organizația caritabilă pro-lectură a intervievat peste 2 000 de consumatori britanici „reprezentativi la nivel național.”
Procentul de 50% dintre respondenții adulți care afirmă că citesc în mod regulat reprezintă o scădere de 8% față de 2015, când 58% dintre adulți au răspuns afirmativ la aceeași întrebare.
Conform raportului, 15% dintre adulți au afirmat că nu au citit niciodată în mod regulat din plăcere, în timp ce 35% au afirmat că sunt foști cititori care au încetat să mai citească în mod regulat”, se spune în articol.
„Diverși factori au fost legați de declinul obiceiurilor de lectură în Regatul Unit, inclusiv lipsa de timp – pe care 33% dintre persoane au atribuit-o faptului că nu mai citesc – sau distragerea atenției de către social media, menționată de 20% dintre respondenți. 28% la sută dintre adulți spun că au dificultăți în a se concentra pentru perioade semnificative de timp atunci când citesc o carte.”
Alte detalii despre acest sondaj le găsiți în articol. Ideea ce pare să se desprindă din el este că această tendință de a reduce timpul petrecut citind se manifestă și în societățile cunoscute până acum că ar fi citit mai mult. Spun asta gândindu-mă la numeroasele discuții de la noi pe această temă.
♣ O știre legată indirect de acest obicei al lecturii am găsit pe website-ul BBC. Este vorba despre detalii legate de un festival de literatură organizat pe Isle of Man și care anul acesta va ajunge la a unsprezecea ediție. Nu respectivul festival în sine ne interesează, pentru că nu este chiar la o aruncătură de băț pentru noi – o insulă undeva în Marea Irlandei -, ci ideea pe care încearcă să o popularizeze organizatorii.
Mai exact, „să inspire comunitatea să se implice în literatură în toate formele ei.” Directoarea festivalului, Helen Jessopp, a declarat că săptămâna de evenimente urmărește să creeze o „comunitate bazată pe literatură” și să încurajeze persoanele să „se apuce de citit, scris și poezie.”
«„Cel mai important lucru pentru noi este că oferim oportunități tinerilor”, a spus dna Jessopp. Este important să existe vizite școlare gratuite din partea „artiștilor locali și a artiștilor invitați” pentru a arăta că există profesioniști în literatură din Isle of Man, precum și pentru a oferi posibilitatea de a se întâlni cu profesioniști vizitatori, a spus ea. „Încercăm să ajungem la cât mai multe persoane din comunitate și să le inspirăm să se implice în literatură în toate formele ei”, a adăugat ea.»
Cu alte cuvinte, inclusiv în comunitățile mici este important să se organizeze astfel de manifestări care să încurajeze lectura, să atragă oamenii spre cărți. Conștientizarea importanței cititului este necesară, trebuie cultivată, deoarece nu este un lucru care se întâmplă de la sine și nici nu se menține la un nivel adecvat, mai ales în epoca social media și a altor distrageri, după cum arată sondajul din știrea anterioară.
♣ Pe website-ul Book Riot m-am oprit la un articol intitulat Despre bucuria de a reciti cărți care îți schimbă viața, de canadianul Jeff O‘Neal, care este crainic și fost jucător profesionist de hochei pe gheață.
«Eu nu recitesc aproape niciodată cărți. Desigur, nu că aș avea ceva împotrivă. Doar că sunt foarte multe cărți pe care nu le-am citit încă, combinate cu nevoia (simțită sau reală sau un amestec neclar din cele două) de a ține pasul cât mai bine cu noile apariții. Și nu am simțit niciodată cu adevărat o pierdere în acest sens, dar următoarele rânduri despre cum să îți faci timp să recitești mi-au atras atenția pentru o clipă: „Cărțile sunt miraculoase pentru mine pentru că, spre deosebire de alte plăceri care implică locuri, oameni și lucruri tangibile, cărțile pot fi reexperimentate exact în același fel, din nou și din nou. Poți să te întorci și să pășești în peisaje bogate în amintiri și nimic nu s-a schimbat”», astfel începe articolul amintit.
Și continuă nuanțând:
„Acest lucru nu este adevărat în sens absolut. Jumătate (cel puțin?) din ecuație s-a schimbat: tu, cititorul. Dar asta este chiar mai interesant pentru mine: textul fix al cărții ciocnindu-se din nou cu conștiința/mintea/sufletul/rețeaua mea neuronală și producând, inevitabil, o experiență de lectură diferită oferă o perspectivă asupra propriei persoane mai mult decât asupra oricărei cărți. Acest lucru se poate face cu filme sau cărți sau cu orice altă experiență reproductibilă mecanic, dar bogăția cognitivă a unei cărți, efortul necesar pentru a-ți imagina, a-ți aminti, a interpreta și a locui în alt mod o carte te solicită mai mult decât un film sau o emisiune TV sau un album. În acest fel, probabil că nu există o modalitate mai bună de a marca nu faptul că cartea nu s-a schimbat, ci distanța pe care ai parcurs-o de la acea versiune anterioară a ta care erai când ai citit-o prima dată.”
Iată o perspectivă interesantă… Mi s-a întâmplat de multe ori să recitesc cărți care mi-au plăcut sau m-au impresionat mult în adolescență/tinerețe și de cele mai multe ori am înregistrat o schimbare în percepție, dar niciodată nu m-am gândit foarte mult la faptul că eu m-am schimbat mult între timp. Pur și simplu, mă gândeam doar că am acumulat experiență în lectură și de asta nu mă mai impresionează la fel de tare. Dar atât.
„Ce observi acum și nu ai observat atunci? Ce momente, replici sau acțiuni nu sunt doar amintite, ci și reconsiderate? Îți poți aminti măcar ce ai gândit, simțit și crezut atunci despre carte? Este o perspectivă terifiantă și incitantă”, mai spune autorul articolului.
V-ați gândit vreodată la toate acestea?
♣ O să încheiem Mondolitul de azi pe Book Riot, unde am găsit și un articol cu trimitere la lecturile vicepreședintei SUA Kamala Harris, pentru că tot se vorbește mult despre ea în această perioadă. Articolul amintit face în principal o prezentare a cărților scrise de ea și despre ea, dar există și o referire la cărțile despre care ea spunea într-un alt articol că sunt preferatele ei. Am fost curioasă care sunt acestea.
Printre altele, este vorba despre Native Son, de Richard Wright, care nu știu să fie tradusă la noi; Vânătorii de zmeie, de Khaled Hosseini, pe care am citit-o și mi-a plăcut foarte mult, o recomand; Clubul norocoaselor, de Amy Tan, pe care nu am citit-o; Cântecul lui Solomon, de Toni Morrison, pe care, la fel, eu nu am citit-o. Am căutat detalii despre aceste cărți pe care nu le-am citit și, cu siguranță, le voi căuta, se pare că mi-au scăpat. Poate că vă ajută și pe voi să vă completați lista de lecturi, în cazul în care nu le-ați citit deja. Dincolo de asta, mie îmi pare mișto să poți învăța ceva constructiv de la un politician, pentru că în general îi vedem doar prin prisma acțiunilor și declarațiilor politice, de multe ori nu tocmai educative. Cel puțin în ce-i privește pe ai noștri.
Sursă foto: target.com
