Interviu cu Iulia Militaru, editor la FrACTalia

Anul acesta împlinește cinci ani de activitate și revine în forță cu un portofoliu editorial consolidat și o serie de proiecte internaționale foarte interesante. Cu ocazia asta am purtat un dialog cu unul dintre editori, , despre cum a luat ființă , despre criteriile pe baza cărora sunt selectate volumele care urmează a fi publicate sau traduse, dar și despre cele mai mari provocări de-a lungul acestor ani, meseria de editor și activitatea sa de poetă & performer. Mai multe, în cele ce urmează.

Am să te rog să începi cu un istoric al activității. Cum și de ce s-a născut frACTalia? Ce înseamnă frACTalia astăzi?

De născut, s-a născut din întâmplare şi din cele două cărţi, deja cunoscute: „Cu dricul pe contrasens” şi „r e t r o v i z o r”. Mi se pare absurd să fac eu acum ceea ce ai numit „un istoric”, pentru că ar trebui să urmăresc o anumită cronologie şi o anumită direcţie a „ceva” ce am tot încercat să plasăm în zona unui aparat conceptual: formalism, structuralism, conceptualism etc., care se sustrage tocmai categoriei de timp. Timpul rămâne marcat, desigur, doar la nivel de prefix: pre-, meta-, post-, trans-; dar asta nu ne mai spune mare lucru, probabil ne arată doar o poziţie faţă de ceea ce înţelegeam până acum ca istorie sau doar un rest dintr-un comentariu la limita nonsensului etc.

Aveți ca editură un profil aparte, care vă diferențiază de celelalte edituri, editura frACTalia fiind prima editură de nișă experimentală din România. Experimentalul, care a prins și prinde tot mai mult atât printre cititori cât și printre scriitori, rămâne totuși un concept ambiguu. Putem încerca o delimitare mai specifică a acestui concept, diferențiindu-l de modul în care este utilizat/apropriat accidental? Ce este literatura experimentală?

Nu se poate susţine o direcţie „identificându-te” cu acest concept. Este unul dintre cele mai problematice pe care discursul metaliterar şi le-a apropriat. Pentru că neagă chiar ideea de direcţie, fiind mereu ceea ce nu s-a făcut încă, un fel de ce va să vină căutat permanent. O căutare direcţionată, dar al cărui rezultat, în mod paradoxal, va fi imprevizibil. Astfel, nu se poate vorbi de literatură experimentală, nu există; există doar combinaţii de discursuri în căutarea unei literaturi şi nimic altceva. Literatura este o fantomă, iar corpul mereu nedescoperit. Experimentalul nu a prins” decât în zona fluidă a femininului care îi este caracteristică şi care activează în plin discurs tare, ştiinţific, o mică breşă. Restul nu reprezintă nimic.

Anul acesta, pe lângă portofoliul de bază, aveți în derulare și o serie de proiecte internaționale foarte interesante. Vorbește-ne te rog, despre ultimele noutăți editoriale și noile colecții pe care Editura frACTalia le pregătește în 2019.

Am lansat anul acesta încă patru colecţii: Compost (coordonatori Anca Bucur şi Alex Ciorogar), Politix (coordonator Alex Cistelecan), Pansophie (coordonator Bogdan Lypkhan), Bread&Roses (coordonatoare Oana Uiorean). De asemenea, vom mai anunţa o colecţie la care lucrăm încă în colaborare cu Alexa Stoicescu. Despre toate aceste colecţii puteţi afla mai multe intrând e site-ul editurii: http://www.fractalia.ro/colectii-fractalia/

Desigur, trebuie să menţionez manifestul ieşit proaspăt din tipar, în colecţia Oanei, Feminismul celor 99%. Un manifest. A fost, de fapt, un eveniment internaţional, lansarea făcându-se concomitent în mai multe ţări, la edituri precum: Laterza (Italia), Verso (US/UK), La Decouverte (Franța), Herder (Spania), Tigre de Paper (Catalonia), Rara Avis (Argentina), Tankekraft (Suedia) şi, desigur, frACTalia (România). Cele trei autoare, Cinzia Arruzza, Tithi Bhattacharya şi Nancy Fraser, au formulat aici ideile de bază în jurul căror cel de-al patrulea val feminist ar trebuie să se coaguleze. Feminismul nu începe și nu se termină cu cât sunt de reprezentate femeile la vârful ierarhiilor sociale. Aşadar: „Locuințe pe care nu ni le mai putem permite, salarii la limita supraviețuirii, servicii medicale pe care nu ne putem baza, violențele poliției – acestea nu sunt teme obișnuite pentru feministe.  Dar de ce ar trebui feminismul să se limiteze doar la spart tavanele de sticlă de prin corporații? La urma urmei, pentru majoritatea dintre noi – pentru 99% dintre noi – problema principală nu e dacă reușim sau nu în afaceri. Acesta este un manifest al celor 99%.  Al celor pentru care creșterea salariului minim și serviciile medicale și de îngrijire a copiilor gratuite și de calitate sunt mult mai importante decât numărul de femei care ajung CEO. Un manifest care cere mai puține închisori, protecție pentru migranți, locuințe de calitate și pe care ni le putem permite, libertate pentru Palestina, sfârșitul războaielor imperialiste din Orientul Mijlociu, și multe altele.”

Anul trecut, printre câștigătorii și nominalizările unor premii importante, precum Premiul Sofia Nădejde pentru literatura scrisă de femei și Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, s-au aflat câteva autoare frACTalia, Juliana Lungu, cu volumul ”Kommos – procesiune pentru histerectomie” și Daniela Hendea cu volumul „Acordor de teremin”. Ce nume de autoare ne putem aștepta să vedem anul acesta la frACTalia? Putem spera, pe viitor, și în instituirea unui premiu pentru literatura experimentală?

Autoarele de anul acesta: Oana Uiorean, Medeea Iancu, Maia Şerbănescu, Angela Marinescu, Anca Bucur. Şi câteva traduceri, printre care Jana Orlová. Nu, noi nu vom da niciodată premii şi nici concursuri nu vom organiza, cu siguranţă. Ideile, precum: concurs, ierarhie, premii, valoare etc., nu se potrivesc direcţiei noastre. Considerăm, de asemenea, criteriul valoric atât de invocate în ultima vreme extrem de irelevant şi în total dezacord cu încercarea de pulverizare a structurilor conservatoare.

În descrierea de pe site-ul editurii scrie că „sunteți interesați de toate manifestările care depășesc noțiuni precum​: autor, autenticitate, creație, etc., generând arte nomade, deschise, în permanentă mișcare.” Care sunt mai exact, criteriile pe baza cărora vin selectate manuscrisele ce urmează a fi publicate sau traduse la editura FrACTalia?

Aplicăm o grilă de criterii nomade, bazate pe afect şi pe modul cum interacţionăm între noi când ne întrebăm: publicăm asta? E un fel de lipsă de profesionalism pe care îl cultivăm cu foarte multă conştiinţă profesională.

Care sunt autorii experimentali de citit musai și ce titluri ai recomanda publicului? Ce să caute cititorul neavizat când vine vorba de literatură/poezie experimentală din România?

I-aş recomanda Cristina Ispas cu noua carte, „40. să înceapă jocurile” apărută anul acesta la frACTalia. Aşa, am motivele mele, chiar foarte bine întemeiate (de obicei, zic: în măsura în care poate fi ceva întemeiat, imposibil, de fapt, nu?), ceea ce face totul posibil.

Să caute, da, i-aş spune. Căutarea face parte din proces şi e chiar literatura experimentală pe care încearcă să o găsească, în cele din urmă.

În ce măsură se sincronizează viața de poetă & performer cu cea de editor? Lucrezi la un nou proiect ca scriitoare? Pe când un nou performance?

În diacronie se sincronizează mai mult, alt paradox. Bun, sigur că lucrez la un nou proiect; dacă va fi gata până în toamnă, voi vorbi despre el atunci. O să am un performance de 1 minut, pe 4 mai, în cadrul unui spectacol organizat de Irinel Anghel.

Care au fost cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului ca editor? Dar satisfacțiile?

La întrebarea asta cred că-ţi voi răspunde peste alţi zece ani. Un deceniu este suficient pentru a evalua confruntările şi a enumera satisfacţiile.

Care sunt colecțiile de care te-ai legat cel mai mult?

Colecţiile noastre se completează cumva, deci nu prea se poate una fără celelalte. De toate, aş zice.

Dacă ar fi să faci un bilanț, cum ai evalua anul care tocmai s-a încheiat? Ce a însemnat anul 2018 pentru editura frACTalia?

A fost anul în care am reuşit să luăm drepturile pentru primele noastre traduceri pe teorie. Aşa că aş zice că a fost cel mai bun de până acum. Apoi, am publicat cel mai mare număr de titluri în comparaţie cu anii trecuţi. Autorii au fost mai vizibili, ne-am bucurat pentru ei. În rest, lucrurile au mers cam la fel. Ah, să nu uit, am început să primim comenzi mai mari de la librării, deci e bine şi aici. Sunt şanse să ajungem la un public din ce în ce mai mare. Scopul poate fi divers, desigur. Dar putem corela cu tot ce am spus până acum aici, nu-i aşa?

Unde vezi editura frACTalia peste zece ani?

Nu mi-am făcut un plan pe o perioadă atât de lungă. Dar, cu siguranţă va fi undeva, nu? Dacă aş răspunde precis la această întrebare, ar fi o dovadă de profesionalism şi ar intra în conflict cu ceea ce am zis mai sus.

Mulțumesc pentru !

Şi eu! Îţi mulţumesc tot pentru acest inter/viu.


este poet/performer și editor. A publicat: Marea pipeadă (Brumar, 2010), dramadoll (co-autori: Anca Bucur și Florentina Cristina Budar, Casa de editură Max Blecher, 2012), Confiscarea bestiei. O postcercetare (frACTalia, 2016), Atlas (auto)mat/on(auto)BIO/graphy/I© de câteva tipuri principale de discursuri (khora impex, 2017). A publicat poeme și colaje digitale în MAINTENANT, A Journal of Contemporary Dada Writing and Art (#9 #10 #11 #12), RHINO (2018), BA31 (http://www.beletraalmanako.com/boao/index.html) etc.


Mai multe despre Editura frACTalia puteți afla accesând site-ul: http://www.fractalia.ro

pagina oficială facebook a editurii: http://www.facebook.com/fractaliagrup/

sau accountul oficial de instagram: @editura_fractalia

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Semmai

Andreea Semmai
autodidact. dezadaptat social. în scris cânt si iau lumea în de/râdere. eu sunt Bufonul de curte