Volumul de proză scurtă intitulat Când muritorii dorm (When mortals sleep) a fost publicat în 2011, la trei ani după moartea scriitorului și tradus la noi în 2017, la editura Art. Spre deosebire de romanele citite deja ale lui Vonnegut, de exemplu Abatorul cinci, Leagănul pisicii, Sirenele de pe Titan sau Pianul mecanic pot doar să afirm că proza scurtă a scriitorului american e complet diferită. Nu se mai regăsește același cadru SF cu care și-a obișnuit cititorii, de data aceasta lucrurile se petrec în realitate, fără artificii fanteziste.
Când muritorii dorm m-a captivat încă de la primele pagini și nu cred că am citit o proză scurtă mai antrenantă decât a lui Vonnegut. E foarte mare surprinderea cu cât un scriitor își stabilește propriul pattern și deodată cotește către altă direcție. Sunt 16 povestiri bine scrise, care surprind trăirile interioare și condițiile de viață ale unor personaje construite riguros.
În prima povestire din volum, intitulată „Jenny”, Vonnegut trimite puțin către bine-cunoscutul său stil care l-a consacrat, având în prim-plan un om care are o relație amoroasă cu propriul…. frigider, updatat și construit astfel încât să se apropie foarte mult de un umanoid. În povestirea „Ruth” , ni se prezintă ciudata relație dintre o tânără însărcinată și mama soțului ei mort, care nu poate scăpa de obsesia fiului dispărut; o tranșare emoțională a personajelor. A treia povestire, „Te stinge candelă de-o clipă” are la bază o idee foarte practicată și azi, doar că în volum e sub o formă mai veche (citiți volumul și veți vedea despre ce e vorba).
Partea interesantă a volumului de proză scurtă e că poate fi ancorat în imediata noastră realitate. Poate fi văzut ca un cadru ce surprinde oamenii în toate unghiurile și toate situațiile, captând banalul, grotescul, comicul și tragicul cu o grație continuă. Cele 16 povestiri sunt complet altceva față de ceea ce eram obișnuiți. Stilul e unul simplu, fără artificii bombastice.
Doamna Faulkner era în genunchi, adunând cioburile.
– Cum ai putut? Cum ai putut să faci asta?
– Îmi pare tare rău. Pot s-o înlocuiesc?
– Vrea să știe dacă poate să mi-o înlocuiască, rosti doamna Faulkner cu voce cântată, vorbind iar cu un public nevăzut. De unde să poți cumpăra o bombonieră făcută de mânuțele lui Ted pe când avea șapte ani?
(…)
– Nu. Nu poți să-l iei pe copilul băiețelului meu de lângă mine. Te rog încearcă să mă înțelegi și să mă ierți. Bolul acela era sfânt. Tot ce-a rămas de la băiețelul meu e sfânt, de aceea am reacționat așa.
Se agăță de una dintre mânecile hainei lui Ruth.
– Înțelegi, nu-i așa? Dacă ai un dram de milă în tine, o să mă ierți și-o să rămâi. (Ruth)
Întâlnim tot felul de tipologii umane, de la sinucigași, la artiști aflați într-o concurență permanentă etc. Volumul de proză scurtă al lui Vonnegut e cea mai bună demonstrație a faptului că, dacă există talent, se poate jongla cu narațiunea și cu orice stil.
Kurt Vonnegut s-a născut la 11 noiembrie 1922 în Indianapolis, într-o familie de origine germană. A studiat la Cornell University, Carnegie Institute şi University of Chicago. A participat la cel de-al Doilea Război Mondial, fiind luat prizonier de război la Dresda, unde a fost martor la distrugerea oraşului, în urma bombardamentului din februarie 1945, experienţă pe care o va evoca mai târziu în romanul Abatorul cinci.
În anul 1952 a publicat Pianul mecanic, primul său roman, urmat apoi de Sirenele de pe Titan, Mama Noapte, Leagănul pisicii, Fii binecuvântat domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gâşte, Abatorul cinci sau Cruciada copiilor: un dans obligatoriu cu moartea, Mic-dejunul campionilor sau La revedere, tristă zi de luni, Cutremur de timp etc. Kurt Vonnegut a murit la 12 aprilie 2007.
- Publicată în noiembrie 2017
- Traducere din limba engleză și note de Claudiu Komartin și Anastasia Gavrilovici
- Ilustrația copertei de Mircea Pop
- hardcover, 328 p, 115×185 mm
- ISBN 9786067105001
- Autor: Kurt Vonnegut
- Categorie dinamica ART: Promotii
- Domenii: Ficţiune, Proză scurtă
- Colecţie: Serie de autor Kurt Vonnegut
