Trilogia metro

Dmitri Gluhovski | Trilogia Metro: 2033, 2034, 2035

Neașteptat de spectaculoasă a fost lectura trilogiei lui Dmitri Gkuhovski, care m-a trimis puțin la  Picnic la marginea drumului a fraților Boris și Arkadi Strugațki, mă refer la atmosfera distopică și la felul oamenilor de a se raporta la oameni.  Trilogia ilustrează perfect o lume distopică și felul în care aceasta evoluează după cel de-al Treilea […]

Tahar Ben Jelloun | Această orbitoare absență a luminii

Romanul lui Jelloun pune în lumină (ce ironie!) existența acestor oameni dispăruți de pe fața pământului, predispuși la dezintegrare emoțională și psihică. Nebunia era singura cale de a rezista ororilor, singurul mod care le garanta „siguranța”.

Georg Trakl | Grodek

Poezia lui Georg Trakl se încadrează în categoria poeților care și-au strigat neputința și disperarea având ca fundal impasibilitatea naturii. La Trakl, natura este șevaletul care susține întregul dezechilibru al organismului uman, o suferință care crește întocmai unui bulgăr de zăpadă care se unește cu alți bulgări. Putem privi din punct de vedere cinematic întregul lirism al acestui poet, cadrele lungi care captează spații deschise precum câmpii și păduri, linia frontului, cât și odăile fetide, saloanele de spital, aceste cutii bizare în care moartea și oroarea războiului valsează peste trupurile inerte și resemnate.

„Lumea tăcerii” de Jacques-Yves Cousteau și Frederic Dumas [fragment]

CAPITOLUL 7 Muzeul scufundat Mediterana adăpostește comori și mai frumoase, care așteaptă la mică adâncime să fie recuperate. Ea este mama civilizației, marea înconjurată de cele mai vechi culturi, un muzeu în plin soare și în apă. Cele mai importante descoperiri de aici, după gustul nostru, sunt epavele din epoca precreștină, aflate pe fundul mării. […]

„Navigând singur în jurul lumii” de Joshua Slocum [fragment]

Luni, 25 august, Spray a pornit din Gibraltar cu busola bine compensată în raport cu abaterea înregistrată de la drumul cel drept făcut la venire. Iahtul a fost scos în larg de un remorcher al Maiestății Sale, dincolo de rafalele de pe munte, până în zona brizei statornice, unde pânzele au prins un vânt iute, care ne‑a purtat din nou către Atlantic, transformându-se curând în furtună dezlănțuită.

%d blogeri au apreciat: