Mariana Enriquez – Ce-am pierdut în foc

e o voce nouă în literatura contemporană argentinană, fascinația ei pentru horror și fantastic fiind tranformată într-o forță vitală fără de care povestirile ei n-ar mai fi atins perfecțiunea.

Volumul de povestiri scurte Ce-am pierdut în foc  (, 2017) extrapolează situații bizare cu personaje pe măsură, personaje ale căror stări ilustrează fără artificii realitatea zilelor noastre. Despre stilul ei s-a spus că ar fi o combinație între Stephen King, Cortazar și E.A.Poe și cred că e adevărat. Jurnalistă fiind, a transpus multe dintre sinistrele povești urbane ale Buenos Aires-ului în paginile acestui volum și e limpede că măiestria condeiului său aduce elemente noi, gata să fie descoperite de pasionații literaturii de acest gen.

Personajul principal din fiecare povestire e o femeie care provine dintr-un mediu diferit, care se confruntă cu situații limită. Suspansul, spaima, sărăcia, corupția, mizeria, disperarea sunt teme recurente în povestirile ei, elemente ce contribuie la crearea unei breșe din realitate și pătrunderea pe alt teritoriu. Realismul ei magic e pur și simplu incredibil, cum am întâlnit doar la alți scriitori sud-americani: Marquez, , , etc.

Enriquez se joacă cu narațiunea și cu frazele, un defect profesional, poate, care nu face decât să mențină acea poftă de a savura lectura până la capăt.

„De mică am adorat literatura horror şi gotică. Cu anii, mi-am lărgit orizonturile literare, dar pentru mine acest gen rămâne la fel de fascinant. E popular, ceea ce-mi place. Provoacă reacţii fizice, ceea ce-mi doresc mereu de la ficţiune. Şi e un gen minunat care-ţi permite să fii extrem de grav şi să atingi subiecte foarte serioase (politica, moartea, frica, insatisfacţia), rămânând în acelaşi timp captivant. Nu ştiu dacă-mi ies toate aceste lucruri în povestirile mele, dar asta încerc să fac.“

Enriquez evidențiază relația argentienilor cu supranaturalul, mai ales în zonele rurale, aproape de granițele cu Brazilia și Paraguay, locuri unde culturile și legendele se împletesc.

Scriitoarea mai vorbește și despre corupția sud-americană, despre dictatura care domnește de ani buni acolo, sărăcia și condiția umană.

Într-un interviu, Mariana a fost întrebată dacă scrie doar pentru publicul argentinian sau dacă se așteaptă ca scrierile ei să fie traduse în engleză, ajungând astfel în toate colțurile lumii. Răspunsul ei, excelent de altfel, a fost:

”Întotdeauna am scris doar pentru mine. Ca să spun așa, scriu gândindu-mă la Argentina, iar într-un context mai larg, la America Latină, pentru că există multe similarități. Adevărul este că nu mă gândesc prea mult la cititorii niciunei părți a lumii. Argentina este un subiect și un personaj în povestirile mele. Scriu pentru mine, despre țara mea și realitatea ei.  Nimic mai mult”. (n.ed.)

Volumul de povestiri Ce-am pierdut în foc merită toată atenția cititorilor, întrucât e, cu siguranță, un alt stil, complet inedit și care m-a surprins în mod plăcut. Mariana se joacă cu narațiunea, cu expresiile; în ceea ce o privește, a scrie e un exercițiu atât de natural și de fluid, cum rar ți-e dat să vezi până și la marii scriitori.


Mariana Enriquez s-a născut în Buenos Aires în 1973. Are studii de jurnalism, este profesoară la Universidad Nacional de La Plata şi coordonează Radar, suplimentul cultural al unui important ziar argentinian. Pe lângă bestsellerul internaţional Ce-am pierdut în foc, a mai publicat un volum de şi trei romane.

Povestirile ei au apărut în reviste ca Granta sau The New Yorker. Este considerată una dintre cele mai promițătoare și mai originale voci tinere ale literaturii sud-americane actuale.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.