Guillermo Arriaga | Bivolul nopții

De când am citit Sălbaticul (editura Art, 2018), cel de-al cincilea roman, pot spune că și-a câștigat locul pe lista autorilor mei de căpătâi. Stilul extrem de antrenant, cu o rezonanță narativă cum doar la G.G. , Carlos Fuentes și Alberto-Vazquez Figueroa  am întâlnit, m-a cucerit de la primele pagini și mi-am spus că trebuie să am tot ceea ce a publicat.

a publicat romanul Bivolul nopții  (El Búfalo de la Noche) în 1999, tradus fiind și în România în 2017, la editura Vellant. Este cel de-al treilea roman al scriitorului mexican, iar subiectul pare unul superficial: cei mai buni prieteni care iubesc  aceeași femeie.

Introspecțiile și drama în toată splendoarea ei începe atunci când Manuel, cel care povestește, se simte vinovat de sinuciderea celui mai bun prieten al său, Gregorio.  Acesta din urmă devine schizofrenic și e internat în sanatorii , timp în care Manuel are o relație ascunsă cu iubita lui, Tania. Povestea începe, de fapt, o dată cu moartea lui Gregorio, avându-i în prim-plan pe Manuel și Tania, rămași să suporte vina și durerea morții bietului încornorat, care aflase totul înainte să-și pună capăt zilelor.

Procesele de conștiință, lungile discuții despre viață și moarte, despre vinovăție, despre nebunie și întreaga dramă, toate acestea îl aduc pe Manuel pe culmile disperării kafkiene. Gregorio însă le-a pregătit o surpriză celor doi amanți, liniștea lor având să fie spulberată curând. Trădarea și iubirea carnală absolută, această  fuziune periculoasă ce-i are ca protagoniști pe Manuel și Tania, e prezentă până la sfârșitul sfârșitului.

Am pătruns într-o încăpere fără ferestre, albă în lumina neoanelor. Gregorio, sau cel care fusese Gregorio, zăcea pe o masă de metal, acoperit până la piept cu un cearșaf alb. Moartea dăduse feței lui o expresie calmă, fragilă. Nu se observau urme ale gestului său rece, provocator. Un plasture pe sprânceana stângă acoperea orificiul pe unde intrase moartea. Un hematom violaceu îi colora fruntea. Părul, năclăit de sânge, părea pieptănat pe spate cu gel. Barba nerasă îi dădea un aer obosit, de ușor plictis. L-am privit câteva minute: mort, mi se părea mai puțin intimdant, mult mai puțin.

-El este, nu-i așa? a întrebat tipul, cu o ușoară îndoială în glas, văzând că stăteam pe gânduri.

M-am uitat pentru ultima oară la cadavrul lui Gregorio. Cum să-mi iau rămas-bun? Așa, pur și simplu, spunându-i adio, sau îmbrățișându-l strâns și plângând lângă el ? Cum să-i explic că moartea lui mă durea și mă înfuria și mă umilea? Cum să exprim toate astea în fața unui corp amuțit, atât de stupid amuțit?

-Da, este Gregorio Valdes, am spus și i-am întors spatele, ca să ies din locul acela.

Arriaga a scris o poveste despre nebunie, despre pasiune, despre minciună și trădare, despre fragilitatea condiției umane în fața destinului.  Personajele sunt bine construite, figuri damnate să-și suporte propriile fapte, să se auto-mutileze emoțional până la epuizare. Și ce-ți poți dori mai mult de la un așa roman? Nu mai vorbim de faptul că Arriaga (valabil și pentru romanul Sălbaticul), folosește o tehnică narativă foarte interesantă, cea de fragmentare a acțiunii, adică acum povestește ceva și în următorul paragraf ne trezim în amintirile personajului pus într-o anumită situație etc., fără legătură cu prezentul. Asta se vede cu ochiul liber și în scenariul filmelor Babel, 21 grams  și  Amores Perros, la care Arriaga a colaborat cu marele regizor Alejandro González Iñárritu. Dacă îl citești pe Arriaga, nu vei întâlni o narațiune liniară. Narațiunea lui e  în zig-zag, asta e ceea ce m-a fascinat și mai mult.

My basic themes and concerns are the human substances. Other people are more into style, or more into the structures, but I’m trying always to write everything into the service of trying to understand humanity, especially contradictions in human conditions. My teachers told me in literature and cinema that I must create loveable characters and I am against that. I must create interesting characters. And the way for me to create interesting characters is to portray the contradictions of humanity.

Întregul univers al lui Arriaga e bazat pe esența umană, așa cum spune el însuși. Reușește să pătrundă în măruntaiele personajelor și scoate afară realitatea și adevărul, condiția lor primară, căci, sub masca pe care o afișăm societății, există atavismul, acest prim-strat care ne alcătuiește ca indivizi.

Bivolul nopții e un roman care trebuie citit și asimilat fix așa cum e: dur, o bucată din lumea unor personaje rămase să-și asume alegerile.

Pe semnebune.ro urmează seria de recenzii ale cărților lui Guillermo Arriaga.

Guillermo Arriaga s-a născut în Mexic, în 1958. La vârsta de 13 ani își pierde simțul mirosului în urma unei lupte de stradă, experiență care îi va servi ca inspirație de-a lungul carierei (acțiunea romanului său, Un dulce miros de moarte, este dublată de numeroase și rafinate referințe olfactive). Este licențiat în Comunicare și are un masterat în Psihologie, la Universitatea Ibero-Americană, unde a predat cursuri de media înainte de a se alătura Institutului Tehnologic din Monterrey. L-a cunoscut pe regizorul Alejandro González Iñárritu și astfel a apărut Amores Perros (2000), care a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin, primind un premiu BAFTA pentru cel mai bun film în altă limbă decât engleza, premiile “Critics Week Grand Prize” și “Young Critics Award” la Festivalul de Film de la Cannes (2000) etc. Romanul Bivolul nopții a fost ecranizat în 2007, în cadrul Festivalului de film Sundance.  A scris scenariile filmelor Amores Perros (2000), Babel (2006), 21 grams (2003),  The Three Burials of Melquiades Estrada (2005) și The burning plain (2008).  A publicat cinci romane, dintre care patru traduse la : Escadron ghilotina  (1991),  Un dulce miros de moarte ( 1994), Bivolul nopții (1999), Retorno 201 (2005) și Sălbaticul (2016), tradus la .


Traducatori: Liliana Plesa Iacob
Limba: Romana
Data publicării: 2017
Tip copertă: Paperback
Nr Pag: 320
Colectie: EndorFiction
Dimensiuni: H: 20cm | l: 13cm
ISBN: 9786069800225
Categorii: BeletristicaENDORFICTION

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.