Dmitri Gluhovski | Trilogia Metro: 2033, 2034, 2035

Trilogia-metro-semnebune.roNeașteptat de spectaculoasă a fost lectura trilogiei lui Dmitri Gkuhovski, care m-a trimis puțin la  Picnic la marginea drumului a fraților Boris și Arkadi Strugațki, mă refer la atmosfera distopică și la felul oamenilor de a se raporta la oameni. 

Trilogia ilustrează perfect o lume distopică și felul în care aceasta evoluează după cel de-al Treilea Război Mondial. Ce e și mai interesant e că asta se întâmplă într-o Moscovă care la suprfață pare moartă, căci în intestinele ei ultimii supraviețuitori ai omenirii încearcă să facă față creaturilor mutante, apărute în urma războiului atomic (așa se induce ideea că ar putea fi cel de-al Treilea Război Mondial). Pe lângă asta, Gluhovski pune accent pe ideea de călăuză. În fiecare capitol al celor trei volume există cineva care are acest rol, de a ghida pe cineva. Artiom e personajul principal și cumva în el se află și nădejdea autorului și a cititorului deopotrivă, el trebuie să găsească o soluție de a salva oamenii care trăiesc pe linia metroului din Moscova, înghesuiți în garniturile metrourilor, păzind ușile stațiilor cu armele încărcate. 

De partea celalaltă a taberei se află Întunecații, creaturile însetate de sânge care trebuie să supraviețuiască și care se tărâsc prin acele tuneluri ale metroului. E fascinantă și descrierea stațiilor de metrou, mai ales denumirea rusească a acestora și, în comparație cu  metroul din București, metroul moscovit e un mini-oraș îngropat sub pământ. 

Accentul nu se pune neapărat pe lupta dintre oameni și Întunecați, ci mai degrabă pe instinctul de supraviețuire și pe ideea că într-o lume plină de creaturi înfricoșătoare, omul rămâne cel mai periculos prădător. 

În Moscova anilor 2033, 2034, 2035 nu se poate respira fără mască de oxigen, pentru că planeta nu mai are oxigen și  întreaga natură poartă pecetea distrugerii. Citind cartea la începutul pandemiei, vă imaginați probabil cât de bine s-a potrivit momentul. 

Am terminat și seria de jocuri Metro 2033, Metro: Last Light și Metro: Exodus. Trilogia jocurilor se bazează cam 40% pe povestea cărților, ceea ce e bine și face ca narațiunea să fie și mai antrenantă. După ore întregi de joc și de misiuni care păreau să fie absurde, am reușit să termin seria și mi-am conturat și mai tare imaginea trilogiei Metro în minte într-o notă mai pesimistă: indiferent de cataclism, indiferent de ceea ce se abate asupra planetei, omul nu poate rămâne om. Ceva din el se transformă, instinctul de supraviețuire îl mutilează și-l face să devină dușmanul semenilor săi.  Cred că asta e și ideea romanelor, o analiză profundă a umanității pe fundalul sfârșitului lumii.

Dacă într-o poveste obișnuită binele învinge răul, în , arhetipul salvatorului e slab conturat, ba chiar îngropat în propriile sale frustrări și dezamăgiri. Oricât ar încerca, Artiom nu poate aduce lumina și nici să salveze ce a mai rămas din omenire. Gluhovski s scris primul volum Metro 2033 la 18 ani și publicându-l la liber pe o platformă online. La fel s-a întâmplat și cu volumul al doilea, abia apoi fiindu-i propusă publicarea în cadrul unei edituri.

e una dintre cele mai bune pe care am citit-o, iar fanii genului SF o vor aprecia cu siguranță!

 

s-a născut în Rusia și a studiat jurnalismul la Universitatea Evreiască din Ierusalim.

A lucrat pentru EuroNews, Russia Today, Deutsche Welle, Sky News și radio Mayak.

A fost corespondent de război în cadrul războiului Israel – Hezbollah din 2006.

Titluri:

Metro 2033

Metro 2034

Metro 2035

Editura: Paladin

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. Este masterandă la Universitatea Transilvania din Brașov, tot la Litere. Fotografiază și scrie pentru sine. Ascultă tot ceea ce-i pune spiritul în mișcare: post-rock, metalcore, progressive, doom-metal, psychedelic rock.