- Uitați-vă mai puțin la știri, mai bine citiți o carte
- Interviu cu autoarea romanului Americana
- Poveștile reale ale unor criminali celebri
- Lecții de punctuație într-o abordare amuzantă
- O nouă librărie Humanitas, în Cotroceni
– iată genul de știri care îți vor face ziua de luni mai ușor de suportat.
Încep cu un articol care îmi reflectă perfect unele gânduri cărora am vrut de mult timp să le dau formă concretă, dar uite că a făcut-o altcineva înaintea mea. Și încă foarte bine. Titlul spune aproape tot: ”De ce toată lumea ar trebui să se uite mai puțin la știri”. Și zic aproape tot, pentru că în text veți găsi continuarea ideii: de ce ar trebui să ne uităm mai puțin la știri și să citim mai multe cărți. Articolul îl găsiți pe medium.com și este o pledoarie interesantă pentru lectură și pentru reducerea timpului pe care îl pierdem rumegând tot felul de așa-zise știri, despre care toți recunoaștem că sunt inutile și ne îndobitocesc, dar la care cei mai mulți dintre noi continuăm să ne uităm. ”Poate că e timpul să ne dăm seama că acest consum tot mai mare de știri despre lumea din jur nu este modalitatea prin care putem deveni mai buni (nici prin care o putem îmbunătăți), nici din punct de vedere personal, nici din punct de vedere politic”, spune autorul articolului. ”Romane. Nonficțiune. Memorii. Biografii. Self-help și clasici. Cam orice e legat între două coperți vă va învăța mai mult decât cele mai recente știri și va face mult mai multe pentru spiritul tău”, mai spune el și continuă apoi cu argumente și cu exemple de cărți care îți oferă o mai bună perspectivă a unor evenimente reale, în cazul în care chiar vrei asta.
**
Pe npr.org am găsit un interviu mai vechi cu scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie, al cărei roman Americana îl recomandam și eu nu cu mult timp în urmă (și pe care între timp l-am și citit). Este un interviu asupra căruia m-am oprit tocmai pentru că romanul amintit a fost tradus la noi recent și probabil că va stârni unele discuții. Cel puțin ar trebui. Pentru că este o carte foarte bine scrisă și pentru că ”afară” discuțiile au existat. E drept că la noi lipsa de reacție este cea mai frecventă reacție, dar… să revenim la interviu. Printre altele, s-a spus despre Americana că este un roman al imigrației și chiar este, dar autoarea explică aici faptul că nu este vorba despre oameni care fug din calea vreunui război (vezi cazul Siria, de exemplu) sau a sărăciei evidente, ci despre oameni din clasa de mijloc, care își doresc ceva mai mult de la viață și care, cumva, cred că în altă parte e mai bine. (Vă sună cunoscut?) Apoi, Chimamanda Ngozi Adichie vorbește despre rasism și despre conștientizarea că acesta există, atât prin prisma personajului ei principal ajuns în SUA, cât și prin prisma propriei experiențe. Despre cum e să fii cu un picior în țara natală și cu unul în țara adoptivă și despre cât de important este părul personajului feminin principal în roman. Da, exact, părul. N-o să vă vină să credeți, dar pentru unii africani, mai ales pentru femei, părul poate fi o pacoste și poate genera multe controverse și probleme. Dacă veți citi cartea, veți înțelege ce vreau să spun. Încă o dată, insist să citiți Americana – s-a tradus la Editura Black Button Books -, dar să o faceți cu mintea deschisă și să rumegați bine înainte de a trage concluzii.
**
”Cui nu-i place un thriller bun? Fie că este povestea unei crime și a unui masacru, o poveste polițistă care te ține cu sufletul la gură, secrete de familie periculoase sau un caz clasic de spionaj” – așa începe articolul pe care vi-l recomand azi de pe signature-reads.com. Iar uneori se întâmplă ca cele mai bune astfel de povești să se petreacă în realitate și nu să fie rodul imaginației vreunui scriitor. Cu alte cuvinte, viața bate ficțiunea. Despre asta este vorba și în articolul amintit, în care sunt recomandate mai multe cărți care prezintă cazuri celebre ale unor criminali. Lista se deschide cu volumul Cu sânge rece, al lui Truman Capote, în care el spune povestea lui Perry Smith, unul dintre cei doi bărbați acuzați de uciderea unei întregi familii dintr-un orășel din Kansas, în 1959. Talentul de povestitor al lui Capote și fascinația lui pentru Smith te fac să citești această carte de nonficțiune ca pe o ficțiune. The Spider and the Fly: A Reporter, a Serial Killer, and the Meaning of Murder, de Claudia Rowe, este relatarea corespondenței jurnalistei cu un criminal în serie, după ce acesta a fost arestat. Un fel de Clarice Starling reală. Hotărâtă să descopere și să înțeleagă ce anume poate determina pe cineva să comită o crimă sau mai multe, jurnalista americană corespondează și are întâlniri cu cel condamnat pentru uciderea a opt femei, timp de patru ani. Lista este destul de lungă și include chiar un volum despre Al-Qaeda și cele întâmplate pe 9/11.
**
Prezentarea unei cărți pe care chiar mi-o doresc tradusă și la noi am găsit-o pe independent.co.uk. Este vorba despre volumul intitulat Punctuation Without Tears: Punctuate Confidently – In Minutes!, de Dominic Selwood. ”Pentru oricine a dus vreodată bătălia cu gramatica tradițională, cartea aceasta este o erezie adorabilă. Selwood începe prin a reface punctuația la Shakespeare, apoi vă invită să faceți la fel. Mesajul lui este simplu: uitați de reguli. Faceți orice e nevoie ca scrisul vostru să fie clar. Fiți creativi. Savurați. Un anumit tip de profesori de engleză – cei mai mulți pensionați – nu vor fi amuzați” – astfel începe recenzia acestui volum care pare să fie distractiv și educativ, în același timp. Autorul pornește de la ideea că mulți oameni au probleme cu punctuația și cu gramatica, iar unii sunt de-a dreptul stresați de asta. Pentru a arăta cum trebuie să scrii corect, el vine cu această abordare neconvențională, care poate fi mult mai eficientă decât clasicele corectări și admonestări cu care am fost obișnuiți. După un scurt capitol în care explică rostul punctuației, urmează un altul, în care sunt prezentate trei reguli de aur, după care, cartea dedică fiecărui semn de punctuație câte un capitol scurt, în care se explică felul în care ar trebui și felul în care nu ar trebui folosit. Dar exemplele sunt date cu ajutorul unor personaje amuzante, un amestec de prințese din desene animate și eroi SF/fantasy, care pot fi vizualizate în ilustrații comice.
**
Închei azi cu o noutate, pentru mine, cel puțin, pentru că eu abia acum am aflat de ea și sunt sigură că printre voi mai sunt și alții ca mine. Editura Humanitas are o nouă librărie în București. De fapt, este mai mult decât o librărie, cel puțin așa pare din prezentările pe care le-am găsit și din pozele pe care le-am văzut, încă nu am reușit saă-i trec pragul, dar, cu siguranță, o voi face. Este vorba despre o cafenea-librărie, în Cotroceni, care se numește La petite bouffe sau La pisicul ghiftuit, pentru cei care vor musai varianta în limba română. Numele vine de la simpatica pisică neagră de pe logo-ul locului. Cărți, cafele, croissante, prăjituri și altele, într-un spațiu amenajat sub forma unei sufragerii culturale. La petite bouffe are deja pagină pe FB, desigur, unde se pot vedea imagini și de unde aflăm că, din septembrie, vor începe acolo și evenimentele culturale. Vestea unei librării noi este întotdeauna o veste bună. Iar dacă se află și în Cotroceni, care pentru mine este o oază de liniște și de desfătare a privirii cu arhitectură frumoasă, cu atât mai bine. Abia aștept să ajung pe acolo și să văd cum este.
Nu uitați: “Reading is to the mind what exercise is to the body.” – Richard Steele
surse foto: pixabay.com și editura-art.ro
„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.
