Grație Festivalului Internațional de Literatură și Traducere, orașul Iași a devenit parte din Rețeaua Orașelor Creative UNESCO; cititorii și-au ales cărțile preferate din 2023 pe Goodreads; un eseu care prezintă o perspectivă optimistă asupra implicării AI în lumea literară; cărțile considerate cele mai bune traduceri din literatura străină în 2023 în Marea Britanie; lansarea a două traduceri din Cormac McCarthy mâine, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu – iată câteva știri legate de lumea cărților, care mi-au atras atenția săptămâna aceasta.
♣ De pe website-ul Manchester City of Literature am aflat că un oraș românesc s-a alăturat anul acesta Rețelei Orașelor Creative UNESCO (UCCN). Este vorba despre Iași, care a fost ales odată cu alte 54 de orașe din întreaga lume, „recunoscute pentru angajamentul lor ferm de a valorifica cultura și creativitatea, ca parte a strategiilor lor de dezvoltare, și pentru că au demonstrat practici inovatoare în materie de planificare urbană centrată pe om. Cu cele mai recente adăugiri, rețeaua numără în prezent 350 de orașe din peste o sută de țări, reprezentând șapte domenii creative: artizanat și artă populară, design, film, gastronomie, literatură, arte media și muzică.” Domeniul creativ menționat în cazul orașului Iași este literatura și presupun că un merit semnificativ îl are Festivalul Internațional de Literatură și Traducere, care a devenit deja o tradiție. Printre celelalte orașe nou afiliate și menționate pe website-ul amintit se numără Bremen din Germania, Buffalo City din Africa de Sud, Hobart din Austrailia, Kozhikode din India, Kutaisi din Georgia, Okayama din Japonia, Rio de Janeiro din Brazilia, Taif din Arabia Saudită, Tukums din Letonia.
♣ Website-ul Goodreads a anunțat recent câștigătorii Goodreads Choice Awards 2023, care se pare că este singurul premiu literar decis de cititori și care a ajuns la a 15-a ediție. Nu voi menționa toate cărțile desemnate câștigătoare pe genuri literare, vă las plăcerea de a le descoperi singuri, mă opresc doar la câștigătoarea categoriei Ficțiune:Yellowface, de R.F. Kuang. R.F. Kuang este o scriitoare și traducătoare americană născută în China. Cartea este prezentată ca o satiră a diversității rasiale în industria editorială, precum și o metaficțiune despre social media, în special Twitter. De asemenea, Yellowface este prima carte de ficțiune literară a lui R. F. Kuang, ea fiind cunoscută ca o scriitoare de fantasy. De altfel, în România s-a publicat primul volum din cea mai cunoscută trilogie fantasy a ei, Războiul macului, apărut în 2020 la Editura Paladin. Reacțiile criticii la romanul Yellowface sunt diverse, unele bune, altele mai puțin bune, dar nu dezastruoase, cel puțin cele pe care le-am văzut eu. Să vedem dacă va fi tradusă și la noi în curând… Mi-a sărit în ochi și romanul Holly, al lui Stephen King, care este câștigător la categoria Horror și care este deja tradus la noi, la Editura Nemira. La fiecare categorie în parte se pot vedea și celelalte cărți nominalizate, nu doar câștigătoarele. Apropo de categorii, mi-a atras atenția una care se numește „romantasy”. Recunosc că nu știam de existența acestui nou gen, care se pare că desemnează cărțile în care se îmbină două genuri deja existente, romance și fantasy. Acum, că mă gândesc, cred că am tradus deja cărți din acest gen, dar nu știam că există acest termen nou pentru ele…
♣ De pe website-ul Literary Hub vă recomand eseul intitulat De ce romancierii ar trebui să profite de Inteligența Artificială. „Să ne imaginăm, în scopul acestui eseu, că următoarea afirmație este adevărată: o inteligență artificială scrie un roman. De fapt, uitați de imaginație. Acest lucru se întâmplă deja. Inteligența artificială de astăzi – în special modelele lingvistice mari (LLM), cum ar fi GPT-4 – pot scrie. Dacă ați aruncat o privire pe titlurile de ziare din acest an, probabil că știți acest lucru. Ele pot scrie lucrări pentru elevii de liceu, pot scrie poezii proaste, pot scrie propoziții, pot scrie paragrafe și pot scrie romane. Problema este că, deocamdată, scrierile creative pe care le produc LLM-urile nu sunt chiar grozave”, așa începe eseul amintit, semnat de scriitoarea Debbie Urbanski. După ce ne oferă un exemplu de creație proastă a GPT-4, ea continuă: „Iată ce vreau să ne imaginăm cu adevărat în scopul acestui eseu: o inteligență artificială scrie un roman, iar romanul este bun. Aceasta este ceea ce îi înfurie și îi sperie în acest moment pe mulți oameni și, cu siguranță, pe mulți scriitori. Că AI, după ce va fi antrenată pe o cantitate masivă de date, inclusiv cărți cu drepturi de autor scrise de autori necompensați, va începe să scrie la fel de bine sau mai bine decât noi, iar noi vom rămâne fără joburi. Aceste preocupări legate de proprietatea intelectuală și de remunerare sunt importante, dar în momentul de față se pare că ele domină discuția, deși există alte subiecte valoroase pe care aș vrea să le văd adăugate la conversația despre IA și scris. De exemplu: cum pot colabora oamenii și AI în mod creativ? Ceea ce mă aduce la o a treia posibilitate de luat în considerare: o AI și un om scriu împreună un roman.” Autoarea eseului ne spune apoi despre primul ei roman SF, în care apărea și o AI, într-un moment când ea habar n-avea că peste câțiva ani AI chiar va deveni o problemă discutată în realitate. După care exemplifică și cu alte interacțiuni ale ei cu AI, ca în final să scoată în evidență faptul că, deși este un lucru oarecum înfricoșător, uităm că AI este și un lucru uimitor, pe care ar trebui să-l privim mai optimist și să încercăm să extragem din el lucrurile pozitive. Eseul este destul de lung și oferă o perspectivă interesantă, pe care vă las să o descoperiți, pentru că, zic eu, merită.
♣ Din secțiunea Cărți de pe website-ul BBC mi-a atras atenția titlul Cinci dintre cele mai bune romane traduse în 2023 – este vorba despre romane străine traduse în engleză în Marea Britanie. Am deschis articolul cu speranța că va fi și o carte a unui autor român printre ele. Ei bine, nu este. Totuși, în lista celor cinci am găsit și un roman care este tradus și la noi, Tomás Nevinson, al scriitorului spaniol Javier Marías. Celelalte patru romane străine nu sunt traduse încă la noi: Kairos, de Jenny Erpenbeck (Germania); The Annual Banquet of the Gravediggers’ Guild, de Mathias Enard (Franța); Vengeance Is Mine, de Marie Ndiaye (Franța); Whale, Cheon Myeong-Kwan (Coreea de Sud). Chiar dacă aceste romane recente nu sunt traduse încă la noi, este posibil ca asta să se întâmple cel puțin în cazul a doi dintre autorii lor, care au mai fost traduși la noi. Este vorba despre Mathias Enard, ale cărui cărți au fost traduse de Editura Nemira, și Cheon Myeong-Kwan, care are un roman tradus la Editura Univers. În articolul de pe BBC, fiecare dintre cele cinci romane are o scurtă prezentare și este menționat traducătorul, un lucru lăudabil, având în vedere că de multe ori traducătorii încă sunt uitați atunci când este pomenită o carte.
♣ La Librăria Humanitas de la Cișmigiu va avea loc mâine seară, de la ora 19, lansarea a două volume ale scriitorului american Cormac McCarthy, traduse recent la noi. Este vorba despre romanele Pasagerul și Stella Maris, apărute în colecția „Raftul Denisei”, coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Iuliei Gorzo. La eveniment vor fi prezenți traducătoarea Iulia Gorzo, Bogdan Ghiu, scriitor și traducător, Cezar-Paul Bădescu, scriitor. Moderatoarea întâlnirii va fi Denisa Comănescu, directoare a Editurii Humanitas Fiction. De pe pagina FB a evenimentul puteți afla câteva detalii despre fiecare dintre cele două cărți și despre premiile luate de scriitorul american. Pentru cei care nu vor reuși să ajungă la lansare, evenimentul va fi difuzat și online, pe pagina de Facebook și pe contul de Youtube al editurii.
Sursă foto: https://lithub.com/why-novelists-should-embrace-artificial-intelligence/