Acolo, atunci, acum. „Aici”, de Richard McGuire

Aici poate fi un roman grafic eliptic. Cu accentul pus pe precizie, lectura am făcut-o având atenție distributivă (succesiunea paginilor conțin anii într-o cronologie dadaistă), centrată pe greutatea reprezentării grafice, o combinație dintre acuarele și arta vectorială computerizată.  Am avut ocazia să mă îndrăgostesc de concept. Aici este o carte care, în ciuda tonurilor terne de culoare, pare vioaie și strălucitoare. Aici combină genuri și stiluri într-o meditație asupra memoriei perene a locului, a imaginației și a memoriei afective. Trecerile se fac prin „ferestre” pop-up unde sunt marcați anii. Deschiderea portalurilor, care te conduc din era glaciară până în viitorul îndepărtat, pare să trateze toate dimensiunile umanității îndesate în colțul unei camere. M-am bucurat să regăsesc un roman fără intrigă, dar care mi-a produs o experiență de citire emoțională, provocatoare și interactivă. Cartea este plină de semne care sunt utilizate în procesul de producere și interpretare a mesajelor (se regăsesc „bule” care conțin dialoguri și sunete). Da, cartea poate fi un studiu de caz pentru cei care îndrăgesc semiotica.

Axul central este locul și, începând de aici, autorul plimbă cititorul ca pe o jucărie: anii se succed anapoda, te trimite în același spațiu, dar în alt timp. Ca și jucăria yo-yo, păstrând principiul de mișcare lin dar sigur în jurul axului, posibilitatea de interpretare a ilustrației este o experiență cu adevărat extraordinară în mâinile unui cititor. Nu e un yo-yo clasic, ci una dintre variantele îmbunătățite ale acestei jucării, deși designul este vintage. Lectura este un „du-te/vino” pe axa timpului (trecut, prezent viitor), pentru cele mai multe dintre scenele din interiorul casei, cu preponderență în timpul secolelor 20 si 21. Autorul folosește un număr mare de surse de inspirație, toate fotografiile pe care le-a scanat, apoi le-a editat digital și colorat manual, sunt din arhiva personală.

Cine stă la colțul opus? De ce a folosit acest șablon, colțul camerei? sunt întrebări pe care mi le-am pus pe la mijlocul cărții…

Această prezentare necesită JavaScript.

Aici poate fi o mare ghicitoare. Nu vei știi niciodată care sunt capetele. Unde începe, unde se termină, dacă va continua. Unii cronicari consideră că este doar ficțiune. Eu cred că e „biografic” nu doar pentru că folosește „memoria” propriilor pelicule, ci și pentru că îl dedică „familiei” sale, neprecizând dacă se referă la părinți, la soție și copii, la fandomul său, la colegii de birou ori la rasa umană. (Spre exemplu, Adina Popescu, în cele „8 povestiri de pe Calea Moșilor”, carte ilustrată de Bilyana Velikova, publicată la editura Arthur în 2016, indică precis cui îi este dedicată: părinților săi. Dar despre volumul acesta vom discuta curând.)


Am ales să îmi exprim opinia despre această carte, pentru că am întâlnit rar în lectura unui roman grafic, ca fiecare pagină să-mi nască controverse și să mă amuze în aceeași măsură. Aventura trăită în timpul lecturii acestei cărții mi-a reamintit de Experimentul Zaica. Eu îmi puneam întrebări și răspunsurile erau ba aproape, ba departe de adevăr, dar neașteptate și foarte haioase. Mi-am amintit de experimente: vezi micro-interviul cu profesorul .


Aici a cunoscut o primă versiune în 1989 sub forma a șase pagini publicate în revista RAW a lui . După douăzeci și cinci de ani, McGuire dezvoltă conceptul pe mai bine de 300 de pagini pentru a ne oferi o frescă impresionantă a memoriei și a vieții.

Aici este povestea unui colț de cameră, văzut mereu din același unghi, și a evenimentelor care au avut sau vor avea loc în acest spațiu de-a lungul a sute de mii de ani, invitând cititorul într-o experiență senzorială absolut unică, intensă și aproape magică.


Premii și distincții

Premiul cel mare la prestigiosul Festival de Benzi Desenate de la Angoulême (2016)
Cartea anului pentru publicațiile: The Independent, The Boston Globe. NRP, Salon, Lire


Titlu: Aici
Autor:
Ilustrator:
Traducător:

The Guardian: Aici este o operă de artă și literară cum n-ați mai văzut ori citit până acum. O carte ca aceasta apare o dată la zece ani, dacă nu chiar o dată la un secol…
: Toate benzile desenate sunt cumva niște partituri ale timpului, dar cartea lui Richard este o simfonie.
NPR: Rar se întâmplă ca o operă conceptuală să stârnească atâtea emoții ca acest volum.
The New York Times Book Review: Sclipitor și revoluționar… Odată cu Aici, McGuire a introdus pur și simplu a treia dimensiune în netezimea paginii. Aici este echivalentul unei descoperiri științifice.
The Boston Globe:…funcționează ca o mașină a timpului foarte bine unsă.
Télérama: De ce (va) plânge o fată îmbrăcată în roșu în anul 2051? Richard McGuire, un maestru al artei elipsei și al celor nespuse, nu ne dă răspunsul. Dar proiectul lui, de o inteligență ludică absolut fără seamăn, stimulează într-un mod excepțional imaginația cititorului.

Despre autor

Richard McGuire s-a născut la New Jersey în 1957 și trăiește la New York. Este colaborator al publicației The New Yorker unde a semnat coperte celebre. Lucrările sale au apărut și în The New York TimesLe MondeMcSweeney’s și Libération. Artist inclasabil și proteic, McGuire este și autorul unor cărți pentru copii salutate de critică, membrul fondator și basistul trupei Liquid Liquid, regizor și scenarist al unor filme de animație, precum și creatorul propriei linii de jucării. Dar, înainte de toate, este un pionier și un inovator strălucit al benzii desenate.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 63