După cum își spune ea, Laura Pascu este „PR magician”, probabil, pentru că îi place foarte mult ceea ce face. 🙂 Eu am cunoscut-o acum niște ani, când eu lucram în presă, iar ea la o organizație pentru protecția consumatorului. Întotdeauna mi s-a părut o femeie sigură pe ea, fără să alunece în extreme, care știe ce vrea, și am admirat-o pentru asta. De ceva vreme este și mamă singură, divorțată. Pentru toate acestea, am ales-o pentru o mică discuție de Ziua Internațională a Femeilor.
Luna martie e cunoscută și ca luna femeilor, spre disperarea unor bărbați, desigur. :)) Cum e să fii femeie în 2024? Mai este asta o problemă, să-i spun așa?
Laura Pascu: Da, de ce să nu fie? Încă ne e teamă pe stradă, încă avem salarii mai mici, încă facem sarmale și încă sunt multe femei care execută lucruri prin casă și li se pare firesc. Din fericire, nu toate. Da, simt că s-au schimbat multe, dar încă mai este misoginism și, mai grav, multe femei așa își educă fetițele. În special la țară. Fetițe care apoi vin la oraș și perpetuează povestea. În același timp, e frumos să fii femeie în 2024. Există terapeuți, prieteni, rețele sociale, cărți și emisiuni de unde să te informezi. Vezi ce se întâmplă și prin alte țări, fie că pleci în vacanțe, fie că vezi pe internet. Și poți face comparația. Din păcate, există și reversul, în toate aceste vehicule de comunicare avem discriminări din greu.
Ca o continuare a primei întrebări, mai sunt discriminate femeile în România? Simți că se mai întâmplă asta?
Simt că da, sunt discriminate încă. Pe mine mă irită foarte tare bancurile/ meme-urile misogine. Mereu sunt atentă la cine râde la ele. Pentru că da, un om care râde la o glumă misogină este și el misogin și discriminează. Mulți bărbați acum ajută foarte mult în familie, spală rufe, gătesc, se ocupă de copii. Dar când aud că spun ”șefa decide” simt că mă ia de cap. Mai exact povestea asta cum că în familie exista un șef. În opinia mea, într-o familie normală nu există șefi. Este egalitate. Sau completare, mai exact.
De ceva timp, ești mamă singură. Cândva, asta reprezenta un fel de stigmat. În unele culturi, probabil că încă este. Cum este astăzi la noi?
Mi s-a spus și mie că trebuie să nu divorțez pentru că am copil, că îmi va fi greu, că nu dă bine. Aici nu am înțeles. Eu sunt mai fericită ca niciodată de când am divorțat. Fostul soț ia copilul în vacanțe, plus 2 weekend-uri pe lună. Păi, măritată fiind, mai aveam eu atâta timp pentru mine? Eu mă consider o răsfățată că fostul soț ia copilul. Sunt multe femei care nu au acest avantaj. Dar majoritatea femeilor înfloresc după divorț. Și asta ar trebui să ne spună multe.
Lucrezi pe cont propriu, contează că ești femeie? Întâmpini dificultăți, ești privită altfel? Sau ai avantaje?
Lucrez pe cont propriu în primul rând pentru că mi-e copilul mic, are 8 ani, și toată ziua răcește, se închid școlile pentru diverse, sunt chemată la școală sau la atferschool să îl iau. Nu pot să am un job cu program 8.00-17.00. Dar a început să îmi placă așa. Pentru că în felul ăsta îmi pot aranja programul astfel încât să stau seara cu copilul. Sunt dificultăți, unele legate de faptul că ești femeie. Destul de puține, totuși, iar la vârsta mea am învățat să le administrez. Dar am și avantajul că, singură fiind, nu trebuie să raportez nimănui nimic. Nu sunt mari dificultăți. De principiu, ele sunt legate de oamenii care nu înțeleg că am un copil și nu pot iesi seara din casă sau că nu pot vorbi la telefon la anumite ore. Aud mereu întrebarea: păi nu poți să lași copilul undeva? Sau singur? Aaa, ba da, pot, peste vreo 4,5 ani așa.
Am văzut că în Spania există un Minister (Departament) al Egalității și Feminismului, în Catalonia, mai exact. Este nevoie de așa ceva în 2024? Cum crezi că ar fi primit la noi?
Nu știu dacă un minister întreg, dar consider că un department în Ministerul Familiei ar fi benefic. Problema mea este că în România nu există prevenție și de aici multele și marile probleme în orice. Aici ți se spune că e obligația ta să știi. Să știi de unde? De pe Google? Nu există campanii de conștientizare corecte și cu focus pe rezultate. Se fac doar ca să se cheltuiască niște bani, cele facute de stat. Iar cele private sunt cu focus pe vânzări și commercial, nu pe prevenție efectivă.
Recent, pe FB au fost discuții aprinse iscate de melodia Ericăi Isac. Mai sunt hărțuite femeile? Ți s-a întâmplat în ultimii ani, să zicem?
Da, mi s-a întâmplat chiar toamna trecută când un potențial client mi-a cerut un preț, apoi a început să mă sune la ore ciudate, era Moș Nicolae și m-a sunat că să vină în vizită la mine, cu un cadou pentru copil. Când i-am dat prețul (special l-am dublat), a disparut : ))) Cam a doua zi după ce și-a făcut curaj să îmi spună că s-a îndrăgostit de mine. A fost funny. Eu am învățat să plachez asta și să îi iau la șuturi, dar sunt femei care încă se tem. Și da, cam 2,3 pe an tot se trezesc că vor ceva și fie nu pricep că sunt femeie divorțată, nu femeie singură, fie nu stiu. Nu fac diferența între flirt și aspectul profesional. Sau sunt și femei care îi acuză degeaba pe unii bărbați, pentru că ei de fapt vor doar să fie drăguți și politicoși și se trezesc acuzați de hărțuire.
Ce crezi că lipsește în protecția socială de la noi, ca să ajute femeile? Mă gândesc la tine, mamă singură, de exemplu.
A, păi eu ca mamă singură nu sunt deloc protejată. Nici nu se ia în calcul. Da, iau 300 lei pe lună pentru copil, dar e toată protecția pe care o primesc. Se pare că există niște centre unde poti lăsa copilul când lucrezi noaptea sau până tarziu, dar nu sunt promovate și nu știe nimeni de ele. Da, am prioritate când se fac listele pentru autobuzul școlar. Nu prea sunt multe lucruri și în general ele sunt conditionate de salariu și venituri mici. Se presupune că dacă ai un salariu de peste 3000 lei îți poti angaja bonă sau nu ai nevoie de ajutor.
Nu există nici protecție post divort. Majoritatea oamenilor, nu doar femeile, au după divort depresii, reveniri financiare. Nu există nimic care să te ajute, nici macar niște zile libere, nu mai spun de ceva bani de relocare sau centre unde să stai până faci niște bani să poti plăti chirie. Doar dacă vii bătută. Nu te-a bătut? Ești ok, descurcă-te.
La fel, este foarte greu de demonstrat în instanță abuzul emotional. Nu te-a bătut? Păi ce vii la noi să ne spui că te înjură, amenință, harțuiește? Descurcă-te singură. Măcar poti merge gratuit la psiholog, prin medicul de familie, care te trimite întâi la psihiatru. Un traseu întreg.
Deci nu, nu mă simt protejată deloc de statul roman, ca mama singură. Ah, mai am și ceva preț plafonat pentru monoparentali, la electricitate și gaze.
Ce ar trebui să schimbe femeile în atitudine? De-a lungul timpului, femeile au fost încurajate/îndemnate să se facă plăcute (orice o însemna asta), să dea dovadă de sensibilitate mai mare șamd. O cultură a vulnerabilități excesive a femeilor, dacă pot spune așa… Unde ne situăm azi în privința asta?
Femeile incă execută ce zice barbatul, din păcate. Totusi, în ultimii ani am observat că femeile au devenit mult mai independente, chiar pornite împotriva bărbaților, aș spune. Acum, na, eu aș face o diferență între a fi feministă și a fi feminină. Dat fiind faptul că am trecut printr-un divort și imediat după am și intrat în ceva depresii, am tot urmarit acest lucru la mine. Am făcut ceva cursuri de feminitate, voiam să mă regăsesc. Mi-am dat seama că eu personal nu am nicio problemă cu feminitatea, însă foarte multe alte femei aveau. Nu știu cum să se poarte cu un bărbat. Au ori pretenții de dive, ori vor să fie șefe în relație, nu merg pe egalitate, completare și echipă. Acestea sunt femeile care duc feminismul la extrem. Pentru că la un moment dat au suferit din dragoste, consideră că toti bărbații sunt porci. Nu putem generaliza asta. Sunt și ei oameni și suferă la fel ca noi. Dar asta în zona personală. În zona profesională, la fel, consider că nu trebuie să o ducem în extrem. Da, sunt mulți bărbați misogini, începând cu guvernanții nostri, dar și multe femei mixandre sau feministe până la extrem. Eu merg pe echilibru și încerc să fac asta și în viața personală, și în cea professională.
Revistele pentru femei, revistele glossy… sunt făcute în general de femei. Și totuși, multe materiale din ele dau apă la moară tocmai lucrurilor de care femeile vor să scape: sexualizarea excesivă, promovarea unui anumit aspect fizic șamd. Lucruri foarte adânc înrădăcinate în cultură și societate. Nu ne sabotăm singure în felul acesta?
Da, ne sabotăm și nu numai. Femeia a fost obiectificată în multe situații. Sabotată în altele, dar să facem diferențe între feminism și feminin. Avem nevoie să vedem roz. Avem nevoie de fundițe, creme și rochițe. Văd și foarte multă sexulizare excesivă, femei care se lasă obiectificate, cure de slăbire și dorința de a fi slabe. Acum 20 de ani și eu voiam să fiu slabă. Acum vreau doar să fiu sănătoasă. De-a lungul timpului am întâlnit bărbați care îmi spuneau ba că sunt grasă, ba slabă, eu având în ambele situații acelasi număr de kilograme.
Da, simt că ne sabotăm singure, că ne sunt promovate imagini cu femei botoxate, perfecte, dar mai văd și că au început tot soiul de campanii de conștientizare că nu e nevoie să fim 90/60/90 și să ne simțim bine așa cum suntem. Dar este vorba mult și de educația primită acasă.
Este România pregătită pentru o femeie președinte?
Nu. Clar nu. Abia avem câteva femei în politică și toate sunt acuzate de câte ceva. Dar ne-ar prinde bine o femeie președinte. Nu știu însă nicio româncă în politică să poata face față valului de misoginism.
Ai lucrat o vreme în domeniul drepturilor consumatorului. Încă există reclame care pun femeia în anumite poziții, la cratiță, la spălat vase, haine șamd. Vezi unele reclame la detergenți, la vase și altele. Ca să nu mai spun de diverse produse pentru slăbit, care sunt ilustrate aproape exclusiv cu un corp de femeie. Ce putem face? Are rost să le reclamăm?
Nu se reclamă la ANPC, ci la CNCD sau CNA. Dar da, merită să reclamăm. Și eu am reclamat niște reclame și ulterior chiar au fost scoase. Era chiar o reclamă la un biscuit, ceva cu o fetiță de 12-14 ani, care se uita foarte senzual la un băiețel cam de aceeași vârstă. Am fost oripilată. Și au scos reclama. Da, încurajez pe oricine să reclame.
Ești mama unui băiat. E mic încă, dar presupun că ai contact cu generațiile mai tinere decât noi… crezi că există o schimbare de atitudine la ei? Comparativ cu lumea și cu mentalitatea în care am fost crescute noi.
Da, băiatul meu are 8 ani și o dilemă nouă: de ce fetele au voie să îl bată și el nu are voie să le bată. Eu încerc să îl educ pentru anul 2040, când va fi adult, așa că știe deja că locuim amandoi în casă și că nu mă ajută la curățenie, ci e și treaba lui să facă. Oricum, văd o schimbare la copiii de acum, și o văd în sensul bun.
Avem organizații feministe în Ro? Știi ceva despre asta?
Avem ceva, dar eu personal nu sunt prea interesată de feminism. Sau nu de ăla extrem. Pentru că aceste organizații sunt orientate către feminism extrem. Eu mai degraba m-am orientat către organizațiile de business feminin. Care sunt multe și chiar au putere în implementarea unui feminism curat.
Este cuvântul feminism perimat? Uneori, e încărcat de foarte multă negativitate…
Da, pentru că a mers în extrem. Toate femeile vor să fie puternice, să dărâme munții, și uită să fie feminine. Pâna la urmă, bărbații nu sunt dușmanii noștri și nici egali nu ne sunt. Nu suntem sub, nu suntem peste. Suntem diferiți. Ne completăm și împreună facem o lume mai bună, mai echilibrată. Suntem echipă și mergem în aceeasi direcție.
