Cu Zeyla Tomlyn, fostă Petra Acker, despre un album nou, muzici diverse, importanța numelui și multe altele

Am ascultat-o pe Zeyla Tomlyn pentru prima dată când cânta încă sub numele de Petra Acker. Eram la un concert de jazz în București și m-a fascinat din prima vocea ei, muzica ei și prezența scenică. Avea o detașare foarte mișto și o anume siguranță de sine, plus că se mula foarte bine pe muzica pe care o cânta. Iar combinația dintre voce și muzică pe mine m-a vrăjit. Au trecut niște ani de atunci, iar o întâmplare fericită (întâmplare sau un fel al universului de a aranja lucrurile) a făcut ca recent să pot avea cu ea acest dialog foarte frumos. Și este frumos datorită ei, desigur. 🙂 Așadar, câteva lucruri despre muzică de diverse genuri, un album nou, importanța numelui pentru o persoană, culturi și limbi diferite, vibrații de toate felurile și locurile unde o veți putea auzi în curând pe Zeyla Tomlyn. Câteva dintre concerte au avut loc deja, în Timișoara poate fi auzită chiar azi, iar în București urmează.

Când lucram în presă, am învățat că inclusiv atunci când scrii un articol care este o continuare a unei știri despre care s-a scris deja trebuie să faci o scurtă introducere în subiect, pentru cei care nu au citit articolele anterioare. Plecând de la acest concept, să-i spunem așa, o să pornim de la ideea că nu toată lumea știe cine este Petra Acker sau Zeyla Tomlyn. Așadar, în câteva cuvinte, cine este Petra Acker sau Zeyla Tomlyn, din perspectiva ta?

Zeyla Tomlyn: Un spirit foarte creativ, care se joacă cu muzica în toate felurile ei și dorește să împărtășească bucuria de a cânta cu oameni dornici să se exprime liber.

Petra Acker nu mai există, s-a transformat în Zeyla Tomlyn, în toate aspectele vieții, chiar și în acte, și îi sunt nemaipomenit de recunoscătoare pentru tot ce am primit și învățat de la ea. Zeyla Tomlyn este o artistă conștientă că darul pe care îl are vine cu responsabilitate și își dorește să îl aducă în lume în cel mai frumos și inspirant mod posibil.

Foarte recent, ai lansat un album nou: White Cat. Ce ne oferă acest album?

Muzică foarte bună! 😀 Este o călătorie prin dimensiuni, diverse lumi și stiluri muzicale foarte colorate, de la afrobeat la gospel. Povești despre cai, dragoni și râul curcubeu care ne trezește la o frecvență mai înaltă a existenței. Oferă bucurie, eliberare, iubire, trezire, fascinație și mult groove! Aud din ce în ce mai des de la oameni că se simt super bine după ce îl ascultă, că ar fi ca un antidepresiv și că ar vindeca ceva în ființa ascultătorului. Mă bucur mult că se întâmplă asta.

Unde poate fi găsit?

Pe toate platformele din univers, de la Spotify la YouTube, Deezer etc., iar dacă doriți să îl cumpărați, se poate face acest lucru pe Bandcamp.

De ce White Cat?

Când am scris piesa White Cat, pur și simplu am știut că așa se va numi și albumul. Dintotdeauna am avut o fascinație aparte pentru pisicile albe, mi se pare că sunt ca niște portaluri spre alte dimensiuni. Pe lângă asta, cred că pisicile sunt, printre multe altele, ghizii noștri spre iluminare, fiind vibrațional foarte aproape de regnurile angelice. White Cat vrea să fie un omagiu pentru multidimensionalitatea universului și a drumului nostru înapoi acasă.

La un moment dat, nu mi-a mai ieșit în cale numele Petra Acker și recunosc că nu am știut despre schimbarea de nume. De ce acest nume nou?

Acum câțiva ani am dat de o filozofie care spune că numele influențează gândirea, comportamentul și viața emoțională și spirituală a oamenilor. Am înțeles foarte repede că acest lucru este cât se poate de adevărat, studiasem dinamicile cuantice deja de o vreme bună, de aceea mi s-a părut absolut logic. Și până la urmă asta spune orice știință ezoterică sau spirituală – până și Biblia – „La început a fost cuvântul și cuvântul a fost Dumnezeu.” Asta înseamnă că un cuvânt are o putere foarte mare, nu? Totul este Vibrație. Și limbajul, cuvintele. Fiecare cuvânt are o anumită vibrație cuantică, care se poate traduce în contextul realității umane prin anumite calități sau însușiri.

Asta înseamnă că – dacă noi ne identificăm cu un cuvânt, care este numele – automat ne vom identifica, fără să știm, cu acele calități sau însușiri. Acesta este un proces care se întâmplă automat, nu se poate opri sau schimba prin credință, convingeri sau alte constructe mentale. Dacă numele respectiv vibrează pe frecvența unor însușiri negative, le vom prelua. De aici apar foarte multe dezechilibre pe plan mental, psihic, spiritual și chiar fizic, pentru că toate acestea sunt legate între ele.

Petrecusem peste 10 ani căutând soluții la neliniștile mele interioare care păreau să nu se oprească, ci doar să se transforme într-o altfel de suferință, pe parcurs ce experimentam cu toate metodele de vindecare care îmi ieșeau în cale. Când am aflat cum mă influența numele vechi și cât de mult îmi distorsiona și restricționa trăirea și automat realitatea, am ales instant să-l schimb și să-mi iau un așa numit „nume echilibrat”, care este acordat la frecvența ființei mele. Nu am cuvinte să spun cât de mult s-a schimbat totul de atunci, ce multă liniște, bucurie și pace experimentez acum, ce mult flow este în viața mea.

Un nume echilibrat calibreaza mintea, ca și cum ar conecta-o la un server echilibrat, de unde izvorăsc gânduri și automat stări și acțiuni echilibrate. Însă schimbarea numelui este doar primul pas, de aici e nevoie de efort activ pentru a promova transformarea spre un stadiu balansat și pentru a întreține aspectul fizic, mental și sufletesc al ființei la o frecvență înaltă și pentru a crește spre potențialul personal în cel mai frumos mod.

Un astfel de nume se calculează matematic, există o singură organizație în lume care face asta, nu este ceva ce poate face un numerolog sau amator al științelor cuantice sau mistice. Împreună cu un prieten foarte bun, Elyas Liera, am fost pionieri ai acestei mișcări în România, iar de atunci, cam de doi ani și jumătate, s-au alăturat mulți alți prieteni care și-au schimbat numele și experimentează schimbări majore în viață. Între timp, suntem comunitatea cu cea mai mare creștere din lume și ne bucurăm de viață și de posibilitățile ei din ce în ce mai mult. Filozofia asta nu este nouă deloc, se practică în lume de peste 90 de ani, cei care o dețin sunt la a treia generatie. Este foarte puțin cunoscută încă pentru că oamenii încă nu sunt chiar pregătiți să înțeleagă.

Pe de altă parte, schimbarea numelui se practică în foarte multe culturi, dacă mergi în Ashram, o să primești un nume nou pentru a lăsa vechea personalitate în urmă. Și chiar vei trăi niște schimbări ale personalității în foarte scurt timp, în funcție de cât de des este activat acel nume nou și automat activate trăsăturile lui, care vor fi proiectate pe corpul mental, spiritual și fizic. Ceea ce nu se cunoaște încă în aceste culturi unde se practică schimbarea de nume este aspectul cuantic al cuvintelor și posibilitatea calculării unui nume echilibrat.

Aș putea povesti încă foarte mult, dar o să mă opresc aici. 🙂 Dacă dorește cineva să afle mai multe despre aceste lucruri, mă poate contacta cu mare drag.

Cel puțin până la o anumită vârstă, nu putem să ne schimbăm numele. Nu ni-l alegem, ne pricopsim cu el și cei mai mulți îl păstrăm. În general, artiștii sunt cei care își schimbă numele, dar de cele mai multe ori din motive legate de scenă. Cât de important este numele pentru un individ?

Cel mai important. Știu că pare ciudat pentru cineva care n-a mai auzit de acest lucru, dar, studiind influența numelor de mai bine de doi ani deja și analizând peste 200 de nume, pot spune asta cu o siguranță pe care nu o am despre niciun alt lucru. Cum spuneam și mai sus, numele ne conecteaza la nivel cuantic la un set de informații care ne influențează gândirea, comportamentul și stările emoționale. Practic, ne guvernează toată viața. Dacă acele informații conțin distorsiuni, acestea se vor transmite în diversele aspecte ale vieții, de la fizic, mental, psihic… pot crea inclusiv boli.

Potrivit unor statistici, cam 97% din oameni au nume dezechilibrate, care le influențează viața într-un mod negativ. De multe ori, când povestesc aceste lucruri, primesc întrebarea – ok, dar de ce unii oameni au așa un mare succes, chiar dacă au un nume dezechilibrat? Răspunsul e destul de simplu: chiar dacă există acest succes în unul sau mai multe aspecte ale vieții lor, cu siguranță există o lipsă sau un dezechilibru în altă parte. Oamenii cu o viață per total echilibrată sunt foarte rari.

Revenind la muzică, cum este piața muzicală românească? Este diferită de cea din vest? Încă apelăm la astfel de raportări, nu știu dacă vom renunța repede la ele…

Cred că este în creștere. Cred că există un public din ce în ce mai conștient și interesat, mai dornic să asculte muzică de calitate. Automat va crește și piața. România este de câțiva ani buni pe harta internațională a festivalurilor. Trăind în Germania de o vreme, constat cu bucurie că aici se știe despre festivaluri ca Gărâna sau Electric Castle. Evident că nu este ca în vest, nu are cum. Încă. Printre altele pentru că, în timp ce toata Europa și America mergea la concerte, rave-uri și tocmai se nășteau genuri ca Rap, Hip-Hop și Synth-Pop, în România încă trebuia să faci rost pe sub mână și cu mari eforturi de o casetă sau un vinil, ca să poți asculta niște muzică. Iar muzicienii de j n-au putut ieși din țară până în anii ‘90, decât cu enorme dificultăți și deci nu exista un schimb cultural cu potențial de creștere. Astfel cred că e logic și firesc că România încă se străduiește să prindă din urmă tendințele care în vest au avut loc și susținere să crească mult mai intens. Și cred că este pe cel mai bun drum.

Ce lipsește pe piața noastră muzicală? De exemplu, eu simt ades frustrări când văd că muzicieni foarte buni nu ajung în România. Se opresc în Bulgaria, Ungaria… dar nu vin la noi. De ce?

Cred că poate avea legătură cu faptul că încă nu exista publicul potrivit pentru muzica lor, dar e posibil să nu fiu chiar persoana potrivită pentru a răspunde la această întrebare.

Dar publicul de la noi? Cum îl simți?

Îl iubesc foarte mult. Sunt oameni care înțeleg la un nivel profund mesajele muzicii, exprimă multă bucurie și fascinație. Îl simt însetat după muzică bună, groove și foarte dornic să cânte.

Ce te inspiră?

Viața în general și viața pe această planetă în particular. Este un loc fascinant, natura, culorile, animalele… Dar cel mai mult mă inspiră oamenii și posibilitatea unei vindecări profunde și trezirea la potențialul personal. Despre asta cânt cel mai mult, îmi doresc să se oprească suferința și să trăim cu toții în liniște, pace și bucurie.

Ce compui mai întâi, muzica sau versurile?

Nu există reguli, uneori încep cu un cuvânt și de acolo se întâmplă o piesă întreagă. Alteori aud toată piesa și doar o scriu și o cânt direct. Uneori și compun instrumentalul mai întâi și apoi înregistrez vocea direct, cu tot cu versuri, pur și simplu, ascult ce vrea piesa să spună și îi dau REC, fără să mai scriu cuvintele pe hârtie. De multe ori scriu împreună cu oamenii care vin la workshopurile mele, unele din piesele mele preferate s-au întâmplat în acest fel, cum e și „I Feel Like a Dragon”, de pe White Cat.

Este importantă limba în care cânți?

Foarte importantă, fiecare limbă exprimă lucruri diferite. În engleză îmi este cel mai ușor să scriu și să cânt, pentru că este universală și firească pentru genuri ca gospel sau soul și afrobeat. Plus că are avantajul că toată lumea o înțelege. Româna cere o abordare mai mistică, cu multă emoție și magie. Sunt absolut magice piesele în română. Iar germana pentru mine este o limbă foarte filosofică, ceea ce scriu în germană întotdeauna are un înțeles și un mesaj destul de profund.

Care sunt rădăcinile tale muzicale? Jazz, clasică, altceva?

De toate. A fost o evoluție. Am început cu muzica nemțească pentru copii, apoi clasică, rock’n’roll, musical, garage rock, gospel, funk, stoner rock, jazz, soul, world music, muzică medievală, electronică, house, singer-songwriter, afrobeat, drum’n’bass, cam în această ordine. Toate mi-au plăcut și au contribuit la ce fac astăzi.

Geografic există o zonă muzicală de care te simți mai apropiată? Și de ce? Mă gândesc că la tine am auzit prima dată la noi ritmuri afro…

Da, cel mai aproape mă simt de muzica africană, cred că am petrecut niște alte vieți pe acel continent, îmi este mult prea familiar vibe-ul. 🙂 În egală măsură mă simt foarte aproape de muzica americană, mai specific gospel, funk și soul. Este cel mai firesc lucru să le cânt. Dar tind să cred că am și un limbaj destul de personal între timp.

Muzica ta are un fel de universalitate, dacă te aude cineva pentru prima dată, nu cred că poate ghici de unde vii. Cum ai reușit o astfel de detașare?

Haha, da, așa e. La asta cred că ajută și timbrul. Cred că vine din faptul că am petrecut mult timp cântând și ascultând atâtea genuri diferite, pentru că asta mi-a adus viața întotdeauna – diversitate. În paralel cu asta, am studiat în detaliu calitatea vibrației în toate valențele ei, până când le-am înțeles la un nivel suficient de profund pentru a reuși să și redau un spectru destul de larg al vibrației sonore. Fascinația pentru culturile lumii și diversitatea lor a contribuit cu mare siguranță la această universalitate.

Ce muzică asculți zilele acestea?

Recent am ascultat-o pe Sade, îmi place mult. Apoi Dianne Reeves. Ce improvizatoare desăvârșită! Un artist pe care îl ascult cu drag oricând este Ebo Taylor, iar muzica lui Michael Jackson cred că e altă constantă în viața mea. Însă pentru mine nu se compară nimic cu muzica lui Bobby McFerrin, cu care am avut marea bucurie să cânt vara trecută la San Francisco.

Ai un muzician preferat? Cineva la care te întorci periodic?

Pe lângă Bobby McFerrin este categoric Bob Marley, a fost prima mea iubire muzicală, omul de la care, de fapt, am învățat să improvizez și să înțeleg viața un pic mai bine.

Ce faci când nu compui și nu cânți? Cum evadezi din gălăgia cotidiană?

Hmm, nu prea mai experimentez gălăgie cotidiană de când mi-am schimbat numele, e destul de multă liniște. 🙂 Momentan am preluat partea de management pentru Jazzchor Freiburg, un cor de Jazz prestigios din Germania, cu care îmi face multă plăcere să lucrez. De altfel, petrec destul de mult timp cu prietenii mei, care sunt ca o familie, pictez, meșteresc, decorez, dansez… orice are de-a face cu expresia creativă.

Ce ai face dacă te-ai lăsa de muzică?

Ceea ce fac oricum, aș ajuta oamenii să înțeleagă influența numelui și cum să și-l schimbe. Și probabil aș studia Ayurveda sau așa ceva, lucruri care ajută oamenii să se simtă bine. Dar cert este că n-o să mă las de muzică, haha.

Vom avea ocazia să te auzim în București în curând? Sau în alte locuri din Ro?

Da, în București o să am un atelier de improvizație vocală pe 14 aprilie la ora 18:00, la Sambodhi Studio, iar pe 27 aprilie cânt cu dragul meu coleg de la Pantam Dance, la Control. Lansăm albumul Dreamer. Dar până atunci, alte evenimente în România se întâmplă așa:

10 aprilie | 20:00 | Timișoara, PIXEL | Live Concert

La toate (în afară de 14 aprilie) va fi prezent dragul meu coleg și prieten bun Mircea Ardeleanu aka Yekta, la bas și percuții.

Fotografiile sunt din colecția Zeylei Tomlyn, iar autorii lor sunt: Laara Bon, Mihai Smeu, Andrei Alexandru Burcea, Lu Elman.