Sâmbătă, 7 mai 2016, ora 20:15, la Teatrul de Artă Bucureşti e seară de concert. Maxim Belciug urcă pe scenă pentru a oferi unul dintre acele recitaluri care i-au adus renumele de „chitarist al încântărilor”. O întâlnire de suflet, cu Bach şi Borges stând la aceeaşi masă, vorbind despre omenie pe ruseşte, într-o lume pe care frumuseţea deja a salvat-o. Şi, odată cu ea, poate şi pe unii dintre noi.
Maxim Belciug este un nume binecunoscut printre amatorii de muzici rafinate. Un artist clasic în formarea şi preferinţele sale, discret ca persoană, dar expresiv până la năstruşnicie ca muzician, care stăruie, de peste 20 de ani, să arate publicului cum se poate declina frumosul pe o chitară. A cântat mult, în diverse formule camerale, atât în ţară cât şi în străinătate, în Serbia, Ungaria, Polonia, Austria, Franţa, Scandinavia, Italia, Spania, dar cel mai bine se simte în recitalurile solo, atunci când, singur cu chitara sa, poate da frâu liber fanteziei, transformând matematica riguroasă a partiturii în clocot şi pasiune. Concertele sale nu au nimic de „spectacol”, nimic senzaţional. Apare singur pe scenă, împovărat deja de muzica ce va să vină, şi se aşează pe scaun. Apoi începe. Mâna sa atinge corzile, iar chitara se transformă într-o orchestră cu sunet limpede, la scară umană, care simte, suferă, plânge şi cântă, se tulbură sau strigă bucurii fără nume. Iar tu asculţi cântarea sa firească, fără zorzoane, şi te întrebi cum de-ai uitat că sufletul se hrăneşte cu lucruri simple. Un om cu o chitară. Atât de simplu. Şi totuşi, ce încântare.
Concertul începe la ora 20:15 și are loc sâmbătă, 7 mai 2016, în sala de spectacole a Teatrului de Artă București, din str. Sfântul Ștefan 21.
