Cărți pentru bunici, părinți și copii

Unde ne sunt copiii care vor să citească. Suntem educați să oferim copiilor cărți? Ce oferă cartea educațională dincolo de  informație. Sorin Lucaci răspunde întrebărilor noastre, din perspectiva reprezentantului unei edituri.

SemneBune: Cum comentaţi evoluţia pieţei de carte educaţională în România? Mai reprezintă cartea şcolară o necesitate?

Sorin Lucaci: Ritmul tot mai susţinut de evoluţie a lumii contemporane şi al acumulării progresive de informaţii a pus o amprentă cu conotaţii negative asupra preocupărilor cotidiene şi a modului de viaţă al familiei de azi. De-a lungul timpului cărtile au fost ridicate pe un piedestal la care mulţi dintre noi nu mai reusesc să ajungă. „Oamenii ocupaţi” s-au îndepărtat de lumea cărţilor, iar televizorul  şi internetul au devenit pentru ei cele mai importante surse de informaţie, făcând tot mai rar sau aproape deloc „gestul” de a citi o carte, de a intra într-o bibliotecă, într-o librărie sau  de a-şi construi în cele din urmă o bibliotecă proprie.Tocmai de aceea este foarte important să investim în educaţia copiilor noştri.

poza sorin lucaciSB: Ce reprezintă în esenţă proiectul educaţional “Paşaport pentru cultură”?

SL: Proiectul Paşaport pentru cultură, realizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, pe care departamentul   educational îl aduce în atenţia dumneavoastră, reprezintă o încercare de a repune în drepturi „cartea educaţională ”, de a aduce în atenţia profesorilor, copiilor şi părinţilor importanţa manualelor scolare şi auxiliare, a activităţilor paraşcolare, de a contribui la redescoperirea lecturii ca o plăcere, ca un hobby, dar şi ca o utilitate,  un izvor de cunoaştere şi înţelepciune! Proiectul promovează cartea cu mesaj educaţional în şcoli şi conduita pozitivă a copilului spre educaţie, spre învăţătură. Sub îndrumarea profesorului sau părintelui, copilul acumulează cunoştinţe, făcând propriile sale descoperiri, fiind astfel cultivate concentrarea, motivaţia, autodisciplina şi dragostea pentru a învăţa.

SB: În ce fel poate ajuta cartea educaţională, implicit lectura sistematizată, la motivarea şi dezvoltarea personală a elevilor, la crearea unei baze solide de cunoştinte?

SL: Lectura are acum rivali redutabili care-i amăgesc de cele mai multe ori pe copii. Televizorul, calculatorul, internetul au devenit foarte repede repere pentru fiecare generaţie din ultimii ani. Viaţa noastră trăită la început de secol XXI este marcată de la mic la mare de amprenta marilor descoperiri ştiinţifice care au făcut paşi uriaşi în timp foarte scurt. Aceste trei mijloace de informare rapidă şi mult prea facilă care oferă elevilor meniul complet în orice domeniu al cunoaşterii acoperă deja o plajă substanţială a timpului liber, care rămâne din ce în ce mai puţin, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, pentru că avem nevoie de timp de calitate pentru noi şi pentru copiii noştri. Şi atunci se naşte întrebarea: mai este cartea „o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi” cum afirma poetul Tudor Arghezi?

Lectura suplimentară ne devine familiară din primii ani de şcoală. Selectarea lecturii suplimentare revine învăţătorului, care cunoaşte cel mai bine afinităţile sufleteşti ale elevilor precum şi conţinutul educativ necesar într-o anumită etapă a dezvoltării lor. Dacă elevul începe a citi din curiozitate, iar această curiozitate se transformă în deprindere, în obişnuinţă şi insistă, motivat fiind şi de aprecierile primite la clasă, el va realiza mari progrese:
– prin informaţie
– prin deprinderea cititului coerent, conştient
– prin implicare afectivă
– prin însuşirea unui vocabular expresiv
– prin îmbogăţirea vocabularului

SB: Îi mai putem azi convinge pe elevi să citească, le putem redeschide apetitul pentru lectură, în aşa fel încât aceasta să nu devină o corvoadă, ci o deprindere plăcută, şi în acelaşi timp foarte utilă?

SL: Pornind de la această constatare, am încercat prin acest proiect educaţional să aducem în atenţia cadrelor didactice, şi nu în ultimul rând a părinţilor ca factor de decizie în educaţia copiilor, cel putin 30 de titluri noi, să găsim modalităţi şi tehnici care să contribuie la stimularea interesului elevilor pentru lectură. Stârnirea interesului pentru lectură se poate realiza cu mai multă uşurinţă dacă activităţile desfăşurate în acest sens, şi aici ne referim la activităţile paraşcolare, depăşesc spaţiul sălii de clasă, mergând pe ideea aprofundării materialelor auxiliare si a lecturilor suplimentare, Dorim, de asemenea, prin schimbul real de experienţă,  să-i convingem atât pe profesori, cât şi pe copii de valoarea culturală şi spirituală a cărţii educaţionale, să-i determinăm să descopere şi să înţeleagă că ele sunt rodul marilor spirite ale omenirii, că, la urma urmei, pot deveni cei mai fideli prieteni şi mentori.

SB: Care este scopul şi obiectivele specifice ale acestui proiect educaţional?

SL: În primul rând stimularea interesului pentru lectura individuală şi colectivă începând cu perioada preşcolară, continuând cu ciclul primar şi apoi gimnazial, în vederea dezvoltării si îmbogăţirii vocabularului şi a dobândirii tehnicilor de muncă intelectuală.
Dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru disciplinele din programa şcolară, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.Obiectivele specifice le-am putea structura pe trei categorii, şi aici ne referim la beneficiarii acestui program educaţional, în speţă elevii, părinţii şi profesorii

Privind elevii:

  • stimularea interesului pentru lectură;
  • apropierea copiilor preşcolari de carte şi de cuvântul scris;
  • formarea unei atitudini de grijă şi respect faţă de carte;
  • familiarizarea copiilor cu diferite tipuri de scriere;
  • îmbunătăţirea comunicării orale şi stimularea interesului pentru citit-scris;
  • cunoaşterea instituţiilor care se ocupă de apariţia, distribuirea sau păstrarea cărţilor;
  • stimularea imaginaţiei şi a creativităţii verbale;
  • împărtăşirea experienţelor personale.

 

Privind cadrele didactice:

  • familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a interesului pentru lectură la vârstele mici;
  • abilitarea cadrului didactic cu capacitatea de a construi un mediu educaţional care să motiveze copilul în procesul de apropiere faţă de carte şi faţă de cuvântul scris;
  • educarea unei atitudini pozitive faţă de abordarea metodelor interactive, ca metode de lucru folosite în sprijinul realizării obiectivelor programului.

 

Privind părinţii:

  • conştientizarea părinţilor cu privire la rolul lor în dezvoltarea şi educaţia propriilor copii;
  • creşterea implicării părinţilor în activitatea şcolii şi în crearea unui mediu propice şi sigur pentru educaţia copilului
  • cooperarea părinţilor cu cadrele didactice în vederea realizării unui mix educaţional în ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea personală a copiilor.

Un aspect de o mare însemnătate în procesul educaţional îl reprezintă şi cartea digitală, în speţă manualele digitale, ca suport informaţional în raport cu cartea printată. Pentru că trebuie să fim în pas cu tehnologia, fără de care evoluţia societăţii nu este posibilă, manualele digitale vor veni în completarea manualelor printate ca parte informaţională complementară în procesul educaţional al elevilor.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 63