Hai să recunoaștem cu mâna pe suflet: de Crăciun, înnebunim toți! Cadouri peste cadouri, nu mai știm încotro să alergăm, cum să alegem. Mărime, vârstă, personalitate, cât de apropiați sunt, dacă ne-au sunat de ziua noastră sau nu. Că e vorba de frați, surori, bunici sau de prințul consort cu care s-au purtat ceva negocieri intense, referitoare la bugete de vacanță, „la ai mei sau la ai tăi? – de abia ne-am întors de la ai tăi, hai să luăm o pauză de câteva zile, nu? – adică vrei să zici că mama e sâcâitoare?” șamd. Cert e partea care ar trebui să aplaneze conflictele și să liniștească apele e momentul în care se împart cadourile și se pupă toată lumea, înainte/după o cană de vin fiert și un pic de colesterol.
Buun, atunci, mi-am zis eu, ar fi cazul să vă dau o mână de ajutor, cu niște titluri care merg perfect sub brad, pentru rude, prieteni, cunoștințe și jumătăți vocale. Cinci idei, nu mai mult, să rămână loc și de căni/fulare/șosete antiderapare pe gresie și vouchere „să încerce și altceva, dragă, poate îi place” care, probabil, nu vor fi folosite niciodată. Alegerile mele sunt, în mod evident, subiective, o parte „pe încercate” și, cu siguranță, citite. Ordinea nu ține de calitatea volumului. O altă pseudoregulă e faptul că volumele sunt apărute în 2015.
***
Războiul mondial al fumătorilor (Marin Mălaicu-Hondrari. Polirom, 2015)
Merge pentru tați, unchi, veri, prieteni apropiați, frați încăpățânați, care să aibă suficient de mult simț al umorului
încât să nu se ambaleze când citesc titlul volumului și să nu vă țină o predică lungă cât o zi de post, despre legea antifumat și despre cum s-au lăsat ei de fumat după 20 de ani și cât de slabe creaturi sunteți voi, fumătorii, scrumierele ambulante (rușine, rușine!) (n.ed. nu îmi săriți în cap, sunt fumător de ani de zile și nu, nu îmi târăsc prietenii nefumători în maghernițe prost aerisite, nu suflu fum peste bebeluși și nu pufăi cu sadism în locurile de joacă).
Lăsând gluma la o parte, volumul semnat de Marin Mălaicu-Hondrari este una dintre cele mai senzuale scriituri pe care am avut norocul de a pune mâna în ultima jumătate a anului (urmează și o cronică, săptămâna viitoare, fiți pe fază). E un volum ce respiră inteligență, umor și melancolie, merge ca lecție de viață și ca formă elegantă de evadare dintr-un rutinat cotidian, în viața unui personaj cel puțin interesant, în care e al naibii de ușor să te regăsești cumva. (no spoilers, vă povestesc mai multe în cronică).
Și eu am trăit în comunism (Humanitas, 2015. Antologie coordonată de Ioana Pârvulescu)
Volumul antologic coordonat de una dintre autoarele mele favorite (v-am zis că sunt subiectivă, voi fi consecventă în această privință) este genul de titlu pe care îl puteți face cadou oricui: o selecție de texte despre vremuri pe care unii dintre noi le-au trăit pe pielea noi, iar alții și-au rugat părinții să le povestească despre ele, texte ale căror autori fac parte din zone profesionale diferite, cu fundaluri socio-culturale relativ diferite. Unele comice (relativ), altele deprimante, poveștile adunate în volum creionează o eră a supraviețuirii despre care ar fi bine să li se povestească adolescenților care au ceva de împărțit cu democrația și copiilor care află despre adolescențele părinților, doar din povești. Se citește din ce direcție și în orice moment vă trece prin cap, e dulce-amară și generează senzații olfactive de nebănuit.
Cui îl puteți face cadou? Oricui! Părinților, unchilor și mătușilor care vor citi comentând și pufnind „așa era! să vedeți cum era când te trimiteam, Tilică, să stai la coadă la alimentara din colț. Nu conta cu ce venea mașina!”, prietenilor și copiilor prietenilor (cu adolescenții teribiliști și slab informați am eu ceva de împărțit). E un excelent cadou de secret santa, chiar și pentru cei care nu au obiceiul de a citi (și li se citește dezamăgirea în priviri când primesc o carte).
Întâmplări și personaje (Florin Lăzărescu. Polirom, 2015)
Florin Lăzărescu e „tipul cu scenariul de la Aferim”, dacă aveți un lapsus (memoriae). Scriitorul ieșean este un povestitor
desăvârșit (l-am ascultat la un moment dat cu gura căscată, povestind o chestie absolut banală, de cotidian, cu o cafea sub nas, într-o dimineață friguroasă de FILIT). Închipuiți-vă un volum care narează toate imaginile care vă sar în ochi, de-a lungul timpului, în prima chirie, plimbându-vă cu tramvaiul, la o bere cu prietenii sau … mușcând dintr-o madlenă. Închipuiți-vă cum ar fi să aveți nu doar ochi de fotograf, ci și o mână de povestitor care să i se alăture. Rezultatul este volumul „Întâmplări și personaje”, care oferă vreo 200 din cele câteva mii de povești adunate în jurnalul scriitorului.
Am încercat să fac o selecție în minte și să zic cam care e povestea mea preferată, dar nu prea mi-a ieșit, așa că vă zic doar atât: „Mă gândesc că trebuie să existe o lege nescrisă, un Dumnezeu al oamenilor care stau la ocazie: și canibal să fii, odată așezat pe marginea drumului, totdeauna se va găsi un confrate care să oprească, să-ți facă loc lângă el și să te ducă, dacă e nevoie, și până la capătul lumii”. Amin! E genul de volum la care te poți întoarce oricând, care te amuză și te întristează; îl citești exclamând „da, exact! Și eu am pățit la fel! E dat naibii Lăzărescu ăsta!” Cu alte cuvinte, oferiți-l cu încredere, nu ratați cu el!
Trilogia „O istorie secretă a Țării Vampirilor”. Volumul 1: Cartea Pricoliciului (Adina Popescu. Arthur, 2015)
Da, da. Există o trilogie fantasy în literatura română, cu tot soiul de creaturi care merită să aibă o poveste a lor, iar primul volum a apărut anul acesta, la editura Arthur. Adina Popescu (autoarea volumului „Povestiri de pe Calea Moșilor”, alt titlu numai bun de făcut cadou, apropo) vă oferă un text proaspăt și delicios ancorat în realitate, apelând la o mitologie mai .. de acasă: Greuceanu, Pricoliciul, zmei (trebuie să îl cunoașteți pe Zmeul Tase, camionagiul) și strigoi. O savuroasă desprinde a miticului din cadrul său tradițional și transpunere plină de umor a sa, în banalul vieții de zi cu zi, garantează o lectură memorabilă. În fond, „nu era treaba loc că Împăratul Roșu încălca toate legile în vigoare. Și din nou Pricoliciul nu era atât de naiv încât să nu știe că era interzisă comercializarea Apei dincolo de granițele țării, acum când aceasta devenise atât de prețioasă și de necesară poveștilor de aici.” Ironie, umor, mitic și banal. Un fantasy numai bun de oferit adulților, adolescenților rebeli și copiilor, în aceeași măsură.
Ferestre din Bucureşti şi poveştile lor (Peter Pan, 2015. Volum coordonat de antropologul Cătălin D. Constantin)
Am strecurat şi un volum cu un vizual încărcat de simbol şi poveste (da, da, şi o carte cu poze). „Ferestre din Bucureşti şi poveştile lor” este o îmbinare memorabilă între fotografie, literatură şi arhitectură, în care fiecare fereastră surprinsă (unele sunt triste, rămase stinghere, fără ziduri să le protejeze) primeşte o poveste. Şi mai interesant mi se pare faptul că povestitorii fac parte din zone culturale complet diferite, rezultatul fiind un mozaic estetic şi literar demn de testat. Câteva nume, să vă formați o imagine: Florin Bican, Florina Pârjol, Ioana Fruntelată, Ioana Pârvulescu, Ioana Popescu, Ioana Tudora, Iris Spiridon, Iuliana Alexa, Laura Dumitrescu, Laurențiu Ene, Lelia Zamani, Lila Passima, Lucia Terzea-Ofrim, Lucia Toader, Margareta Șipoș, Maria Ellis, Maria Grecu, Marina Tatarâm, Marius Chivu, Marius Marcu-Lapadat
Cui puteţi oferi acest cadou? Indiciu: eu mi l-am oferit mie de Crăciun, să mă bucur în tihnă.
Mai aveți două zile de alergat, comandat și scos ochii curierului care întârzie și nu răspunde la telefon. Vă urez baftă! Sper să vă fi fost de ajutor și vă doresc ce îmi doresc și mie: să mâncați fără să vă îngrășați, să vă pupați familiile și prietenii cu drag și să citiți de plăcere (pentru ultima, garantez!)
Sărbători fericite!
Alde Banciu
