Un copil de nouă ani și-a publicat prima carte; Matrix și SF-urile de cândva se regăsesc tot mai mult în realitatea noastră de azi; colecție specială de cărți despre culturile lumii în Biblioteca Metropolitană din Seul; romanul Carrie, al lui Stephen King împlinește 50 de ani; cărțile și libertatea de exprimare care nu mai e chiar libertate – iată subiectele care mi-au atras atenția în presa literară a lumii.
♣ De pe bbc.com am aflat că poți deveni scriitor încă de copil. Nathan Eze, din Coventry, a devenit scriitor publicat la… nouă ani! Cartea, intitulată Ruby, nu minți! spune povestea unei fete care își minte mereu părinții. „Dacă minți, iar ei își dau seama, s-ar putea să nu mai aibă încredere în tine”, a spus Nathan, citat în articol, explicând de ce mesajul cărții este important. Nathan a mai publicat poezii și povestiri în reviste și antologii, dar aceasta este prima lui carte. „Dragostea lui pentru scris a venit din faptul că a citit multe cărți… cititul este foarte important”, declară mama băiatului. El spune că s-a simțit inspirat mai ales după ce a citit poveștile scriitorului britanic Roald Dahl, pe care le consideră foarte amuzante. De asemenea, deja are idei pentru următoarea lui carte, care se pare că va avea în centru același personaj principal. Așadar, lectura nu doar că îi ajută pe copii să-și îmbunătățească vocabularul, ci le stimulează și imaginația, uneori, în moduri cu adevărat productive.
♣ Rămânem pe bbc.com, unde mi-a atras atenția și un articol în care se vorbește despre Matrix, experiențe virtuale și AI, lucruri care acum niște ani păreau strict de domeniul SF, dar care acum se regăsesc tot mai mult în viața noastră. „În urmă cu o jumătate de secol, un filozof și-a imaginat o lume în care ne-am putea îndeplini dorințele prin simulări digitale. El susținea că noi am prefera realitatea, dar oare avea dreptate?” Așa începe articolul amintit, care descrie apoi o scenă din filmul Matrix, de la lansarea căruia se împlinesc luna aceasta 25 de ani. «Însă întrebările pe care le-a explorat cu privire la natura realității – și presupusa noastră afinitate cu ea – sunt mai vechi. Anul acesta marchează o altă aniversare: în urmă cu 50 de ani, filosoful Robert Nozick a anticipat temele din Matrix – și multe altele despre viața contemporană – propunând un experiment de gândire intrigant. În cartea sa din 1974, Anarhie, stat și utopie, el și-a întrebat cititorii: v-ați conecta de bunăvoie creierul la o „mașină de experiențe” simulate, dacă ați putea să vă trăiți cele mai profunde dorințe? Ar conta pentru voi dacă nu ar fi „reale”?» Și se pare că în prezent, când, așa cum spuneam, experiențele virtuale sunt din ce în ce mai răspândite și nu mai țin de domeniul SF, iar tehnologia poate să ofere diverse alternative ale realității, întrebarea filosofului Robert Nozick este mai actuală ca niciodată. Despre toate acestea, cu ceva mai multe detalii, vă recomand să citiți în articolul respectiv, pentru că este un subiect interesant, de care, într-adevăr, ne lovim tot mai des.
♣ În ultimii ani, Coreea de Sud s-a remarcat prin diverse manifestări care popularizează foarte mult cultura coreeană în lume. În paralel, însă, este deschisă și spre cunoașterea altor culturi. Pe website-ul publicației The Korea Herald m-am oprit la un articol despre o inițiativă interesantă a Bibliotecii Metropolitane din Seul. Pentru a le facilita sud-coreenilor cunoașterea diverselor culturi ale lumii, aceasta a organizat o colecție globală de cărți despre diverse țări, colecție care însumează în prezent peste 50 000 de cărți. Cărțile din colecția respectivă sunt adunate în principal prin intermediul unor programe de colaborare cu ambasadele și centrele culturale din peste 60 de țări. „Din august 2023 până în ianuarie 2024, biblioteca a organizat o expoziție itinerantă la nivelul întregului oraș, în 12 biblioteci publice, prezentând aproximativ 50 de cărți legate de istoria, figurile și cultura tradițională ucraineană. Potrivit bibliotecii, această inițiativă a avut ca scop solidarizarea cu Ucraina”, se mai spune în articolul amintit. Pe lângă cărțile donate, biblioteca deține și ediții originale ale unor cărți în limbi străine, lucrări despre Seul și Coreea și literatură coreeană tradusă în mai multe limbi, plus 10 ziare și 50 de reviste ale unor edituri străine. Recunosc că sunt curioasă dacă și România se află printre țările a căror cultură este prezentă acolo prin intermediul cărților și al unor pubicații culturale. Poate că vreunul dintre cititorii noștri va ajunge pe acolo și ne va spune.
♣ Pe website-ul The New York Times m-am oprit la un articol în care celebra scriitoare canadiană Margaret Atwood scrie despre Carrie, prima carte a nu mai puțin celebrului scriitor Stephen King, carte care anul acesta împlinește 50 de ani și încă este „îngrozitor de relevantă”, spune ea. Romanul Carrie l-a făcut celebru pe Stephen King, s-a vândut în milioane de exemplare, i-a adus milioane de dolari, „a inspirat patru filme și a trecut din generație în generație. A fost și continuă să fie un fenomen.” „Carrie a fost scrisă la începutul anilor 1970, când mișcarea feministă din al doilea val era în plină desfășurare. În roman există câteva aluzii la această nouă formă de feminism, iar King însuși a declarat că a fost conștient, cu emoție, de implicațiile acesteia pentru bărbații din generația sa.” Sunt detaliate apoi unele întâmplări din carte și personajele, cu trimitere la aspecte care fac ca ele să fie încă actuale, să se regăsească și acum în societatea americană, într-un fel sau altul. Nu vreau să dezvălui mai mult, vă invit să citiți, pentru că altfel aș fragmenta prea mult articolul și i-aș știrbi din farmec. Mai spun doar că romanul Carrie a fost prima mea lectură din Stephen King și m-a impresionat foarte tare, mai ales că eu nu sunt chiar o cititoare a genului pe care îl scrie el. Chiar mă gândeam recent că ar trebui să-l recitesc, să văd dacă va avea asupra mea același efect pe care l-a avut atunci.
♣ Într-o discuție despre libertatea de exprimare, de la BBC Radio 4, scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie, citată într-un articol de pe website-ul Independent, spune că celebrul roman Versetele satanice, al lui Salman Rushdie, probabil că nu ar mai fi publicat azi. „Iată o întrebare la care m-am gândit: ar fi publicat astăzi romanul lui Rushdie? Probabil că nu. Ar fi fost măcar scris? Posibil că nu. Există scriitori ca Rushdie care vor să scrie romane despre subiecte sensibile, dar sunt reținuți de spectrul cenzurii sociale. Editorii se feresc să comită o blasfemie seculară. Literatura este privită din ce în ce mai mult prin lentile ideologice mai degrabă decât artistice”, spune Chimamanda Ngozi Adichie în emisiunea amintită. „Ceea ce astăzi este considerat benign ar putea foarte bine să devină ofensator mâine, pentru că suprimarea discursului nu este atât de mult legată de discursul în sine, cât de persoana care cenzurează. Consiliile de administrație ale liceelor americane sunt astăzi angajate într-o frenezie de interzicere a cărților, iar procesul pare arbitrar. Cărți care au fost folosite în programele școlare timp de ani de zile fără nicio plângere au fost brusc interzise în unele state și înțeleg că unul dintre romanele mele se află în acest august grup”, a mai spus ea. Și este posibil să aibă dreptate, dacă ne gândim că tot mai multe creații literare sunt contestate în ultimii ani, de cele mai multe ori, din motive absurde, cel puțin pentru anumite generații, cum este cea din care vin și eu.
Sursă foto: pixabay.com
