Spre deosebire de alți interlocutori pe care i-am avut la această rubrică de interviuri, nu pot spune că o cunosc cu adevărat pe Alexandra Rusu, dar ne-am intersectat scurt de câteva ori, în lumea cărților. Și trebuie să recunosc că mă fascinează pasiunea pe care o simți în ce face și diversitatea lucrurilor pe care le-a abordat de-a lungul timpului. Cel mai recent, o editură nouă axată pe cărți de parenting în principal, dar nu numai. Mie îmi pare un gest foarte curajos să vii cu o editură nouă pe o piață despre care se spune periodic că merge prost. Despre asta, dar și despre alte lucruri din lumea cărților, în acest interviu. 🙂
Recent, ați pornit la drum cu o editură nouă: ZYX Books. O inițiativă curajoasă, într-o țară în care auzim mereu despre cât de puțin se citește. Spuneți-ne câteva cuvinte despre această editură. Cum a luat naștere, de exemplu.
Alexandra Rusu: ZYX Books e o editură nouă, într-adevăr – în iunie 2024 va împlini un an de la publicarea primului titlu. E nouă, dar construiește pe un proiect editorial mai vechi, din zona de parenting, și pe o coincidență fericită. Cândva în 2010, platforma online Totul despre mame iniția un proiect de publishing, alegând titluri bazate pe interesele și discuțiile părinților din comunitate. A fost o oportunitate bine sesizată: pur și simplu acele cărți nu existau pe piață și erau, încă sunt, titluri fundamentale în discuțiile despre educație: Alfie Kohn, Laura Markham, ca să dau exemplele cele mai cunoscute. Dar contextele se schimbă, la fel și generațiile de părinți, la fel și ideile care sunt în aer. În 2022, mica editură era într-un blocaj strategic, iar eu eram într-un blocaj profesional, de tipul: ce pot face diferit în meseria mea, ce mi-ar da sens în etapa asta? Așa că a fost o întâlnire fericită, o discuție de explorare care a durat câteva luni și în care de fapt s-a conturat ceea ce avea să devină ZYX Books. Cred că de puține ori în viața profesională, destul de tumultuoasă în cazul meu, ai sentimentul că ești acolo unde trebuie: nu că ți-ai găsit locul, dar că ai ocazia perfectă să ți-l construiești exact așa cum vrei și poți.
Pare o editură oarecum de nișă. De ce parenting? Cu siguranță că este ceva necesar, dar pe piață există deja astfel de cărți. Prin ce se deosebește ZYX Books?
Este o editură de nișă, pe o piață care în sine pare o nișă, judecând după cifre. Dar pe noi cu siguranță nu cifrele ne motivează să ne trezim dimineața și să ne apucăm de lucru, ci mai curând convingerea că a da oamenilor acces la idei noi, a-i trage de mânecă să se gândească un pic mai intens sau aplicat la lucruri care ne afectează major viețile poate cântări pe termen lung. Revenind la parenting, nu am fost niciodată o fană a zonei, ba pot spune că am avut prejudecăți atât de mari, încât am citit primele cărți din domeniu mult după ce copilul meu a depășit vârsta la care într-adevăr mi-ar fi folosit. Prejudecata principală era că sunt niște cărți scrise prost, după rețete găsite pe internet, superficiale și care nu mi-ar putea spune nimic nou. Prejudecata secundară, și mai jenantă, era că am citit suficient în alte domenii încât nu m-ar putea surprinde niște biete cărți de psihologie practică. Surprize, surprize 😊 Când am început să cercetez cu adevărat zona, încercând să mă hotărăsc dacă mă apuc sau nu de ZYX Books, am găsit niște cărți uimitor de bogate în informație, scrise de specialiști cu 20 sau 30 de ani de research în spate, foarte utile și aplicabile în viața de zi cu zi, care mai au și curajul de a se lua la trântă cu vechile idei despre ce înseamnă să crești copii. Nu e deloc puțin lucru să ai acest curaj. Sigur, cărțile scrise după rețetă și specialiștii autoproclamați există și înfloresc în domeniu – dar nu ei o definesc. Este doar o problemă de informare dacă punem semnul egal între ei și cărțile de parenting per ansamblu.
Pe lângă faptul că zona de parenting e mult mai ofertantă decât mi-am imaginat, cred că este și importantă ca misiune editorială. Dacă vrei să vezi copii cu mințile deschise, e important să deschizi mințile părinților. Dacă vrei să vezi copii înfloritori, e bine să întorci atenția părinților înspre propria sănătate mintală. Multe dintre aceste cărți au valoarea a zece ore de terapie și avantajul că te costă mai puțin, plus că rămân acolo, în bibliotecă – le dai ușor mai departe.
Sigur că pe piață există cărți de parenting, unele chiar foarte cunoscute – iar ăsta e un lucru care mă bucură. Există și cărți din specia celor scrise după rețete facile, există și cărți serioase și influente. Dar nu există un loc unde părinții să știe că pot găsi cărți de parenting pe vârste și interese, unde să apară majoritatea noutăților în domeniu și unde să intre într-o comunitate de părinți cu aceleași întrebări, care sunt periodic invitați la evenimente și ateliere. Noi muncim ca acest loc să fie ZYX Books.
Apropo, de la ce vine denumirea editurii?
ZYX Books vine de la denumirea grupului media din care face parte, ZYX Group. Puteam să numim editura și altfel, nu trebuia neapărat să păstrăm numele grupului. Însă mie mi s-a părut semnificativ acest mic joc cu ultimele trei litere ale alfabetului rostite invers, în răspăr, așa cum și cărțile noastre iau în răspăr ideile primite, răstoarnă lucrurile ca să le vadă mai bine. De asemenea, mi s-a părut interesantă coincidența între acest nume și cele trei generații cel mai puternic reprezentate acum în societate: Z, Y, X. Când e vorba de parenting, e mereu vorba și despre ciocnirea de idei dintre generații, acel conflict pe care începem să-l simțim când devenim adolescenți – dar care mereu a început ceva mai de mult.
Când e vorba de nume însă, socoteala de acasă se potrivește rareori cu cea din librărie. Acest nume, care pentru noi e foarte semnificativ, s-a dovedit cam greu de pronunțat pentru cititori – cei mai mulți recurg la varianta ,,zet-igrec-ix” Books, deși am auzit și altele, chiar amuzante. E de fapt zyx, exact așa cum se scrie, citit cursiv ca un început de cuvânt. Dacă oamenilor le vor plăcea cărțile noastre și proiectele din jurul lor, dacă le va plăcea de noi, de fapt, sunt sigură că vor găsi nume de alint și mai creative, iar asta nu ne deranjează deloc.
Trebuie să recunosc că vizual cărțile sunt foarte atrăgătoare și ies în evidență, în sensul că se disting, imaginea lor poate fi identificată cu editura deja. Este un brand. Și, ne place sau nu, aspectul, imaginea sunt și ele foarte importante. Cine este în spatele acestei imagini, o agenție, un om?
O agenție, Rusu + Borțun, și niște oameni: Alina Tudose și Cătălin Rusu pe identitate de brand, Răzvan Chifu și, mai nou, Lucia Parapiru pe design grafic. Există o parte vizuală și în ceea ce privește interiorul cărților, iar aici am lucrat cu Bontipo (Teo Borșa).
Ați lucrat mult în lumea editorială, sunteți un insider. Chiar stăm atât de prost pe cât se spune la capitolul lectură? Îi întreb asta pe toți cei care vin din lumea cărților.
Da și nu. Stăm prost dacă vorbim de ficțiune literară, de exemplu, mai ales de zonele ei experimentale – în sensul că au un public fidel, dar foarte puțin numeros, lucru ce îi descurajează pe editori. Nu stăm așa de prost pe ficțiune comercială sau (auto)biografii de celebrități, iar cărțile influencerilor ajung uneori la vânzări sfidătoare pentru celelalte categorii. Stăm îngrozitor de prost dacă ne comparăm cu alte țări europene, chiar vecine, dar nu văd la ce ne ajută comparația.
Revenind la ce spuneam la început, cât de costisitoare este o asemenea inițiativă? Să pui pe picioare o editură.
Cărțile sunt un business de volum, iar asta înseamnă investiție mare și return lent sau foarte lent. Infrastructura unei edituri e destul de complicată și de specifică, deci costuri fixe ridicate, la care se adaugă diverse oportunități: licitații pe titluri noi, promovare. Toți vrem bestsellere, cărți care să se vândă exponențial, în cât mai multe tiraje. Și noi vrem, la ZYX, dar criteriile editoriale primează.
Ce alte genuri vom vedea la ZYX Books, pe lângă parenting?
Tocmai am deschis o nouă direcție, ZYX Societate, de non-ficțiune pe teme diverse – titluri foarte noi, care aduc perspective necesare asupra lumii în care trăim. Primul titlu este Cum să înfrunți un dictator, de Maria Ressa, jurnalista filipineză care a luat Premiul Nobel pentru Pace în 2021. Urmează în iunie cartea unui jurnalist de știință american, Jeff Goodell, care se citește ca un thriller eco, dar din păcate e realitate pură: jumătate din populația lumii a experimentat până acum un val de căldură extremă, iar 2024 se anunță un an record în acest sens. Jeff Goodell explică într-un stil narativ captivant cât de mult s-a schimbat stilul nostru de viață fără să ne dăm seama – și se uită rapid către ce va urma, în bestsellerul Căldura va fi prima care te va ucide.
Foarte curând vom deschide ZYX Kids, colecția de cărți pentru copii. Cărțile noastre de parenting vin pe teme specifice: emoțiile, somnul, relația cu mâncarea. Cărțile pentru copii sunt alese ca să se asocieze ușor cărților pentru părinți, în pachete care să ducă mai departe conversația: dacă și părintele, și copilul citesc împreună pe aceeași temă, s-ar putea ca în familie să se schimbe ceva în bine. Primele două titluri sunt și adorabile, pe lângă utilitatea lor: una este despre dragoni care adoră tacos, iar cealaltă despre diverse mașinării ale iubirii, printre care Mașinăria de pupici. Ne dorim și autori români în această colecție și căutăm activ manuscrise, aviz amatorilor.
Ca editor, am și eu o miză personală, ceva ce încă n-am făcut și mă preocupă mult ca mecanisme: memoir-ul de maternitate sau de familie. Mi-ar plăcea să dezvoltăm această zonă și să încurajăm experimentul, memoir-ul e un gen hibrid care oferă multă libertate scriitorului și multe satisfacții cititorului. Prima carte de acest fel va apărea la ZYX Books în această primăvară – mai păstrez puțin suspansul în privința autoarei.
Avem scriitori români de parenting sau din domenii apropiate?
Avem, desigur. Sunt mai degrabă autori, adică specialiști în domeniul educației sau psihologi care la un moment dat își adună experiența într-o carte. Oana Moraru este primul exemplu care îmi vine în minte – un om cu treizeci de ani de experiență în învățământ, o profesoară aparte, cu o viziune și o metodă proprie. Dintre scriitori, Ioana Chicet-Macoveiciuc a deschis acest drum al experienței de părinte repovestită în cheia educației emoționale. Cred că și cărțile ei sunt valoroase, pentru că ușurează vinovăția părinților și îi încurajează să povestească despre ce nu merge atât de bine în viața de familie.
Am avut recent discuții cu prieteni care au copii și care se plâng de calitatea conținutului cărților pentru copii, în general. Pare un domeniu din care unii au descoperit că se pot face bani și cam atât… Acum câteva săptămâni, a trebuit să cumpăr un cadou, inclusiv niște cărți pentru un copil, iar aici m-am blocat, n-am știut ce să aleg… Librăriile sunt pline de cărți pentru copii, dar pare dificil să găsești ceva cu adevărat util și plăcut, în același timp. Sau poate că este vorba despre distanța dintre generații? Distanță care se traduce nu prin ani, ci prin saltul brusc de genuri și tehnologie care a intervenit între noi și copii? Stăteam cu un volum din 1001 de nopți în mână și mă întrebam dacă un copil de azi chiar ar aprecia așa ceva… pe mine m-au fascinat când eram copil, dar… :))
Copiii au gusturi personale, la fel ca noi, adulții. Unora le-ar plăcea 1001 de nopți, altora nu. Opțiunile de cărți pentru copii traduse în română sunt, din fericire, copleșitor de multe. Încă n-am găsit un copil care să nu găsească o carte care să-l atragă la Editura Arthur, de exemplu, ca să numesc cel mai vast și coerent proiect editorial din zonă. Sunt multe cărți pentru copii nefericit traduse, dar v-ați uitat atent în cele pentru adulți? 😊
Cum alegeți titlurile pe care le traduceți? Pe piață există totuși foarte multe cărți, presupun că fiecare titlu prezintă o doză de risc…
Într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare carte e un pariu – impactul e influențat și de știrile zilei în momentul publicării, de exemplu. Unele titluri le alegem pentru că identificăm o temă importantă încă neatinsă – pubertatea sau dubla povară pe care o duc mamele în societatea noastră, de exemplu. La altele ne atrage autorul consacrat sau cu potențial de creștere. La altele, relevanța pentru contextul imediat, urgența temei – cum este cea despre căldura extremă. Cel mai interesant e cazul cărților încă nescrise, când inițiativa aparține editorului, care pornește braț la braț cu autorul pe acest drum. E fain să vezi un potențial și apoi să-l urmărești cum devine carte.
Mai aveți timp de scris?
Nu, dar tot scriu. Ultima invenție e o formă hibridă, fragmentară, un volum de pseudo-scrisori la care lucrez împreună cu Maria Tănăsescu. Sunt niște texte scurte și rupte de la gura jobului, copiilor, a vieții care se desfășoară rapid și înghite multă energie. Sunt sincere, cel puțin.
Dar de citit? De plăcere. Ce cițiți acum?
Citesc în delir Crossroads al lui Franzen și mă întreb cum să ai în fiecare paragraf materia, inteligența și explozia unei povestiri scurte. Înainte a fost Nina Lykke, Din cauze naturale – tragi-comică, umor de suburbie nordică, înțepătoare.
Ați lucrat în mai multe edituri, ați făcut diverse munci, care vă place cel mai mult?
Mixul de acum, în care efectiv fac de toate: editare, strategie editorială, idei de conținut în social media, optimizări de canale de vânzare. Nu rezist doar să editez sau să mă ocup de o singură zonă, nici nu mai țin minte cum e, dar nu mai am vârsta la care faci lucrurile în profunzime 😊.
Sună a clișeu, dar… puteți alege (doar) trei scriitori preferați, să zicem? Tocmai pentru că e greu să faci o astfel de selecție, un astfel de top. Și pare simplist, dar nu e chiar așa. Mă gândesc că, după niște ani de trăit printre cărți, se decantează niște lucruri…
Și eu sunt surprinsă, însă chiar pot – altă dovadă a vârstei. James Joyce, Elizabeth Strout, Simona Popescu. Asta azi, bineînțeles.
Carte sau film? Sunt tot mai multe ecranizări în ultimii ani. Există această tendință spre vizual, cuvântul din carte e însoțit, uneori destul de rapid, de ”dublarea” prin imaginea de ecran. Și mă gândesc că și în social media există această atracție pentru vizual și pentru text cât mai puțin. Ne vom despărți ușor-ușor de cuvintele scrise, de cuvinte, în general?
Nu ne vom despărți și nu le vom despărți, cuvintele și textul. ,,Drumul”’, romanul lui Cormac McCarthy și filmul lui John Hillcoat, spun la fel de captivant aceeași poveste superbă și dureroasă. Nu-și răpesc nimic, ba din contră, își adaugă. Atracția către imagine nu e doar în social media, e în ADN-ul nostru, cred.
Cum putem să le împărtășim generațiilor tinere, care au la îndemână foarte multe facilități tehnologice, ”fetișul” nostru pentru cărți, pentru lectură?
Cred că putem povesti despre noi, despre cărți, despre lumea în care ele erau o mare sursă de cunoaștere și entertainment – așa, ca o curiozitate. Altfel, fiecare generație cu fetișurile ei – sper ca cei foarte tineri să nu-și piardă răbdarea cu noi, iar noi, evident, să nu ne pierdem curiozitatea.
Cum credeți că va arăta lumea cărților peste… 50 de ani? E mult, e puțin? Trăim într-o lume a vitezei.
Presupun timid că vom downloada cărțile direct în cortexul occipitotemporal, imediat ce ne vom gândi la ele.
