Andreea Semmai în dialog cu Dorian Dron [interviu]

este un scriitor din noul val. Unul care promite. Eu i-am citit romanul, Scara(AB4), și sunt sigură de asta. Urmează curând, la Bookfest, evenimentul lansării.

 

În primul rând, cine este scriitorul și ce ar trebui să știe cititorii despre el?

Hmm, m-ai luat tare de la început;)) Sunt un om simplu cu idei la fel de simple, dar care caută să le lege într-o formă. Mă învârt în jurul a două teme dragi mie: literatura şi muzica, şi evadez, nu atât de mult pe cât mi-aş dori, în scris. Îmi plac berea şi cartofii prăjiţi cu ou. În rest, bine v-am găsit! Pentru celelalte aştept o biografie cam pe la pensie;))

De când scrii și de unde îți iei inspirația?

Aş putea răspunde şi eu ca celebrii cântăcioşi de pe la concursuri, «de când mă ştiu, frate». Dar asta ar fi scontat. Sunt trei stadii ale scrierii mele, unul preuniversitar, unul universitar şi celălalt postuniversitar. Aş spune că mă simt confortabil în scriitura postuniversitară, la ceva timp după ce mi s-au aşezat câteva noţiuni şi exemple de scriere creativă. Pot spune că sunt printre ultimii care au apucat să facă un master de scriere creativă cu mentorul Alexandru Muşina. Printre studenţii lui au mai fost: Bogdan Coşa, Vlad Drăgoi, Andrei Dósa, amintind doar câţiva alături de care am urmat cursurile.

Inspiraţia e doar un mic pretext pentru a arăta ceea ce eşti. Ne spunea Muşina la cursuri, inspiraţia e 1%, restul de 99% e trudă. Ca să simplific, mă inspir din imaginile pe care le văd sau mi le aduc aminte, din oamenii din jur şi dintr-un pattern folcloric, dar nu din ăla cu ie şi mândruţe pe motor, ci din teme originare, care în anumite circumstanţe pot părea ciudate și comportă astfel, anumite valențe simbolice. Doar mi-am făcut lucrarea de licenţă şi disertaţie pe înmormântare (râde).

Ai fost și ești implicat în proiecte culturale foarte interesante, ca de pildă site-ul blogullor.ro. Vorbește-ne puțin despre el. Ce te motivează să faci ceea ce faci?

BlogulLor la origini a fost un blog comun, al meu şi al prietenei mele de atunci, Alexandra, care a şi venit cu denumirea lui. A zis, ce-ar fi să facem un blog unde să scriem despre noi şi despre ce considerăm că ne defineşte? Au fost şi reţete de prăjituri. Pe lângă ele, eu am adăugat legende, mituri, filme, glume. După puţin timp blogul a rămas în întregime al meu şi am început să reduc temele, până când am rămas, de fapt, cu cele două pasiuni: Muzica şi Literatura. Faptul interesant e că a început să fie apreciat şi de cei cărora le recenzez albumul sau vreun videoclip. Îmi place legătura care se creează între mine şi artişti şi, cel mai important, îmi place când ceea ce scriu îşi găseşte explicaţia în ideile pe care ei vor să le transmită. Este, dacă vrei, o plăcere vinovată, o gâdilare a orgoliului propriu, dar după cinci ani îmi pot permite să visez mai departe; sunt convins că într-o bună zi, #blogullor va fi cunoscut de și mai mulţi oameni.

Motivaţia o găsesc în feedbackul celor care  mi-au citit articolele, cronicile sau recenziile. Nu am vreun sponsor şi nici mii de vizualizări, dar cei care intră pe blog îmi creează un public de calitate. Încerc, pe cât pot, să promovez ideea din spatele lui, propunând cât mai multe formaţii cu un mesaj și un concept muzical importante. Aşa fac şi cu scriitorii pe care i-am descoperit sau îi voi descoperi de-acum înainte.

Să vorbim despre Scara(AB4). Cum ai descrie noua ta carte?

Aş descrie-o ca pe un roman altfel, care în mod ciudat se joacă cu perspectivele şi planurile. Nu ştii când eşti aici şi când eşti acolo, când te identifici cu un personaj şi decizi să mergi cu el pe un drum, ca mai apoi să sari în mintea altuia. Este un roman de-a joaca cu lucrurile care pentru unii devin serioase şi pentru alţii inexistente. Un roman despre bunici şi tineri, despre rock şi telenovele, despre sex şi ură, sacru şi profan şi, neapărat, miros de ceapă :)))).

Unele scene sunt very strong, ca de exemplu cea a Bufonului dansator pe o locomotivă. E doar o coincidență cu faimosul IT sau un adevărat tribut lui Stephen King? Care sunt autorii din background?

Sincer să fiu, în afară de celebra Despre Scris, pe care o consider o carte exemplară pentru un exerciţiu de scriere creativă, nu am interacţionat cu imaginarul lui King. Tind să cred că ne-am interconectat la nivel telepatic prin fragmente de imagini; imaginea cu bufonul este una puternică pentru că inspirată din anumite semne de moarte, din defect profesional (râde). Uneori oamenilor li se arată anumite semne ce capătă forme aparent reale şi sunt de-o diversitate uluitoare. E o temă prea mare, timp să avem (râde). Cât despre scriitorii din background ar fi mulţi, dar i-aş aduce în discuţie pe Nabokov, Cărtărescu, părţi din Marquez, Modiano, Kundera, Saramago, Joyce şi, mai nou, cel care a devenit şi scriitorul meu preferat: Karl Ove Knausgård, am şi scris despre el, aici. (https://blogullor.ro/cum-mi-am-descoperit-scriitorul-preferat/).

Îmbini limbajul dezinhibat al personajelor cu descrieri psihologice elaborate și de mare finețe. Cum motivezi acest contrast?

Contrastul este intenţional, tocmai pentru că spaţiile se joacă treptat cu mintea noastră. Scara (AB4) ar putea fi descrisă direct prin coperta ei. Nu îţi dai seama dacă lumea e reală sau se dizolvă, planurile se topesc unul în celălalt. Acest lucru l-am încercat şi la nivelul limbajului. Aş spune că joaca de-a viaţa, prin banalele conversaţii, ar putea să te surprindă printr-un moment de sclipire. Nu ştii ce se află în mintea unui personaj, cum vede el rezolvarea unei probleme sau cum reacţionează în pragul limitelor proprii. Este o joacă sub presiune şi contra timp. Aici vezi cel mai bine cât de mult înjură un personaj şi cum reuşeşte apoi să se abţină.(râde)

Te regăsești în vreun personaj din cartea ta?

Îţi vând un pont: personajul principal din toate romanele mele se va numi Andrei, asta dacă nu mă voi plictisi de el la un moment dat. Am o slăbiciune pentru numele ăsta şi îmi place să-l supun cât mai multor teste. Cred că personajul Andrei are elemente care ar putea fi regăsite şi în mine, dar vorbim totuşi despre o experienţă ficţională. Bucăţi din experienţele mele se pot multiplica în fiecare personaj sau acţiune, dar ele nu ar trebui căutate cu lupa şi nici considerate mai mult decât sunt.

Într-un final, luăm ca unealtă a criticii ficţiunea şi despre ea putem să spunem ce vrem.

Am înțeles că nu te vei opri la Scara(AB4). Cum se va numi următoarea ta carte și când va fi gata?

Da, este adevărat. Lucrez la un nou roman ce se va numi #Neuroleptic de un an şi ceva, dar nu mă grăbesc să îl finalizez, pentru că mă stoarce atât emoţional, cât şi fizic. Preconizez că la anul, pe vremea asta, va fi gata. Nu ştiu, vedem.

Unde te vezi peste cinci ani?

Cel mai probabil în faţa calculatorului scriind la vreun roman, asta dacă nu voi fi plecat pe undeva. Nu știu ce voi face peste cinci ani, dar cu siguranţă voi căuta să îmi duc pasiunile şi în viitor.

Ce le recomanzi cititorilor cărții tale?

Le recomand să citească măcar primele pagini cu Dogs-ul celor de la Pink Floyd pe fundal. În rest, puţină răbdare şi să lase imaginile să se aşeze. Le mulţumesc de pe acum celor care vor pătrunde în imaginarul meu. Faceţi ce doriţi cu el dar, vă zic de pe acum, să vă întoarceţi întregi de acolo! (râde).

Mulțumesc mult, Dorian, pentru interviu!

Și eu îți mulțumesc!


Absolvent al Facultății de Litere și al Masterului de Scriere Creativă din Brașov, Dorian Dron a căutat să adune în blogullor.ro pasiunea pentru literatură și muzică. A publicat în revista Corpul T câteva capitole din romanul Amintirile unui spălător auto și a participat de-a lungul anilor la maratonul de poezie coordonat de profesorii de la Litere. Colaborează cu revista literară Hyperliteratura din 2015. Pasiunea pentru muzică l-a ținut pe scenă timp de șapte ani. După care s-a retras în fața monitorului, într-o încercare jurnalistică de a descoperi o altă fațetă a muzicienilor mainstream & underground. De-a lungul anilor a câștigat o serie de concursuri literare, însă adevărata școală a Literelor a învățat-o la cursurile de scriere creativă cu regretatul Alexandru Mușina.


: autodidact. dezadaptat social. în scris cânt si iau lumea în de/râdere. eu sunt Bufonul de curte.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.