„Îmi place să povestesc” – Interviu cu Daniela Andreescu

„Îmi place să povestesc” – Interviu cu Daniela Andreescu

2 DanAnd_galben+Daniela Andreescu iubește poezia, pictura și mai ales poveștile de viață. Este freelancer și foarte liberă în ceea ce și-a propus să realizeze profesional dar și personal: coach acreditat de instituții prestigioase, formator în managementul comuncării și relațiilor interpersonale, life coach certificat, facilitator pentru dezvoltare umană, mindfulness și meditație. Scrie și pictează, desenează și inspiră pe alții, udându-le semințele celor care au avut curajul să sădească în ei artă și cultură, bucurie și speranță. Ascultă mai mult decât vorbește, dar îi și place să povestească.  Iată ce ne-a povestit într-o dimineață de martie 🙂

SemneBune: „Cine sau ce v-a îndemnat să scrieți?”

: Cineva sau ceva de la capătul tunelului artei: uneori imagistica, alteori cuvintele. Scriu nu pentru că simt nevoia să mă exprim sau să creez, ci pur şi simplu pentru a oferi nişte perspective pe care le-am verificat profesional şi personal că fiind utile pentru o viaţă mai senină. La rândul lor, cititorii pot evalua pentru ei înşişi ce le este potrivit pentru actuală lor etapă de viaţă şi să aplice ceea ce simt că le este util. Cărţile apărute sunt între genuri. Cred că publicul lor este format în special din oameni doritori să iasă din rigiditatea tiparelor, cărora nu le mai este suficient să ştie, ci să şi facă şi, mai ales, să devină aşa cum îşi doresc. Aş vrea ca mesajele din aceste cărţi să ajungă şi la tinerii care caută să-şi construiască o viziune despre propria viaţă fără să fie nevoiţi să se lupte cu tiparele altora.

SB: Primele 3 volume par niște mandale universale: text-imagine, doar text și doar imagine. Un autoportret al omului de azi, conștient de trup, minte și suflet. Mă refer la „The Gift of Now” – 2011, „Sub Pomul de scorțișoară” și „Cum traversezi un curcubeu” – ultimele publicate în 2013.

D.A.: Printr-un limbaj poetic, literar, vizual, ofer un ansamblu de instrumente pentru contextele de transformare, evoluţie, dezvoltare umană. Prefer să evit formularea „dezvoltare personală”, pe de o parte pentru că a intrat în „limbajul de lemn”, pe de altă parte pentru că mă gândesc nu doar la persoană şi personalitate, ci la fiinţa umană în toată amplitudinea ei, mai ales la aspectele care ne pot face să devenim oameni din ce în ce mai umani. Folosind un instrumentar, să-i spunem artistic, cred că este favorizat accesul la niveluri mai adânci ale interiorităţii noastre. Fiecare dintre noi are un potenţial diferit de dinamizare a vieţii şi energiei, doar că prea puţin îndrăznim să-l explorăm şi să-l valorificăm pe măsură posibilităţilor reale. Cred că viaţă interioară merită explorată pentru a putea aduce în viaţă exterioară ce este mai bun.

the_gift_of_now_persp_mareSB: „The Gift of Now” este un volum în limba engleză, cu texte, imagini, versuri. Poate fi interpretat ca un „apreciază ceea ce ai acum și bucură-te”?

D.A.: În „ghidul de utilizare” pe care îl ofer la sfârşitul acelui volum apare îndemnul de a experimenta în mod voit cu găsirea mai multor sensuri, mai ales atunci când avem certitudinea că l-am identificat pe cel „corect”. În contextul acelor scrieri nu mi se pare relevant „ce-a vrut să spună autorul”, ci exersarea, de către cititor, a propriei gândiri şi sensibilităţi pentru a-şi extinde conştiinţa şi libertatea interioară. Omul are tendinţa naturală de a face interpretări, a inventa sensuri şi a găsi cauzalităţi. Este un mecanism de adaptare util, care ne ajută să relaţionam cu lumea şi să trăim într-o societate. E minunat că este aşa, până în momentul în care aceste interpretări ajung să ne limiteze interior într-un fel care începe să ne îndepărteze de viaţă şi de noi înşine. Da, titlul poate fi un îndemn la aprecierea momentului prezent, iar conţinutul volumului oferă perspective despre cum am putea face acest lucru cât mai cuprinzător. O altă posibilă interpretare este că orice s-ar întâmplă în prezent, bucurie sau suferinţă, simplul fapt că suntem în viaţă merită apreciat. Sau că viaţă însăşi este un dar pe care îl putem descoperi, fiecare în felul lui, moment de moment.

Gift 1+SB: Faceți o precizare la începutul volumului că pe lîngă imagistică folosiți un intrument inedit „asemic writing”. De ce?

D.A.: Am ales să explorez şi această modalitate de expresie a ideilor, imaginilor şi stărilor tocmai pentru că oferă atât creatorului cât şi receptorului o mare libertate de gândire şi trăire. Flexibilitatea mental-emoţională mi se pare extrem de importantă pentru a ne putea bucura de cât mai mult din ceea ce ne oferă atât viaţa exterioară cât şi capacitatea minţii de a o trăi. Desigur, n-am rezistat să nu ofer şi câte o posibilă „traducere” în limbaj obişnuit a acelor scrieri, ca de exemplu în „Octocat”, cititorul rămânând însă liber să-şi inventeze propria versiune.

 

SB: Con-Fusion este un poem care mi-a plăcut pentru profunzime și prospețime. De unde a apărut el?

D.A.: Mă bucur că v-a plăcut. Este unul din favoritele mele, la fel ca şi tema „confuziei”. De ce? Ne-am obişnuit să folosim multe cuvinte şi concepte fără să mai evaluăm sensul pe care îl dăm în contexte diferite. Uneori vorbim despre confuzie atunci când suntem surprinşi de o înţelegere nouă. Alteori declarăm „sunt confuz” când de fapt ceea se se întâmplă în jur este un amalgam de lucruri contradictorii şi nu ne mai găsim locul în acel context. De cele mai multe ori „a fi confuz” este perceput ca ceva negativ, când tocmai un moment de confuzie, sau un paradox, poate declanşa o înţelegere profundă care să ne schimbe pozitiv viaţa. Textul Con-Fusion a apărut într-un moment de aşa-zisă „confuzie”, când în locul interpretărilor obişnuite despre un anume fapt din exterior mi-a apărut o înţelegere cu mult peste ce eram obişnuită să accept ca fiind posibil. Ori, ce poţi face când realitatea întrece măsura şi depăşeşte imaginaţia? Nu poţi decât să te amuzi… Este o tema care mă fascinează şi de aceea îşi are un loc mai extins, sub titlul Elogiu Confuziei, în volumul „Cum traversezi un curcubeu”.

sub-pomul-de-scortisoara_persp_mareSB: Volumul al doilea de intitulează „Sub Pomul de scorțișoară” și are coperta verde. Pe el scrie Meditații. Verde e culoarea dragostei, ați vrut să ne „păcăliți” cromatic?

D.A.: Sper să „păcălesc” doar rigidităţile, fixaţiile şi absolutismele care ne împiedică să vedem dincolo de aparenţe. Poate astfel să întrezărim un strop de „adevăr” mai adevărat decât acele obişnuinţe mental-emoţionale care de prea multe ori ne întunecă relaţiile cu ceilalţi şi cu noi înşine. Am ales verdele dintr-un motiv simplu: aşa mi-a apărut în imagine când am „meditat” la coperta. Meditaţiile propuse în carte sunt un exerciţiu de reflecţie, de auto-cunoaştere, de conectare la ceva mai profund din noi înşine decât suita de gânduri, emoţii şi stări pe care ne-am obişnuit s-o numim „eu”. Culoare verde este asociată uneori cu iubirea, alteori cu natura, armonia şi creşterea, iar în unele culturi se foloseşte acelaşi cuvânt pentru verde şi albastru. De altfel, scorţişorul este mai degrabă copac şi nu pom. Oricare ar fi numele date, cred că atunci când ne luăm din când în când răgazul de a reflectă „sub pomul de scorţişoară” şi în lumina naturală a minţii, vederea ne devine mai clară, iar viaţa ne apare în culori mai vii.

 

Scortisoara 1+SB: Spuneți după prefața Prof. Ion Bogdan Lefter,  „Dincolo de înțelegere, fie ca meditațiile pe care le veți trăi sub Pomul de scorțișoară să vă dezvăluie vasta întindere a propriei minți și să vă îmbogățească bucuria vieții”. Cam asta se întâmplă cu lectura în general, de ce ar trebui să ne plasăm sub acest pom?

D.A.: Lecturile ne îmbogăţesc într-adevăr. Sunt uneori incursiuni în imaginaţie, alteori surse de cunoaştere, adesea un prilej de deconectare de la agitaţia vieţii cotidiene, câteodată o modalitate de a ne anestezia pentru moment tristeţile şi nemulţumirile. Şi lectura cărţilor mele poate sluji acestor scopuri. Poate de asemenea fi un „îndrumar” pentru descoperirea unor noi teritorii ale minţii pentru cei care vor să exploreze felul în care eventuale noi înţelegeri şi acţiuni le pot fi de ajutor în viaţa de zi cu zi. „Vastitatea” la care mă refer nu cuprinde doar producţia de gânduri a tiparelor mental-emoţionale obişnuite, ci şi starea de percepţie fără gânduri, înţelegerea fără concepte şi trăirea experienţelor de viaţă în integralitatea lor. De ce astfel am putea trăi mai multă bucurie? În primul rând pentru că am fi mai aproape de autenticitatea interioară şi de miezul ascuns al lucrurilor exterioare. Nu pentru că „ar trebui”, ci poate pentru că ne dorim experienţa trăirii peisajului interior şi altfel decât prinşi în caruselul preocupărilor minţii agitate de ceea ce se întâmplă în exterior sau în propria imaginaţie.

SB: După 27 de poeme în capitolul Triade urmează „Urme de zăpadă” din capitolul Solo. Ce face ciocârlia asta care părea o coțofană inițial? Zboară și (nu) se uită la urmele lăsate pe omăt?

D.A.: Este un text care mă amuză foarte şi mi se pare că poate fi privit ca o pictură abstractă, care nu „reprezintă”, figurativ, ceva precis, explicabil. Mie îmi sugerează „ţopăitul” gândurilor în minte atunci când avem ezitări, când nu reuşim să alegem repede o interpretare a realităţii care să ne convină, când pendulăm între stări plăcute precum un tril de ciocârlie şi stări care ţipă precum un strigat de coţofană, când ne străduim să obţinem o certitudine despre ceea ce ştim, sau să ghicim ce fel de „urme” vor lasa acţiunile noastre. Sau poate ceea ce face ciocârlia care părea coţofană nu este decât un joc pe care să-l priveşti cu seninătate şi curiozitate, fără străduinţa de a-i da un sens care să te facă să te simţi în siguranţă pentru că ai înţeles.

 cum_traversezi_un_curcubeu_persp_mareSB: „Cum traversezi un curcubeu” este cel de-al treilea volum publicat. Sunt versuri, poeme, proză, dialog cu cineva imaginar și chiar cu sinele. O carte mult mai colorată și la propriu și la figurat. Există un curcubeu individual sau este universal?

D.A.: Pot privi curcubeul gândurilor şi stărilor din propria minte, în care formele sunt aproape mereu aceleaşi iar conţinutul lor diferă în funcţie de situaţii, sau mă pot gândi la atributele minţii umane ca fiind ceea ce ne uneşte pe noi toţi, dincolo de nuanţele coloristice individuale. Sau, dacă vreţi, puteţi reflecta la felul în care toate evenimentele mental-emoţionale sunt la fel de „compuse”, ireale şi schimbătoare, în ciuda faptului că le numim şi astfel începem să le credem concrete şi fixe. Dincolo de conceptele noastre despre individual şi universal, colorate şi trecătoare precum un curcubeu, trăirea conştienţei ca pe un cer poate fi o experienţă incitantă.

SB: Ce faci când nu mai știi ce să faci? Căutăm răspunsuri în limba engleză? Nu e corect! 🙂 Acest volum este bilingv: întrebări în română și răspunsuri în engleză.

D.A.: Da, într-o limbă, în cazul acesta engleza, în care nu am construit tiparele care au dus la a nu mai ştii ce să facem. Limba în care ne-am format identitatea este cea care dirijează în mare parte sensurile pe care le dăm şi reacţiile pe care le avem la trăirile interioare şi situaţiile de viaţă exterioare. De exemplu, când cineva îţi spune „trebuie să…” pentru mulţi senzaţia de obligaţie şi constrângere, ca pe vremea când ţi se spunea „trebuie să-ţi faci lecţiile”, „trebuie să te duci la culcare” şi toate celelelate „ordine” primite în copilărie, se pot activa într-un fel în care se ne împiedice a ne asuma libertatea de a face și a fi. Aceeaşi propoziţie auzită în engleză, sau altă limbă pe care o înţelegem, o vom resimţi diferit. Un exemplu destul de evident este atunci când auzim o înjurătură în limba maternă sau într-o altă limba.

Sper ca textele în engleză din carte să ofere cititorului mai multă libertate de gândire şi interpretare şi, poate, de acţiune. Nu folosesc engleza pentru că româna ar fi insuficientă, sau altceva de felul asta. Acele texte s-au compus în minte aşa, în engleză, şi sugerează destul de exact, cred, câteva răspunsuri posibile la întrebări pe care ni le punem despre noi înşine, lume şi viaţă. Engleza este o limba a globalizării, a internetului. Mulţi tineri au o mare lejeritate nu doar în a o folosi, ci se simt confortabil şi în înţelegerea modelelor culturale anglo-saxone. Oricum, cartea are doar puţine pagini în engleză, iar „răspunsurile” sunt până la urmă interpretări potrivite întrebărilor pe care şi le adresează fiecare.

Curcubeu 1+

SB: „Despre auto-sabotaj” pare un ghid self-help, se regăsesc și verdicte oshoiste, însă lăsați autonomie deplină în și după lectură. Profesional vorbind, puteți face recomandări de conștientizare și înțelegere a lucrurilor, de ce nu o faceți nici măcar poetic?

D.A.: Din punctul meu de vedere, toate textele sunt menite a oferi celui care le citeşte nişte perspective şi repere pe care, evaluându-le cu discernământ şi în acelaşi timp cu deschidere, să le poată verifica pentru sine însuşi pentru a constata în ce măsură îi corespund în etapa actuală de viaţă şi din perspectiva a ceea ce doreşte să devină. Sunt un fel de „self-help”, însă fără pretenţia de adevăr revelat care să fie impus celui care le receptează, fără promisiuni de miracole în şapte, zece sau doisprezece paşi. Cine se sperie de verdicte, sfaturi sau recomandări nu a gustat din libertatea care apare atunci când simţi că nu eşti obligat să te opui sau să te supui, să rezişti pe baricadele propriilor convingeri sau să treci de partea cealaltă pentru că cineva sau ceva „te-a convins”. Personalităţi precum Osho, Eckhart Tholle, Wyne Dyer, Deepak Chopra şi alţii, exprimă într-un limbaj modern şi confortabil înţelepciunea maeştrilor de acum mii de ani. Lectura cărţilor lor şi perspectivele pe care le susţin pot fi extraordinar de importante într-o anumită perioada a evoluţiei personale, în măsura în care nu rămânem blocaţi în comoditatea tiparelor noi pe care le-am adoptat că urmare a contactului cu acel tip de expunere. Similar, descoperirile în domeniul neuroştiinţelor, cercetările ştiinţifice privind conştiinţa, sunt un instrument extrem de util pentru înţelegerea minţii şi a vieţii. Din fericire, oamenii de ştiinţă evită să dea „verdicte”.

Pentru mine, inclusiv din perspectiva profesională, este important respectul faţă de fiecare om, faţă de cum este acum şi potenţialul sau de devenire. Prefer susţinerea lucidităţii, discernământului înţelept, a autonomiei şi autoresponsabilizarii, în locul creerii dependenţei de păreri, oricât de „adevărate” şi de bine intenţionate ar fi ele, fie că provin din zona spiritualitații sau a științei. Ceea ce spun sună de multe ori ca „verdicte” şi sunt intenţionat formulate aşa, astfel încât cititorul să fie „provocat” să-şi vadă reacţiile automate şi să experimenteze o gândire proaspătă, mai liberă şi mai lucidă. Recomandarea pe care, totuşi, o fac este ca fiecare să asculte cu deschidere şi curiozitate, fără „a crede” sau „a nu crede”, pentru a-şi da şansa să cunoască dincolo de primele înţelegeri, pentru a putea explora şi verifica pentru sine ce este valabil şi util pe drumul propriu al descoperirii de sine şi al construirii „viitorului Eu”.

Curcubeu 3+

Fragment din Eul Danielei Andreescu găsiți pe pagina personală, aici.

Cărțile sale sunt publicate la Editura , cea care ne amintește cum se comunică din inimă.  

Foto și ilustrații: arhiva personală a autoarei, inserate în cele 3 cărți la care am făcut referire mai sus.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 63

Comentarii

  1. mirmir spune:

    Interesant…insa curcubeul nu se traverseaza, dar asta stiu doar Artistii.

    1. cum nu? nu o facem de fiecare dată când închidem ochii? 🙂

    2. mirmir spune:

      Nici semnu de carte n-are cum sa traverseze curcubeul cand inchide ochi si nici altfel… Insa poate vedea alte semmne.