Profil de cititor: Gabriela Gheorghe

Cine ești? Care a fost parcursul tău personal, din copilărie până la prima tinerețe?  

Sunt un om, minunat de imperfect, ca noi toți.

Daca ar fi sa rezum scurt, într-o singura propoziție ce mă definește aceea ar fi: Iubesc oamenii și primăvara și viața. Ordinea iubirilor mele nefiind neapărat aceasta. Sunt, mai degrabă, toate în același timp fără nicio ordine precisă.

Sunt un om norocos așa încât parcursul meu a fost presărat cu întâmplări care m-au pus în situația de a face alegeri care au desenat un drum. Drumul meu.

M-am născut și am copilărit într-un oraș de pe malul Dunării, într-o familie de oameni simpli, fiind cea mai mică dintre cei patru frați.

O oportunitate profesională m-a adus în București la vârsta de 27 de ani.

Care sunt oamenii care te-au marcat, datorită cărora ești ceea ce ești acum?

Desigur, totul a început cu familia. Cred cu tărie că educația primilor ani de viată constituie baza a ceea ce suntem. Din păcate nu am învățat să îmi aleg modele în mod conștient. Am avut totuși doi dascăli care îmi sunt și astăzi model de viată. Doamna Șerbana Bădescu mi-a fost învățător și model de empatie, fermitate, eleganță… toate la un loc. Doamna Veronica Dobrin mi-a fost profesor de geografie în anii de liceu. Este un om de o distincție și o eleganță morală cum rar am întâlnit.

Pe de altă parte, cred că toți cei cu care interacționez îmi aduc un strop de inspirație și mă ajută să fiu ceea ce sunt în fiecare zi. Apropos, cred că unele dintre cele mai puternice lecții le-am primit de la Aldo, cățelul meu. 😊

Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu cărțile, cu lectura? Cine te-a încurajat pe această cale?

Nu-mi amintesc de o întâlnire cu cărțile propriu-zis. Distracțiile în vremea comunismului erau destul de puține așa încât cititul era o ocupație firească. Dacă mă gândesc bine cred totuși că bucuria de a citi mi-a fost insuflată de sora mea. La fiecare sfârșit de săptămână, indiferent de vreme, ea mergea la bibliotecă să împrumute cărți și timpul liber îl petrecea citind. Așadar, a fost și pentru mine natural să-mi ocup timpul astfel.

Cum îți alegeai cărțile? Ce te interesa, cum ți s-au schimbat preferințele de-a lungul anilor?

Desigur, am început cu literatura obligatorie în scoală și, pur si simplu, a devenit un obicei. Călătoria de la Basme romanești și Amintiri din copilărie până la Pădurea Spânzuraților sau Patul lui Procust ori Pânza de păianjen a fost una firească, fără să conștientizez că prefer un stil anume. Cred că cel mai important a fost, și a rămas în continuare, capacitatea scriitorului de mă transpune în poveste.

În continuare îmi place să citesc romane. Fie ele de dragoste, spionaj, familie, istorie. E drept, în ultimii ani, am căutat mai mult literatura modernă. Îmi place să descopăr diverse culturi prin intermediul cărților așa încât citesc romane ale scriitorilor arabi, japonezi sau nordici cu aceeași plăcere cu care citesc literatura română sau europeană.

Singurul tip de literatura care nu m-a prins de-a lungul timpului este genul SF.

Care este cartea sau cărțile copilăriei tale?

Cred că pentru majoritatea celor din generația mea Amintiri din copilărie rămâne cartea cărților.

Dacă vorbim de literatura străină Winnetou e și ea pe lista cărților copilăriei.

Care sunt cărțile pe care nu le poți uita? Vrei să faci o listă cu titlurile tale preferate din toate timpurile?

Memoria mea nu este chiar atât de buna așa încât am uitat mult din tot ce am citit. Asta e o deficiență, dar și o binecuvântare. Pentru că am recitit unele cărți și de fiecare dată am făcut-o cu aceeași bucurie redescoperind aspecte pe care le uitasem. Voi încerca să enumăr cărțile pe cele pe care le-as reciti oricând. Cu mențiunea că lista poate fi mult mai lungă. 😊

• Pădurea spânzuraților – Liviu Rebreanu
• Educated – Tara Westover
• Eleganța ariciului – Muriel Barbery
• Tetralogia napolitană– Elena Ferrante
• Ultima Împărăteasă – Anchee Min
• Un ceai la capătul lumii – Francesc Miralles, Angeles Donate
• America de după pogrom – Cătălin Mihuleac
• Vânătorii de zmeie – Khaled Hosseini
• Din cer au căzut trei mere – Narine Abgarian
• La sud de graniță, la vest de soare – Haruki Murakami
• Citind Lolita în Teheran – Azar Nafisi

Cărțile pe care le țin la îndemână întorcându-mă la pasaje din ele, din când în când:

• Coaching pentru performanță – Sir John Witmore
• Positive Intelligence – Shirzad Chamine
• Jocul interior și tenisul – Timothy Gallwey
• Atomic habits – James Clear

Ce școală (educație formală) ai urmat și cum ai ales-o?

Am absolvit facultatea de Finanțe – Contabilitate și nu am profesat niciodată în acest domeniu. Alegerea, la momentul respectiv, am considerat-o ca un avantaj, că o diplomă cu dublă specializare va spune mai mult despre capacitatea de a-mi seta ținte înalte și de a-mi atinge obiectiveleă decât despre competențele dobândite. Greu de spus dacă a avut acest efect.

Care a fost relația ta cu cărțile după ce ai început să profesezi?

Relația cu cărțile? O prietenie care nu se termină niciodată. Cititul este printre puținele activități care mă fac să pierd noțiunea timpului.

Pe de altă parte, cărțile despre leadership, business management, coaching, cultură organizațională sunt, de mulți ani, pe lista mea de lectură, la capitolul învățare continuă. Citesc pentru relaxare și cultură generală și, în același timp, pentru a învăța și pentru a-mi crește performanța profesională. De fapt, mi se întâmplă des, să încep câteva cărți în același timp și să le citesc în paralel. Mai ales că pentru unele dintre ele fac însemnări, iau notițe etc.

Suntem din ce în ce mai absorbiți de gadgeturi și de ecrane. Mai găsești azi timpul și liniștea pentru lectură?

Desigur. Cititul este activitatea mea preferată de duminică sau în vacanțe, deși nu se limitează la atât. În cazul meu, gadget-urile nu sunt neapărat o alternativă pentru cărți. Poate doar pentru filmele urmărite la TV.  Pe de altă parte, am și perioade în care nu citesc aproape deloc. De obicei, se întâmplă în perioade cu stres intens, dar niciodată pe termen lung. Pentru că mereu găsesc un roman numai bun să mă ajute să uit de preocupările curente.

Apropos, ce preferi acum: tipar (hard copy) sau digital (ebook și/sau audiobook)?

Îmi place cartea tipărită, mirosul de tipar, senzația pe care o am când îmi trec palma peste copertă sau peste hârtia paginilor. Ebook-ul însă este o unealta incredibil de utilă, atunci când călătoresc și iau cu mine „un teanc de cărți” în format electronic. Din păcate găsesc greu literatură modernă în limba română, dar citesc cu plăcere și în engleză. Audiobook-urile nu sunt pe lista mea. Prefer să ascult podcast, iar pe cărți să le citesc.

Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela?

Nu m-am gândit niciodată la mine din această perspectivă. Îmi este de ajuns să fiu personajul principal în viața mea.

Cum te vezi peste 5 sau 10 ani? Ce îți propui, care sunt obiectivele tale personale și profesionale?

Acum 3 ani, când mi-am schimbat ocupația, am ales coaching-ul pentru că îmi aduce bucurie și, cred eu, voi putea practica atâta vreme cât voi fi cu mintea sănătoasă. Mă văd, chiar și peste mulți ani, având două-trei sesiuni de coaching pe săptămână doar pentru bucuria și împlinirea pe care mi le aduce faptul că pot da și altora din ceea ce sunt.

Așadar, îmi propun să rămân același om, minunat de imperfect, care iubește oamenii și primăvara și viața. Doar cu ceva mai multă experiență și maturitate.

Gabriela Gheorghe este Business & Leadership Coach, Trainer și Mentor, cu experiență de 20 de ani în leadership. Crede cu tărie în capacitatea oamenilor de a se auto-depăși și este pasionată de coaching ca instrument pentru performanță. Viziunea ei este aceea de a contribui la o lume în care managerii sunt leaderi autentici, astfel încât toți oamenii să se simtă inspirați și susținuți în drumul lor către succes.