| Pe Alberth Dumitrescu l-am cunoscut cu puțin timp în urmă, la o întâlnire a antreprenorilor din București. Optimist și cu mult ludic, serios și altruist, Alberth este dedicat proiectelor de print pe orice suport, centrate pe amenajarea sau decorarea spațiilor interioare. Invitația de a afla mai multe despre el, mai jos, în interviul din rubrica «Profil de cititor». |
SB: Cine ești? Care a fost parcursul tău personal, din copilărie până la prima tinerețe?
Aș spune că am avut o copilărie normală pentru vremurile acelea, o copilărie cu multă joacă, mulți prieteni, multe cărți (fiind la momentul acela una dintre puținele variante de evadare din cotidian) și am făcut mult sport (lucru care îmi lipsește acum). Nu cred că am depășit încă prima tinerețe, adolescența, încă sunt acolo.
SB: Care sunt oamenii care te-au marcat, datorită cărora ești ceea ce ești acum?
Probabil în primul rând părinții, sunt cu siguranță influențat de educația părinților și marcat de relația cu ei. Apoi prietenii mei, sunt un animal foarte social și mă pot lăuda că am prieteni cu care mă știu și cu care mă văd de mai mult de 35 de ani.
SB: Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu cărțile, cu lectura? Cine te-a încurajat pe această cale?
Cum am mai spus, probabil dorința de evadare, descoperirea și dezvoltarea imaginației. M-au încurajat cei din jur prin puterea exemplului, aveam o biblioteca destul de mare, toată lumea citea, a fost ceva natural. După ciclul primar, a devenit chiar o problema, aveam cărți sub pat, sub birou, pe noptieră, peste tot. Citeam orice – mai puțin ce mi se cerea la scoală, oricând, mai ales când ar fi trebuit să-mi fac temele.
SB: Cum îți alegeai cărțile? Ce te interesa, cum ți s-au schimbat preferințele de-a lungul anilor?
Din bibliotecă, câteodată în ordine, de pe raft. Evident am citit clișeele generației mele: Alexandre Dumas, de la Jules Verne (apetitul de evadare, după cum spuneam) cred că tot ce s-a publicat în română, mult SF, de la Issac Asimov Soarele Gol și Caverne de Oțel, evident seria Fundației, de Frank Herbert, la Stephen King.
Probabil influențat de părinții juriști și de faptul că am găsit cărțile în bibliotecă, am trecut la Agatha Christie, Arthur Conan Doyle (seria Sherlock), cărțile de istorie a medicinii legale și criminologiei ale lui Paul Ștefănescu, Cesare Lombroso. Au fost multe cărți de război, de la Sven Hassel (pe care îl recitesc și acum cu plăcere o data la câțiva ani) și Paul Bonnecarrere, până la Cornelius Ryan (istoriile evenimentelor din Al doilea război mondial).
SB: Care este cartea sau cărțile copilăriei tale?
E posibil ca Cei trei muschetari să fi fost prima carte citită integral.
SB: Care sunt cărțile pe care nu le poți uita? Vrei să faci o listă cu titlurile tale preferate din toate timpurile?
Seria Sven Hassel.
Shogun – carte pe care am început să o citesc de vreo 5-6 ori și nu am reușit sa trec peste capitolele de introducere, până când mi-a spus mama să depășesc primele 100 de pagini și când am făcut asta, am terminat-o în 2-3 zile. După care am recitit-o de două ori.
Seria de romane umoristice a lui Vlad Mușatescu.
Lista e lungă…
SB: Ce școală (educație formală) ai urmat și cum ai ales-o?
Nu pot spune că am fost un pasionat al învățăturii, încă din clasa I veneam destul de des cu „tata tuns la școală”, dar cred că am avut noroc de câțiva dascăli dedicați care m-au ajutat să depășesc aversiunea față de reguli. Am făcut un liceu bunicel, Sf. Sava, apoi o facultate, în speță Dreptul, contrar așteptărilor părinților mei juriști, care nu și-au dorit să devin avocat. Nu am profesat niciodată în domeniu și mi-am urmat doar pasiunile, întâi IT-ul și apoi imprimeria.
SB: Care a fost relația ta cu cărțile după ce ai început să profesezi?
Nu cred că s-a schimbat radical, citesc în continuare, este adevărat că mult mai puțin, pentru că timpul este mult limitat, dar 4-5 zile din săptămână nu pot adormi fără să citesc câteva pagini.
SB: Suntem din ce în ce mai absorbiți de gadgeturi și de ecrane. Mai găsește azi un specialist în print pentru design interior, timpul și liniștea pentru lectură?
Timpul îl organizăm singuri. Dedic și timp (puțin) și liniște (necesară) pentru lectură.
SB: Apropos, ce preferi acum: hard copy, ebook sau audiobook?
Întotdeauna hard copy, nimic nu se compară cu mirosul de carte și cu răsfoitul paginilor, ebook doar de vreo trei ani, constrâns de volumul bagajului pentru concedii (unde minim o jumătate de valiză ar fi fost cu cărți), audiobook niciodată (nu le înțeleg utilitatea).
SB: Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela?
Nu știu, nu m-am gândit foarte serios la asta niciodată. Poate Jack Reacher?!
SB: Cum te vezi peste 5 sau 10 ani? Ce îți propui, care sunt obiectivele tale personale și profesionale?
După cum spuneam, nu m-am maturizat foarte mult 😊. Poate ceva mai liniștit și cu mai mult timp liber.
Alberth Dumitrescu este absolvent de Drept, antreprenor de 23 ani, pasionat de IT – hardware, dedicat tipografiei de 17 ani, iar în ultimii 7 ani proiectează și execută print pentru design interior în propriul atelier EAK Advertising.
