Apărută la Vellant anul acesta, a+b (de numărat 197 povești de iubire), de Ana Bănică este o carte manifest-de-iubire. O selecție de desene (din expoziția „Doi: Ana Bănică”, de la Muzeul Național de Artă Contemporană MNAC, din oct.-nov. 2015) și texte de curatorul expoziției Ioana Ciocan, într-un format de buzunar, între coperte cartonate.
Prima filă „unul și același” ne introduce în poezia ilustrată a Anei Bănică. Propunerea editorului: să vorbim în imagini, cuvintele sunt de prisos. Fără culoare, doar contururi. Fără hașur, de la „jumătăți” la „aleasa”, în 223 de pagini de desene, o voce internă și 223 de ecouri. Fiecare capitol are text. Nu-l simt că reprezintă grafica.
Stilul grafic naiv îmi pare precum un Catalog de prezentare a Ministerului pentru Consultare și Dialog Intern sau un Raport de activitate psiho-emoțională a autoarei. Sunt curios și asta e bine pentru un cititor. Observ că mă las ușor influențat de plimbarea pe harta a+b. Rezultă un amalgam de contradicţii, decepţii şi revendicări. Stilul iconic al trăirilor desenatoarei nu mă intrigă, deși mă ține agățat de așteptarea unei continue schimbări şi transformări. Mă întorc la unele desene peste care am trecut ușor. Le recitesc titlurile. Merg mai departe. Final. Mă întorc. Revăd desenele, dar nu în ordinea propusă de editor.
Îmi vine în minte o imagine din metrou, acum 30 ani, când o domnișoară citea pe ascuns o carte de rugăciuni. Ținea cartea în geanta mare din poală, citea un pic, o închidea, se uita cu frică împrejur să nu fie observată, băga mâinile din nou în geantă, deschidea cărticica și mai citea juma’ de minut. Și tot așa, parcă mecanic. Am coborât și, pe drumul pe care l-am făcut pe jos, mă gândeam că am fost complicele ei. Văzusem că nu citea din Marx, ci dintr-o carte cu semnul crucii. Comuniștii erau împotriva oricărei religii, deci ceea ce făcea fata, era cumva împotriva lor. Și m-am simțit bine că fusesem părtaș la nelegiurea ei. Cam așa mă simt și acum. Aaa! „a+b” o fi o carte de rugăciuni? E posibil!
Citesc doar titlurile desenelor. Citesc poemele de la începutul capitolelor. Se leagă și nu prea. N-are importanță, îmi zic, și continui să le citesc în altă cheie. Simplific: nu mai citesc și răsfoiesc cartea cu policele, cum făceam când voiam să animez fotogramele. Se interpun textele. Simplific și mai mult. Sunt ca îndrăgostitul timid. Dar dacă este vorba despre dragostea de sine? Nu mai caut semnificații, o las așa… epistolar, naiv, oricum ar fi, ideea e mișto.
Cartea are un final deschis. Poate urma un nou monolog sau poate avea un dialog cu rezultatul lui a+b.
Proiectul „Din dragoste. Fapte morale” a fost format din trei expoziții personale care s-au desfășurat în paralel, în 2015, în trei spaţii convenționale și neconvenționale din Bucureşti:
Trei: Lea Rasovszky 13 octombrie – 15 noiembrie / Ciclop;
Doi: Ana Bănică 15 octombrie – 15 noiembrie / Muzeul Naţional de Artă Contemporană;
Unu: Alina Marinescu 20 octombrie – 15 noiembrie / Victoria Art Center
Titlul: a+b
Autor: Ana Bănică
Data publicării: 2016
Editura: Vellant
Tip copertă: Hardcover
Nr Pag: 223
