Stăteam cu fruntea lipită de tocul uşii de la bucătărie abia trezită din somn. Respiram pe gură să nu fac zgomot şi ciuleam urechile. Îmi lipisem trupul de perete ca o umbră. Nu voiam să fiu auzită sau văzută. Mai scoteam nasul din când în când să văd ce se întâmplă, dar mă retrăgeam numaidecât de teama de a nu fi decoperită. Pe bancheta de lângă fereastră mama şi tata îşi beau tacticos cafeaua de dimineaţă. Discutau ceva serios pesemne, pentru că tata îşi mângâia barba lungă, căzut pe gânduri, semn că era important.
A rămas gravidă, asta s-a întâmplat, a spus mama. Iar el? Un nemernic, nu vrea să recunoască. Nici măcar nu are bunul simţ să răspundă la telefon. După ce i-a ridicat poalele fustei, s-a dat la fund, iar asta suferă acum ca un câine, dar ce să îi fac?! S-a-ndrăgostit lulea, şi-a pierdut minţile după costumul lui de caşmir şi mesele în oraş, la restaurante de lux. S-a culcat cu el vrăjită, fată mare, îţi imaginezi…
Pe când am auzit toate acestea, au început să-mi tremure genunchii şi să nu mai văd bine. Am reuşit să mă strecor fără zgomot înapoi în dormitor. El încă dormea pe jumătate dezbrăcat, cu pieptul dezgolit, capul îi cădea într-o parte, tânăr şi frumos, cu pletele inele inele în dezordine pe pernă. Am ieşit tiptil şi m-am îndreptat spre camera soră-mii, tremurând, deabia reuşind să leg două cuvinte, am trezit-o din somn. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva, buimacă şi ea, m-a întrebat ce e cu mine aşa speriată. Bolborosind întruna am reuşit să îi spun totuşi, ştii, aseară m-am culcat cu el, dacă am rămas gravidă?! Şi-am început să plâng.
El, prietenul meu cel mai bun, avea aceeaşi vârstă ca mine, zece ani, şi era pentru prima dată când rămânea peste noapte la noi. Părinţii noştri petrecuseră până târziu când noi eram adormiţi deja, iar ai lui au hotărât să nu-l mai trezească. Aşa ne-au culcat pe amândoi în acelaşi pat.
