Ca la fiecare interviu din Semne Bune, începem cu întrebarea: cine este Mirona Radu? Care a fost parcursul tău profesional până acum?
Sunt regizoare, producătoare, curatoare și promotoare de filme de artă, caracterizată de un spirit antreprenorial puternic. Îmi place să creez, să ajut, să dau sens și adâncime tuturor proiectelor în care mă implic. Parcursul meu profesional a început la vârsta de 19 ani, când am început să lucrez pentru o companie de distribuție de filme. Am coordonat activitățile echipei din București, deși sediul companiei se afla în Cluj. Ulterior, am lucrat pentru o companie de producție de filme, inițial ca asistent de regie și mai apoi ca regizor secund. În paralel, am urmat pasiunea pentru fotografie, participând la cursuri de fotografie și expunând lucrările mele atât în țară, cât și în străinătate. Implicarea mea în festivalurile de film, atât din România, cât și din străinătate, a început tot în acea perioadă. În 2012, am fondat propria mea companie, Creatrix Fama. În fiecare an, am extins aria colaborărilor mele internaționale, adesea în paralel cu studiile mele, dintre care unele au fost realizate în străinătate, inclusiv la Kiewslowski Film School în Polonia și la Academia de Film din Berlin.
Timp de patru ani, am fost curator la Cinema Muzeul Țăranului, iar în prezent, sunt implicată în proiecte culturale și artistice alături de activitățile mele de cercetare de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale. Sunt doctorandă, iar tema mea de cercetare vizează filmul ca artă și instrument terapeutic. Parcursul meu profesional a fost caracterizat de o continuă căutare a creșterii, învățării și explorării în domeniul filmului și al artelor vizuale. Sper să păstrez această curiozitate și pe viitor.
Cum s-a întâmplat să devii directorul festivalului Film O’Clock International Festival?
În 2019 studiam la Berlin Film Academy și terminam programul de studii cu un proiect ce se intitula Film O´Clock International Festival ca instrument inovator de dezvoltare a publicului. Îmi doream mult să promovez filmul românesc de calitate peste mări și peste țări, și la un moment dat mi-am pus întrebarea de ce nu ar exista un schimb? Oare cât de multe cunosc despre cinematografia sud-africană? Ori despre cea egipteană? Pot găsi un concept inovator? Așa s-a născut ideea festivalului, de a ne conecta la aceeași oră să vedem același film, chiar dacă suntem în spații diferite și la mari distanțe geografice. Mi-am luat cu curaj această poziție de fondator și director, am căutat resursele necesare și am demarat. Ca proiect scris pe hârtie a fost prezentat la Cannes Next și considerat unul din cele mai bune proiecte ale momentului. Încurajați astfel, am luat finanțare la AFCN și am organizat prima ediție.
Cum au fost începuturile acestui festival și cum vă simțiți la a patra ediție?
Am avut emoții foarte mari la prima ediție, mai ales că era și în contextul pandemiei. Emoții există la fiecare nouă ediție, dar se așterne totuși, la un alt nivel, și o anumită siguranță. De exemplu, acum cred cu mai multă tărie în conținutul nostru curatoriat și îngrijit. Am alături de mine o echipă mică, dar pasionată și creativă. Și am legat conexiuni și aș spune chiar prietenii autentice cu o parte dintre profesioniștii din domeniu invitați de-a lungul timpului, cum ar fi regizorul grec Vasilis Vafeas.
Mi-a plăcut ideea de anul acesta, de a alege filme din țări situate pe meridianul 25 longitudine estică și sunt curioasă de ce a fost acesta meridianul norocos. Îmi poți spune mai multe?
Acest concept al timpului împărtășit cu cei dragi nouă, si cei asemeni noua, vizionând filme de artă, simultan în diferite spații ale globului, l-am dezvoltat an de an. Fiecărei ediții am adăugat o nouă țară. Am pornit cu 5 țări, anul acesta avem 8 țări participante. Scopul nostru este însă să ne extindem pe noi fusuri orare în viitor oferind astfel o platformă globală pentru filmele de artă și pentru dialogul intercultural.
Poți să dezvălui, pentru cititorii noștri, câteva aspecte mai puțin vizibile din organizarea festivalului? V-ați lovit de obstacole? Care au fost cele mai mari dificultăți?
Există mai multe obstacole cu care ne confruntăm în fiecare ediție. Desigur, finanțarea este unul dintre cele mai mari provocări, dat fiind că este necesar să adunăm resurse financiare suficiente pentru a ne asigura că putem oferi participanților o experiență de calitate și pentru a susține logistica evenimentului. Anul acesta, în special, am întâmpinat dificultăți semnificative din cauza situației economice globale, însă suntem hotărâți să găsim soluții creative pentru a ne continua misiunea.
Pe lângă finanțare, colaborarea internațională reprezintă un alt aspect al organizării festivalului care necesită mult efort și dedicare. Avem parteneri și colaboratori în toate cele 8 țări participante, iar gestionarea relațiilor cu toți aceștia este o provocare în sine. Fiecare țară are propriile sale particularități culturale și logistice, iar adaptarea la acestea și menținerea unei comunicări eficiente necesită timp și energie considerabilă. Deși am experiență solidă în colaborări internaționale, niciun alt proiect nu-mi aduce în fiecare an atât de multe lecții.
Ai vreun film preferat din cele alese?
Am un film preferat din competiție dar nu pot divulga titlul în trucât nu vreau să influențez nici voturile publicului, nici juriul desemnat, pentru că este o competiție cu premii în bani. În schimb, în ce privește filmele clasice, deși nu e ușor să aleg, căci sunt selectate pe sprânceană, probabil cel mai mult m-a impresionat The Living Heroes, filmul clasic lituanian, realizat în 1959 în 4 părți de 4 regizori, despre copilărie și adolescență.
Unde vor avea loc proiecțiile în România?
Proiecțiile vor avea loc la Sala Cinema a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București, de pe strada Matei Voievod. Este o sală modernă, recent inaugurată. Și dincolo de asta, dorim să fim cât mai aproape de studenți, de cei care se pregătesc în domeniul filmului. Proiecțiile sunt deschise publicului larg însă.
În afară de meridianul 25 mai există un fir, să-i spunem roșu, care unește filmele din țările participante?
Chiar dacă fiecare film este unic în povestea sa și în modul în care reflectă cultura și experiența proprie a autorului și implicit a fiecărei națiuni în parte, există adesea teme și elemente universale care le leagă într-un mod subtil. Aș spune că este vorba despre aspecte ale umanității, precum dragostea, familia, și lupta pentru supraviețuire. Acest fir roșu al umanității ne amintește că, în cele din urmă, suntem toți parte a aceleiași povești globale.
În loc de încheiere, spune-ne care sunt unele dintre filmele tale preferate din toate timpurile.
Am iubit Dancer in the Dark și Festen, și aș revedea oricând 8 ½, dar și E la nave va, Fanny and Alexander. M-a mișcat profund și inspirat și Sofia Last Ambulance.
