De vorbă cu Ana Antonescu: „O carte bună este o carte care îmi dă ceva bun mie ca om”

De ceva timp, ești content manager la AudioTribe, dar continui să coordonezi și Corint Fiction. Altfel spus, ești ancorată și în lumea cărții tipărite, și în cea a cărții audio. Ce preferă oamenii? Se poate vorbi deja despre o înclinare a balanței spre una dintre cele două?

Ana Antonescu: Într-adevăr, de aproape trei ani a început aventura mea cu cartea audio, după douăzeci de ani în care m-am dedicat cărții tipărite. În ultimii doi ani de activitate ai platformei AudioTribe, piața audio s-a consolidat substanțial, dar e mult prea devreme s-o comparăm cu cea a cărții tipărite, care are o tradiție îndelungată. Cartea audio a apărut ca urmare a dezvoltării tehnologiei și din nevoia de a câștiga timp, două atribute care descriu contemporaneitatea. Este o altă formă de lectură, care se apropie de cea originară orală a poveștii. Din sondajele noastre, cei foarte ocupați sau care vor să transforme timpii morți în ceva cu folos (de pildă, staționarea în trafic, drumul zilnic cu mijloacele de transport, alergatul, curățenia, gătitul etc.) preferă cărțile audio. Încetul cu încetul, însă, ascultatul audiobook-urilor devine o obișnuință de lectură, ceea ce ne bucură. Dintre abonații noștri, mulți ne fac sugestii, ne trimit feedback, sunt foarte atenți și, poate cel mai important lucru, alcătuiesc o comunitate care se mărește pe zi ce trece.

Am urmărit AudioTribe de la început, când aveați doar câteva titluri, iar acum s-a ajuns la foarte multe și la o mare diversificare a lor. Asta înseamnă că în România a prins cartea audio?

Pot spune că și în România cartea audio a început să devină un obicei de lectură. Dacă înainte unii ascultau doar când nu aveau timp de citit, acum mulți preferă cartea audio în general pentru că sistemul acesta de tip all-you-can-eat, pe care l-a adoptat și AudioTribe, le permite să asculte orice carte din aplicație cu doar prețul unui abonament lunar, care este echivalentul unei singure cărți tipărite medii. Ca să nu mai vorbesc că au acces și la ebookuri, nu doar la audiobook-uri. Plus că, după primele experiențe, deja ascultă la viteză mai mare, au preferințe de naratori, selectează categoria dorită, pot asculta offline, oricând au chef, cu doar un smartphone/o tabletă și o pereche de căști.

De aceea suntem într-un proces continuu de diversificare a ofertei, pentru că ascultătorii noștri sunt atrași atât de conținutul nou și calitativ, cât și de prețul abonamentului. Iar partenerii noștri editoriali (Trei, Humanitas, Nemira, Corint, Curtea Veche, Publica, Niculescu, Epica, Storia, For You etc.) au început să producă din ce în ce mai multe cărți audio, astfel încât acum au portofolii generoase.

Ce se ascultă mai mult, ficțiune sau nonficțiune?

Deși cărțile de dezvoltare personală ocupă primul loc în preferințe, și celelalte au început să-și facă loc în… urechile ascultătorilor, mai ales ficțiunea, în special bestsellerele, dar și volumele de memorii sau de istorie. Ca să nu mai vorbim de cărțile de copii, care sunt ascultate pe repeat.

Printre bestsellerele AudioTribe se numără: Când corpul spune nu de Gabor Maté, Atomic Habits de James Clear, Rezervă de Prințul Harry dar și Acolo unde cântă racii de Delia Owens, Bastarda Istanbulului de Elif Shafak sau Dune de Frank Herbert.

Contează pentru public vocea care citește o carte?

Vocea naratorului este extrem de importantă pentru ca un audiobook să aibă succes. Multe reacții din partea ascultătorilor se referă la voce – dacă le-a plăcut, dacă li s-a părut potrivită etc. Noi avem deja un portofoliu de voci cu care lucrăm constant în studiourile noastre, deoarece contribuim și la producerea audiobook-urilor, nu doar la distribuirea lor. Sunt naratori cu experiență, care pot aborda diferite registre de lectură în funcție de conținut. Avem însă pe platformă și cărți lecturate de actori consacrați, care se bucură de succes: Marcel Iureș, Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Medeea Marinescu, Șerban Pavlu, Marius Manole, Ada Condeescu etc.

Care este mai accesibilă financiar, cartea tipărită sau cea audio?

Odată cu implementarea noului model de business, asemănător cu acela al marilor platforme de distribuție a filmelor în regim streaming, cartea audio devine mult mai accesibilă ca preț pentru cei care iubesc lectura în toate formele ei – audiobook sau ebook. Practic, cu prețul unui abonament (care este comparabil cu acela al unei singure cărți tipărite cu număr de pagini mediu) poți asculta/citi aproape toate titlurile din platforma noastră, care sunt peste 15 000 (în română și engleză).

Pentru că ești și coordonatoarea colecției Corint Fiction, continui să fii la curent și cu ce se întâmplă în lumea cărților tipărite. Ce se vinde mai mult din cartea tipărită?

Cred că în acest moment a luat un avânt considerabil cartea de nonficțiune, ceea ce mă bucură, deși rămân veșnic îndrăgostită de ficțiune. Cărțile de dezvoltare personală, de psihologie, de business și cariere – cele scrise de oameni din domeniu, care au la activ experiență atât în cercetare, cât și în practică – sunt foarte căutate de un public care dorește să devină mai bun, să se regăsească, să se împlinească. Totodată, cărțile de memorii, de istorie scrise într-o manieră seducătoare pentru cititor se lecturează precum niște romane care te țin cu sufletul la gură.

Cât despre ficțiune, continuă să fie căutate cărțile care stau la baza unor filme sau seriale de succes, iar ficțiunea istorică, mai ales cu teme din Al Doilea Război Mondial, încă se află în topurile de vânzări. Și să nu uităm romanele fantasy sau contemporary YA, care au mare căutare în rândul adolescenților și nu numai. Rămân pe poziții și autorii pe care îi iubim din ceea ce numim categoria literary, ale căror cărți sunt traduse în română la puțin timp după ce apar în limba originală, ceea ce este un lucru important pentru o piață de carte stabilă.

Lucrezi de mult timp în acest domeniu, spune-ne în câteva cuvinte cum ajunge o carte străină să fie tradusă în România? Care este drumul ei? Pentru că piața românească este în continuare dominată de carte tradusă.

Primul pas este fie succesul ei în topurile internaționale, pe TikTok (este o realitate!), în grupurile de cititori online, fie „nasul” editorului care reușește să simtă pepita într-un manuscris încă nepublicat, primit de la agențiile literare sau direct de la edituri. Al doilea pas este contractarea ei, urmează traducerea, redactarea (de obicei două redactări), corectura, tehnoredactarea și BT (bunul de tipar). Am făcut doar o schemă a acestui proces, ca să nu intru în detalii profesionale  Oricum atunci când cineva spune „Ce meserie frumoasă ai tu – stai și citești cărți”, el nu cunoaște, firesc, decât vârful aisbergului care se numește producerea unei cărți.

Cât de greu este să „prinzi” o carte bună?

Este foarte greu, pentru că în alte țări există o producție impresionantă de cărți și, cu toate instrumentele unui editor (cataloage, liste de traduceri, târguri de carte, literary scouting, newslettere de la agențiile literare și edituri, urmărirea discuțiilor de pe grupurile de carte online, experiență), uneori este necesar și un pic de noroc, dar și de un sprijin financiar considerabil. Poți face o alegere bună pe care o poți pierde cu ușurință atunci când se face o licitație pentru vânzarea drepturilor în România și editura pe care o reprezinți nu poate licita suma maximă pentru ca acea carte să ajungă în portofoliul ei. Se vehiculează sume mari pentru avansuri în cazul bestsellerelor, uneori complet nerealiste pentru piața de carte din România.

Dacă este un nume nepublicat încă la noi, ce te face să-l alegi? Pentru că îți asumi un risc…

Este un risc enorm, mai ales acum când vânzările de carte au scăzut, dar nu este nimic mai frumos decât să constați că ai făcut alegerea potrivită. În majoritatea cazurilor, mergi pe alegeri verificate din mai multe surse, nu doar pe feelingul tău.

Mai ai timp să citești de plăcere? Ce citești acum?

E cea mai grea întrebare, pentru că am din ce în ce mai puțin timp să citesc de plăcere și asta mă afectează mult. Încerc, în ultima vreme, măcar să mai ascult de plăcere, atunci când nu am timp suficient și nici nu mai pot sta cu ochii într-o carte după ore întregi în fața laptopului.

Citesc în paralel mai multe cărți, pe unele le uit neterminate, pe altele le duc până la capăt. Acum citesc Scrisori către Génica Athanasiou de Antonin Artaud, pe care l-am admirat mult în tinerețea mea înamorată de arta teatrală. Și ascult Copiii de pe Volga de Guzel Iahina.

Mai traduci?

Ah, e din ce în ce mai greu să îți răspund, pentru că mi se rupe sufletul că nu pot traduce la fel de mult pe cât aș vrea. Ultima carte tradusă a fost anul trecut, Frații noștri neașteptați de Amin Maalouf, la Editura Polirom. Și a trebuit anul acesta să renunț la o traducere care mi-ar fi plăcut enorm, din lipsă de timp.

Am găsit recent un fragment dintr-o carte scrisă de un librar din SUA, în care vorbea pe larg despre tendința de a împărți literatura în „bună” și „proastă” și despre efectul acestui lucru asupra cititorilor. Ce înseamnă pentru tine o carte bună? Ca cititor.

Eu împart lucrurile în literatură și nonliteratură. Nu disprețuiesc literatura „comercială” decât atunci când nu mai spune nimic, când e doar un algoritm pe care îl poate scrie un AI, și nu un scriitor. Deși literatura SF ne promite și creații admirabile făptuite de AI  On va voir…

O carte bună este o carte care îmi dă ceva bun mie ca om, nu doar pentru cititorul din mine. Îmi lasă un „ceva” care îmi împlinește viața, un „ceva” care poate fi estetic, emoțional, rațional, informațional, o madlenă, un declic. Uneori rămân agățată de o frază și văd lumea întreagă prin perfecțiunea ei.

Recomandă-ne trei scriitori contemporani care îți plac.

Elif Shafak, Bernardine Evaristo, Zeruya Shalev – uite că am pus numai scriitoare , așa, la prima mână.

În România chiar se citește atât de puțin pe cât se spune? Apar frecvent dispute pe această temă. Care crezi că este principala cauză?

Principala cauză e lipsa activităților extrașcolare legate de lectură, popularizarea lecturii în rândul generațiilor în formare, care trebuie sprijinită atât de stat, cât și de cei care au mijloacele s-o facă. Vorbeam de curând cu Svetlana Cârstean, care face o minune cu Incubatorul de lectură în rândul copiilor și tinerilor. Ar trebui sprijinite astfel de inițiative, pentru ca un copil să se apropie magic de lectură, nu neapărat supus la lecturi obligatorii. E adevărat că și concurența cu alte divertismente este mare azi, de aceea poate ar trebui să facem lectura să fie cool, nu apanajul tocilarilor și visătorilor. Iar pentru asta trebuie mentori, modele din rândul scriitorilor și mă bucur că literatura română contemporană a început să fie promovată de editori.

Care parte din munca ta îți place cel mai mult?

Cea mai frumoasă parte este să lucrez cu colegii mei la un proiect, să ajung la momentul acela când țin cartea în mână sau când o văd în aplicație și știu că va ajunge la atâția cititori și ascultători.

Ce ți-ar plăcea să faci, dacă nu ai lucra în domeniul editorial?

Mi-ar plăcea să am mai multă libertate de gândire și creație în domeniul în care lucrez, nu l-aș schimba. Și mai îmi dă ghes și o dorință de antreprenoriat în același domeniu.

Îi mulțumesc încă o dată Anei pentru acest interviu, care sper să vă facă plăcere și să vă îndemne să cumpărați (încă) o carte, pentru că, așa cum spunea Jorge Luis Borges: „Există oameni care nu-și pot imagina o lume fără păsări; există oameni care nu-și pot imagina o lume fără apă; dar eu nu-mi pot imagina o lume fără cărți.”