Majoritatea șoferilor I
Majoritatea șoferilor
par să creadă
că a li se cere să plătească parcarea
pe o stradă rezidențială
e ca și cum li s-ar cere copiilor
să plătească faptul
că se joacă într-un parc public.
Dar dacă locurile de parcare
de pe marginea străzii
sînt ocupate la discreție,
șoferii sunt cei care
agravează traficul,
poluează aerul
și risipesc energia,
în timp ce vînează
locuri gratis de parcare,
asemeni uliilor ce se rotesc
deasupra pradei.
Majoritatea șoferilor II
Majoritatea șoferilor
care rulează
în căutarea
unui loc de parcare
evită să stea
în spatele altor mașini
care par să facă același lucru
pentru a-și maximiza
șansa de a fi primii
care găsesc
un loc de parcare liber.
proiect editorial publicat la FrACTalia
Un prieten filosof îmi spunea că lui îi place poezia din perioada romantică pentru că ea redă spiritul vremii, problemele din perioada respectivă, sau, în cuvintele lui Philippe Lacoue-Labarthe, e o poezie esențialmente angajată istorial.
Și atunci am încercat să caut un subiect de actualitate pentru noul meu volumu, o temă care să redea, fie chiar și tangent frămîntările prezentului sau, cu alte cuvinte, să încerce să se supună exigențelor unei politici a poeziei în contemporan.
Cred că epoca noastră stă sub semnul modurilor de transport. Mijloacele de transport pun o problemă atît în timpul în care sînt în mișcare, cît și, în egală măsură, în momentele în care sînt oprite, sau parcate. Mă interesează această a doua stare a mijloacelor de transport. Prin urmare, noul meu volum e despre parcare.
