Pe Theodor Rusu l-am descoperit pe pagina de facebook Vânzătorul de carte, unde scrie recenzii, postează citate sau întâmplări comice. Cântă-n propria trupă: Theo & The WristBand, lansată în 2015, alături de Sergiu Popa, Sebastian Nazarevscky, Adi Chepa, Constantin Barbaselu și Istavan Illyes.
Aici au tribut Zappa, coveruri reorchestrate dar și piese proprii. Majoritatea textelor sunt făcute de el. Ei leagă rockul anilor 70 de funk, vorbim despre refrene ușor de reținut, spectacol antrenant, totul să mascheze o muzică grea, cu influențe variate și nelimitate. De exemplu, au piese care combină reggae cu funk, hard rock, bossa nova și bossa nova-rock. „People are strange ”e prima piesă pe care Theodor a cântat-o în public și recunoaște că-i place la nebunie Morrison. Se declară fan al unor nume cu rezonanță din peisajul rock: Led Zeppelin, Deep Purple sau Beatles și spune că are în plan lansarea unui album anul viitor. Zice că datorează mult tatălui său, care i-a educat gusturile în materie de „muzici” și literatură.
Cântă de la 7 ani, iar la 16 a început să se învârtă prin trupe și și-a dat seama că n-avea habar cu ce se mănâncă treaba asta. Între timp a mers la Școala de Arte și doi ani mai târziu a primit un apel care i-a dictat cumva viitorul: a fost chemat să meargă la audiții pentru trupa Liverpool Band România care abia se forma. L-au acceptat imediat, iar din 2009 și până în 2012 a cântat exclusiv cu ei, piese ale Beatleșilor, reorchestrate complet.
„De-a lungul timpului am cântat la Hard Rock Cafe alături de Dan Helciug, de la Spitalul de Urgență și de Cornel Ilie de la Vunk și am fost invitat și-n deschiderea lui Alexandru Andrieș la Cinema Patria”, își amintește el. A mers și în Anglia, la Beatle Week Festival din Liverpool, pe scenele pe care cândva ținuseră concerte Beatles, Queen, Thin Lizzy sau Pink Floyd.
Cele mai bune lucruri le facem din greșeală, astfel nu-i de mirare că și cea mai frumoasă amintire a sa e de la 17 ani, atunci când repetându-și acorduri la chitară a nimerit o piesă franțuzească. Cu care, mai târziu a câștigat concursul „Chant sons sur scene”, organizat de Guvernul Franței prin mișcarea „Allons en france”. Pentru el, trip-ul în Franța a fost de neuitat, aici a interacționat cu 180 de oameni din toată lumea împărțiți în patru grupe. Au urmat workshopuri, vizite la Versailles și Strasbourg. Spune că obișnuia să fugă pe furiș din cămin să ia la pas Parisul până la 3 dimineața. Aici a stat zece zile și a cântat propria variantă a „Mon age” a lui Francoise Hardy și s-a împrietenit cu un tip care ulterior a câștigat vocea Albaniei și cu care a cântat în turnul Monparnasse. Theodor Rusu a cântat și cu Stonebox, actuala Strip Joint iar apoi a urmat o prietenie cu trupa Red Cat Bone. Aici a învățat piese pe care le asculta de ani de zile cu plăcere, bluesuri puternice și melodii ale The Doors. București, Craiova, Alexandria, peste tot a cântat cu cei de la Red Cât Bone, chiar și la Arene în deschiderea celor de la The Animals și The Troggs. A dus-o așa vreo doi ani, pentru că avea mai multe concerte decât repetiții iar el voia să evolueze. Apoi și-a strâns oameni talentați și a format Theo & The WristBand.
Citește pe alese și mereu simte că are de recuperat. Preferă proza, se împacă cu Steinbeck, Kafka îl face să se simtă înțeles și dacă vorbim despre poeți, Poe îi stârnește controverse. Abia așteaptă să se apuce de Istrati, iar cărțulia lui Rebreanu, Adam și Eva, l-a prins tare de tot. Mai gustă Bacovia, Blaga și uneori chiar și-un Cărtărescu, dar mai mult în proză. Tatăl său e anticar din anii ‘90 și probabil îl recunoașteți, pentru că ani de zile a vândut peste drum de statuile de la Universitate cărți. Majoritatea pasiunilor le-a moștenit de la el, iar acum tatăl și fiul au două chioșcuri unde vând cărți. Unul în Drumul Taberei, lângă piață și unul la Politehnică, lipit de gura de metrou. „Ne facem clienteala de vreun an de zile, iar prețul pornește de la doi lei și ajunge până la 200 de lei, în funcție de carte. Majoritatea costă de la 5 la 15 lei și depinde de starea cărții, titlu și autor. De pildă, Kafka găsești de la 10 la 20 de lei, în timp ce Platon de la 10 la 50 de lei”, spune Theodor Rusu.
