Cafeaua de dimineaţă

Acest articol a fost publicat de Semn Bun pe 20.09.2013 în rubrica Fragmente și are asociate următoarele etichete: , .

Se trezea în fiecare dimineaţă când ceilalţi erau încă adânciţi în tăcerea somnului. Şi înainte de a se dezmetici bine, o privea cum doarme. Azi chipul îi era liniştit. Uneori putea zări ce visa prin pleoapele închise. Chipul ei trăda şi cea mai mică trăire. Însă întotdeaua păstra o umbră de tristeţe, mult mai evidentă în momentele alea, când nu ştia că este privită. În timpul zilei învăţase să-şi ascundă întristarea sub masca unui zâmbet. El ştia însă. Dar ce putea face? Să o lase să se strecoare printre degete?!

 

Oftă îndelung şi se îndreptă spre bucătărie unde pregăti cafeaua. Se îmbrăcă cu un oarecare pedantism, netezind fiecare cută în parte şi se privi în oglindă. Purta un costum de vară albastru închis, pantofi negri şi cămaşă albă scrobită. Era un bărbat prezentabil, ar fi spus. Un om de afaceri, pe umerii căruia cădea tot mersul firmei. Inspiră adânc, iar pieptul i se umplu cu aer, după câteva secunde expiră, lăsând să-i scape şi toate îndoielile rostogolindu-se printre buzele semiînchise. Avea responsabilităţi, nu putea lăsa pe mâna unor angajaţi conducerea şi gestiunea instituţiei. Nu ştia cum să fie iubitul ei şi şeful lor. Dar ce putea face?

 

Pe ea o vedea câteva zeci de minute pe zi. În cursul dimineţii, pentru că seara ajungea mult prea târziu acasă. Simţea cum alunecă tot mai departe de el. Ieşeau uneori, făceau iar excursii şi alea scurte. Nu putea lipsi prea mult de la birou. Obosită să-l tot aştepte, începuse să iasă singură, uneori chiar şi departe, cu trenul. Erau clipe când gelozia îl sufoca, nopţile înnebunea s-o ştie plecată. Când se întorcea acasă o copleşea cu atenţii, îşi lua restul zilei libere şi o scotea în oraş, o prindea de mâini şi îi şoptea că o vrea lângă el, o implora să nu mai plece, îi pretindea să rămână. Ea îi zâmbea, acelaşi zâmbet trist care-l făcea să se cutremure de spaimă. O voia doar pentru el. O iubire egoistă. Dar ce putea face?

 

Bună dimineaţa, spuse glasul ei somnoros, şi mâna se întinse după ceaşca de cafea. El o prinse în braţe, dar nu simţi cum se sufocă iar trupul ei se strecură printre degete.

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Post Author: Semn Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.