Profil de cititor: Bogdan Ciopașiu

Acest articol a fost publicat de Ciprian Burcovschi pe 30.08.2023 în rubrica Profil de cititor și are asociate următoarele etichete: , , , , , , , , .

Continuăm seria de interviuri din rubrica «Profil de cititor» cu Bogdan Ciopașiu. Dorim ca prin răspunsurile primite să încurajăm și alți profesioniști să citească pentru că învățarea continuă înseamnă adaptare și transformare. Pe Bogdan l-am cunoscut la o întâlnire a antreprenorilor din București, reprezentând o afacere care cântărește industrial, iar el apreciază, judecă, cumpănește și chibzuiește cum să facă parteneriate profitabile.  Povestea lui, în continuare.

Cine ești? Care a fost parcursul tău personal, din copilărie până la prima tinerețe?

Sunt soț, tată, credincios creștin și antreprenor, nu pe rând, ci mai degrabă concomitent. M-am născut și am crescut în București. Mă leagă amintiri de mai multe cartiere din București, unde îmi petreceam timpul fie la bunici sau la verișori, fie la mine la bloc. La revoluție aveam 5 ani, așa că am copilărit în Bucureștiul postdecembrist, formându-mă în societatea care încerca să împrumute și să se instaleze într-un nou stil de viată. Mi-a plăcut din totdeauna să explorez, așa că am căutat în permanență locuri și experiențe noi, în special activități în aer liber. Acum îmi dau seama că acesta era motivul pentru care mergeam la școală cu atât de puțină tragere de inimă: nu puteam rămâne atâtea ore, zilnic, în același loc și la aceleași activități.

Care sunt oamenii care te-au marcat, datorită cărora ești ceea ce ești acum?

Deși mi-ar fi plăcut să conștientizez importanța alegerii unor modele, nu am avut aceasta educație în anii formării. Chiar și așa, uzitându-mă în urmă, îmi dau seama că au fost câteva persoane pe care, pentru că le admiram, încercam să le imit. Unul dintre acești oameni a fost un fel de bunic, prieten al părinților mei, dintr-un sat din județul Harghita, unde mergeam în fiecare vara. Om simplu, de la țară, credincios într-un mod foarte practic, înzestrat cu o inteligență socială și un umor cum nu am mai găsit. Mi-am dat seama mult mai târziu că încercam să-l imit și-mi doream extraordinar de mult să am priza lui la oameni. Ce am găsit unic la el, este că, deși era în permanență pus pe glume, nu era niciodată perceput de cei din jur ca un bufon. Avea un stil energic de a purta discuții serioase, profunde, pe care le destindea cu mici glume de bun simt și relevante pentru discuție.

Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu cărțile, cu lectura? Cine te-a încurajat pe această cale?

Între prietenii mei și colegii de la școală nu erai foarte bine privit daca iți plăcea să citești, iar poziția mea față de cei care erau pasionați de lectură era cam aceeași… M-au ajutat puțin verile călduroase în care nu puteam sta afară, iar în casa opțiunile erau limitate. Părinții mei au refuzat să instaleze cablu TV, astfel încât, mai mult de plictiseală am început să iau câte o carte din biblioteca. Am început, ca orice cititor de nevoie, cu cărțile cele mai subțiri. Am descoperit atunci câteva colecții de basme romanești. Pe măsură ce le parcurgeam îmi plăcea tot mai mult să-mi imaginez acele povești care curgeau sub ochii mei sub forma de cuvinte înșirate în zeci de pagini.

Cum îți alegeai cărțile? Ce te interesa, cum ți s-au schimbat preferințele de-a lungul anilor?

Am început cu literatura română, pentru că asta era obligatorie pentru scoală. Când am ajuns la liceu, programa includea și literatura universală, iar profesoara mea de clasa a X-a a fost foarte hotărâta să ne determine să citim. Știa să creeze în sala de clasa diverse contexte și discuții în care te simțeai jenat daca nu citiseși cartea. Așa am ajuns la clasici Shakespeare, Tolstoi, Stendhal, Hugo și alții. Pe măsură ce am fost nevoit sa citesc, am prins și gustul. Am început să citesc beletristică și dincolo de programa școlară. Interesul meu pentru beletristica a rămas până în primii ani de facultate, când am descoperit cărțile de istorie. Am fost stârnit de evenimente din istoria romanilor, de care încă nu aflasem. De la istoria românilor, am trecut repede la istoria universală pentru a putea înțelege puțin și contextul global al evenimentelor. Apoi am ajuns la diverse perioade sau teme istorice. M-au interesat pe rând istoria artei, istoria gândirii umane, istoria științelor și în special a matematicii, istoria creștinismului și istoria evreilor. Cunoscând mai mult despre diverse personalități istorice, am fost curios să le citesc biografiile. Preferințele mele s-a definit foarte clar în zona de non-ficțiune. În momentul acesta proporția cărților citite este în favoarea spiritualității și dezvoltării profesionale. Totuși găsesc timp uneori să citesc doar pentru plăcerea lecturii, nu doar pentru utilitatea informației din ele. Deși am trecut prin diverse etape și interese de gen, am găsit mereu în cărți motivație, echilibru și îndrumare. De la 17 ani, până în prezent, citesc Biblia. De asemenea, citesc comentarii asupra diverselor texte din Biblie, din dorința de a cunoaște și alte perspective complementare, a găsi îndrumare din aceasta carte a cărților.

Care este cartea sau cărțile copilăriei tale?

Prima carte care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la copilărie este „Winnetou” de Karl May. Apoi alte romane scrise de același autor: „Testamentul Incașului”, „Comoara din Lacul de Argint”, „Old Surehand” și altele. De asemenea, în anii copilăriei am fost obișnuit în familie să citesc poezie. Citeam, reciteam și uneori memoram poezii de Coșbuc, Alecsandri și Costache Ioanid.

Care sunt cărțile pe care nu le poți uita? Vrei să faci o listă cu titlurile tale preferate din toate timpurile?

Sunt, in general, cărțile care mi-au adus o perspectiva cu totul noua, cu totul neașteptată, într-un domeniu cu care eram familiarizat. Sunt texte din care am extras câte o schimbare de paradigmă, pentru că fie mi-au stârnit curiozitatea, fie am rezonat profund. Pot exemplifica câteva: Epistola Apostolului Pavel către Romani (Biblia), Somnambulii (Christopher Clark), History of the Reformation of the Sixteenth Century (J. H. Merle D’Aubigne), Fiul lui Dumnezeu (J.G. Bellet), Infinitezimal (Amir Alexander), Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman (Eduard Gibbon), Antichități iudaice (Flavius Iosephus) și altele.

Ce școală (educație formală) ai urmat și cum ai ales-o?

În liceu mi-au plăcut matematica și fizica, dar am fost atras și de comunicare. Am considerat că facultatea de Cibernetică din cadrul ASE este varianta care le îmbina pe cele două și nu am greșit deloc.

Care a fost relația ta cu cărțile după ce ai început să profesezi?

Pentru aprofundarea și actualizarea cunoștințelor, în domeniul profesional, mă bazez în mare parte pe cărțile de specialitate. Fac asta pentru documentare și-mi ocupă mult timp.

Suntem din ce în ce mai absorbiți de gadgeturi și de ecrane. Mai găsești azi timpul și liniștea pentru lectură?

E foarte bine spus „absorbit”, pentru că așa mă simt de foarte multe ori, timpul de lectură este cel sacrificat în favoarea acestora. Încerc, pe cât posibil, să înlocuiesc scrolling-ul fără scop precis, cu alte activități „deștepte”, cu cititul unei cărți. Mi-am propus ca în momentele de relaxare, daca mă trezesc cu telefonul în mână, doar din instinct, fără să caut ceva anume, să-l înlocuiesc cu o carte. Cu toată energia depusă în aceasta direcție, reușesc să găsesc zilnic 40 – 60 minute pentru lectură.

Apropos, ce preferi acum: hard copy, ebook sau audiobook?

Am încercat și variantele electronice, dar prefer cartea tipărită. Asta și pentru că, de obicei, citesc cu creionul în mână, pentru că subliniez sau fac notițe pe marginea paginii. În plus, textura hârtiei și mirosul de cerneală nu pot fi egalate.

Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela?

Sincer, nu știu, nu m-am gândit. Personajele istorice m-au fascinat, dar nu atât de mult încât să mă pot identifica sau imagina cu vreunul. Dintre toate personajele istorice, se distinge ca preferință și pentru că am fost contemporani, cu Maiestatea Sa Regele Mihai I al României. Pentru că am fost uluit de caracterul acestui om credincios și demn, care a rămas astfel în ciuda tuturor greutăților vieții.

Cum te vezi peste 5 sau 10 ani? Ce îți propui, care sunt obiectivele tale personale și profesionale?

Îmi place ceea ce fac in momentul de față. În plan profesional, îmi doresc să dezvoltăm echipa și să automatizăm procesele interne. Aș vrea să fiu implicat mai mult în dezvoltarea liniilor de business începute, să predau partea operațională. În paralel, în plan personal, doresc să dezvolt o relație cât mai bună cu copiii mei alături de soția mea, să fim cât mai aproape ei.


Salut! Sunt Bogdan și de 15 ani lucrez în domeniul sistemelor industriale de cântărire. In prezent sunt partener într-o firmă care furnizează echipamente și soluții pentru cântărire în mediul industrial. În ultimii 4 ani, alături de echipa mea de la GBT – cântare industriale, am dezvoltat soluții software de automatizare ale fluxurilor de cântărire industrială.

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Post Author: Ciprian Burcovschi

este fondatorul AdLittera (Asociația pentru Educație și Cultură AdLittera) și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe edutainment. Îi plac oamenii care doresc să lase ceva bun în urma lor.