Profil de cititor: Alexandru Băjenaru

Cine este Alexandru Băjenaru? Care a fost parcursul tău personal, din copilărie până la prima tinerețe?

Complicat, cum definim prima tinerețe?

Am fost un copil extrem, supărător de timid (mai ales pentru mine). Am avut nevoie de ceva timp să îmi dau seama ca interacțiunea cu semenii mei este posibila și chiar plăcută. Cei mai buni prieteni ai mei în acea perioadă? Cărțile! Și uite cum lucrurile încep să se lege…

Care sunt oamenii care te-au marcat, datorită cărora ești ceea ce ești acum?

Sunt convins că suntem suma tuturor interacțiunilor și experiențelor avute – și evitate în mod conștient. În mod cert, au fost persoane care în perioade cheie au avut roluri determinante – părinții, frații, când ești copil, prietenii când treci prin adolescență și prima tinerețe (oricare ar fi aceasta), soția și copiii tăi când treci la următorul nivel de maturitate. Poate sunt subiectiv, dar acum mi se pare că cel mai mare impact îl au și l-au avut soția mea pe de o parte și, surprinzător sau nu, fetele mele, cu și de la care învăț în fiecare zi.

Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu cărțile, cu lectura? Cine te-a încurajat pe această cale?

Sincer, nu mai țin minte. Dar cred că a fost un fel de atracție naturală. Să nu uităm – copil foarte timid. Cartea a fost modul de a trece dintr-o aventură în alta, fără să părăsești fotoliul sau sentimentul de siguranță al casei. Și m-au prins. Cărțile. A fost o perioadă în care citeam în disperare. Citeam acasă, citeam când mergeam la bunici, citeam și când mergeam în vizită cu părinții la prieteni – citeam non-stop – asta se întâmpla cel mai probabil prin clasele 5-8. Iar de încurajări nu cred că aveam nevoie, cred că am fost la un pas să înceapă descurajările, având în vedere că nu făceam nimic altceva.

Cum îți alegeai cărțile? Ce te interesa, cum ți s-au schimbat preferințele de-a lungul anilor?

La rând. Citeam tot ce prindeam. Bine, adecvat vârstei. Jules Vernes m-a chinuit o vreme, de exemplu. Ai mei aveau o colecție consistentă (cum probabil avea toata lumea în acea perioadă) și am trecut prin nenumărate cărți Jules Vernes, până când am găsit una care mi-a plăcut. Le începeam și dupa X pagini, treceam la următoarea – mă scoteau din minți introducerile extrem de lungi și descriptive. Cartea câștigătoare – Insula Misterioasă. Care intră direct în acțiune. Două volume. Cred că le-am citit de cel puțin 3 ori (nu la rând).

Care este cartea sau cărțile copilăriei tale?

Cred că am de ales între Insula Misterioasă și Cireșarii. Bine, cred că toata lumea răspunde Cireșarii. Dar ce să faci, te regăseai, aveau vârsta potrivită acei eroi din poveste, te și vedeai luptându-te cu ursul (era un urs în prima carte, nu?). Cireșarii te făceau să crezi că ai cele mai mari șanse să ajungi și tu într-o zi să trăiești aventuri ca ale lor. Bine, mai puțin cartea 5 – nu se compară cu primele 4. Părerea mea.

Care sunt cărțile pe care nu le poți uita? Vrei să faci o listă cu titlurile tale preferate din toate timpurile?

Aici este simplu. În ordine cronologică (adică în ordinea în care le-am citit, descoperit) – Dune și Lord of the Rings. Și gata. Așa cum spuneam, Dune a fost prima. Fascinant este puțin spus. M-am transpus în acea carte. Deși la vârsta la care am citit seria de cărți cu siguranță au fost multe aspecte pe care nu le-am înțeles așa cum ar trebui (uite o idee, să le recitesc). Am jucat jocurile de PC (Dune și Dune 2). Am tot sperat că vor reuși să facă într-o zi un film bun, pe măsura cărții (ultimul aș spune că are mare potențial).

Iar la Lord of the Rings, deja eram mai mare. Citisem, copil fiind (nu, nu păduri cutreieram), Hobbit, fără să știu ce este acest Hobbit (era o colecție de cărți, din nou, cred că o găseai în biblioteca din orice casă din perioada comunistă). Mi-a plăcut, dar nu m-a marcat. Lord of the Rings însă l-am descoperit după film. Am văzut primul film și am spus că trebuie să o citesc. A fost prima carte pe care am citit-o integral în limba engleză (voiam să surprind esența originalului). A fost complicat – foarte multe expresii într-o engleză veche. Dar cumva pe la cartea a doua lucrurile au început să meargă bine. Am citit toate cărțile, deși nu văzusem decât primul film. Și după ce le-am terminat, am citit tot ce am găsit de Tolkien. Inclusiv Silmarillion – care este crunt de greu. Un fel de istoria omenirii din toate timpurile și până astăzi, cu toți regii, copiii, nepoții și neamurile lor.

Ce facultate ai urmat și cum ai ales-o?

Management la ASE. Cred că ea m-a ales pe mine. „Pe vremea mea” aveai cam 3 variante – inginerie, Drept sau ASE. Ingineria „suna” a lucrat în fabrică, Dreptul părea că trebuie neapărat să stai doar cu nasul în cărți, ASE-ul se așezase între ele cumva ca cel mai ofertant. Și asta a fost. Nu pot să spun că vorbim despre vreo atracție extraordinară. Sincer, întotdeauna m-am considerat cu înclinații serioase spre partea tehnică și exactă. Dar asta nu înseamnă că nu îmi place unde sunt acum.

Care a fost relația ta cu cărțile după ce ai început să profesezi?

Interesantă. Mânat de intenții bune, am făcut un doctorat, tot la ASE, pe comerț electronic. Și a trebuit să studiez. Cărți, articole de specialitate – tot ce găseam. Și pentru că îmi alesesem un domeniu foarte nou la momentul respectiv, nu găseam cine știe ce. A fost nevoie să îmi comand o mulțime de cărți din străinătate, era o singură librărie care aducea la acel moment, așteptam câte o luna să vină – interesant. Am citit mult, atunci am descoperit că de fapt cunoașterea este infinită – pe măsură ce citești mai mult, descoperi că există și mai mult. E bine să conștientizezi că știi ce știi, dar știi și că nu știi, și nu știi ce nu știi – deci, smerenia este importantă. E bine să ai încredere în forțele si cunoștințele tale, dar poți să fii sigur că nu le vei ști niciodată pe toate – deci e indicat să lași o portiță deschisa, mereu ai de învățat, din orice interacțiune.

Suntem din ce în ce mai absorbiți de gadgeturi și de ecrane. Mai găsește azi un specialist în marketingul online timpul și liniștea pentru lectură?

Experimentez. Am pe noptieră un teanc de cărți – dar din care cu greu citesc ceva. Ultima „descoperire” este Blinkist – o aplicație foarte deșteaptă, cred eu. De fapt este o platformă, oamenii de la Blinkist citesc cărți, fac rezumatul și le pun la dispoziție (rezumatele) în format text și audio. Așa reușesc să „citesc” o carte pe zi. De fapt, captez esența. Dacă mi se pare foarte interesantă, o pun pe lista de citit-citit. Care listă crește, crește. Îmi place însă modelul foarte tare, reușești să te expui la o mulțime de idei, fără să aloci foarte mult timp. Ce mi se mai pare din nou interesant este că într-o săptămână sau doua poți să treci prin 10 titluri care definesc o tematică și să îți faci o idee despre conceptele de bază și modul în care sunt ele privite, din diferitele perspective ale diferiților autori. Și au cărți dintr-o mulțime de domenii. De la marketing și management și business de toate felurile la psihologie și parenting. Și, iar interesant, de la titluri consacrate, super-cunoscute, la altele foarte noi.

Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela?

Depinde cum mă prinzi. Gandalf. Dar aș spune că este mai degrabă aspirațional – cred că mai am un pic până la nivelul de cunoaștere și înțelepciune seculară al personajului.

Cum te vezi peste 5 sau 10 ani? Ce îți propui, care sunt obiectivele tale personale și profesionale?

Nu foarte diferit de acum. Lucrând, business-ul crescut frumos, sănătos, o agenție care să meargă cu doar un pic de ajutor din partea mea, cu clienți bucuroși și mulțumiți, cu noi mândri că punem umărul la dezvoltarea altor companii și cu ceva mai mult timp pe care să îl petrec cu familia. Ce poți să îți dorești mai mult?

Alexandru Băjenaru a intrat pe drumul antreprenoriatului în 2003, convins că este unde trebuie. Familist, economist, pasionat de tehnologie, curios, fondator al unei agenției de marketing online, hotărât să ajute companiile să crească valorificând instrumentele digitale. Lucrează la dezvoltarea celei mai mici mari agenții din lume: «Balcorom Group».