Ceea ce m-a entuziasmat cel mai mult la Gaudeamus 2015 nu au fost cărţile pe care le-am cumpărat, ci cele pe care le-am citit deja, în engleză, şi pe care le-am regăsit în traducerea românească. Sunt bucuroasă (în sensul plin al cuvântului, adică zâmbesc cu gura până la urechi şi îmi vine să ţopăi şi să arăt cu degetul către rafturi – ‘Wow! Look-look!!’) când văd că, în sfârşit, traducerile în română se fac mai repede decât în trecut, cărţile ajung pe rafturi înainte ca statutul de noutate şi best-seller să se fi prăfuit pe rafturile din afara ţării, iar publicul român are acces la ele şi la bucuria pe care numai o carte bună ţi-o poate dărui.
