Seraphina de Rachel Hartman

seraphinaSeraphina este cartea care i-a adus un succes nesperat autoarei Rachel Hartman în anul 2012 (două premii literare şi numeroase traduceri), care îşi dedicase timpul de până atunci benzilor desenate, după ce terminase o facultate de studii literare. Seraphina este prima ei carte.

Ce anume face din această carte un succes formidabil?

În primul rând subiectul, cu o carieră destul de lungă în literatura fantastică şi nu numai, care are în prim plan categoria de personaje-dragoni, al căror simbolism şi importanţă au un ecou puternic în cultura europeană şi nu numai, reprezentând fondul viu al miturilor, legendelor medievale, etc. De obicei, dragonii sunt o categorie de personaje negative, excepţionale, spirite malefice prin excelenţă, păzitori ai comorilor şi plini de mistere, iar uciderea lor poate aduce nemurirea vreunui erou sau eroine. Dar dragonii sunt şi purtători de puteri oculte, iniţiatice, aşadar statutul lor este incert (dihotomia bine-rău este neîndestulătoare şi superficială, natura lor fiind mai degrabă apropiată de pharmakon)

În al doilea rând, felul în care este valorificat acest subiect legat de dragoni în această carte. Acţiunea are loc în regatul Goredd, ţara de origine a Seraphinei – personajul principal al cărţii din perspectiva căreia este descris şi prezentat subiectul, dar şi în alte ţinuturi sudice, cum este Ninys şi Samsam, Ziziba – ţinut nordic, Tanamoot – ţara dragonilor, Porfir, etc. Acţiunea are loc după 40 de ani de la semnarea tratatului de pace (Tratatul lui Comonot) în urma căruia se stabilise pacea între locuitorii ţăriii Goredd şi populaţia dragonilor.

Noutatea pe care o aduce Rachel Hartman constă tocmai în felul în care valorizează trăsăturile dragonilor şi ale oamenilor, astfel încât din punct de vedere fizic este greu să recunoşti un , pentru că sunt înveşmântaţi precum oamenii, au maniere, vorbesc elevat şi chiar au cunoştinţe solide de ştiinţe exacte, în special de matematică. Au un spirit foarte lucid şi analitic, se spune de altfel că era un lucru bun dacă vedeai dinţii unui , pentru că aceştia îşi păstrează câte ceva din misterul lor chiar şi când se prefac în oameni – sunt sobri, inteligenţi, nu tocmai atrăgători, mai ales dacă eşti femeie. Există mai multe specii de dragoni, printre care saarantras şi quigutleii – un fel de dragoni mai mici, care nu-şi schimbă forma.

Pe de altă parte, goreddienii invocă constant un topos al Cerurilor, pentru că nu cred într-o singură divinitate, ci în sălaşul Tuturorsfinţilor din care fac parte Sf. Capiti – protectoarea Seraphinei, protectoare a minţii, Sf. Zirtrudis – mai înspăimântătoare, Sf. Claire, Sf. Ogdo, etc. Cartea debutează cu misterioasa crimă a unui membru al familiei regale, care este pusă pe seama unui şi astfel este redeschis vechiul conflict dintre oameni şi dragoni, care se va desfăşura pe întregul roman. În centrul acţiunii se află destinul excepţional al Seraphinei Dombegh – un personaj hibrid, căci natura ei, la început incertă, apoi dezvăluită treptat, întruneşte atât calităţi umane, cât şi calităţi de . Este pe jumătate , pe jumătate om, ceea ce o pune în dificultate în relaţiile cu celelalte personaje, pentru că trebuie să-şi menţină secretul. Totodată, este înzestrată cu un talent muzical deosebit, calitate prin excelenţă umană, cântă la flaut, dar pe de altă parte este deţinătoarea unor viziuni stranii (dragonii nu visează), ca nişte reverii diurne, în care comunică cu diferite personaje (Liliacul de Fructe, Plăcintă cu Mere, Cusurgioaica, Omul Pelican, etc – foarte diferiţi între ei şi misterioşi). Astfel, este implicată în anchetă, împreună cu numeroase alte personaje (de altfel, există o listă lungă de personaje la sfârşitul cărţii care vă poate fi utilă ori de câte ori uitaţi despre ce personaje citiţi), printre care şi Lucian Kiggs, de care se îndrăgosteşte la un moment dat.

Dar uneori oamenii se dovedesc a fi, uneori, de o dragomachie perfidă, în timp ce dragonii sunt capabili să înţeleagă emoţiile şi sentimentele umane.

Dragonii găseau condiţia umană derutantă şi adesea copleşitoare şi, de-a lungul anilor, puseseră la punct strategii prin care să-şi păstreze mintea „în ard” cât timp luau formă umană. „Ard” era un concept de bază al filosofiei dragonilor. Cuvântul însuşi însemna, în mare, ordine sau corectitudine. Goreddienii îl foloseau pentru a desemna un batalion de dragoni, iar aceasta era, într-adevăr, unul dintre sensurile lui. Pentru dragoni, însă, conceptul era mult mai profund. Ard era felul în care ar trebui să fie lumea, triumful ordinii asupra haosului, o armonie etică şi fizică. (p. 57)

Aş recomanda această carte în special celor împătimiţi după genul fantastic şi după dragoni, pentru că este un fantasy de calitate, foarte inteligent construit, epurat de orice clişee legate de dragoni (pe care le puteţi întâlni în alte cărţi cu acelaşi subiect) şi nu în ultimul rând, pentru că poate fi citită atât de copii, cât şi de adulţi.

Titlu: SeraphinaRachel Hartman

Autor: Rachel Hartman

Traducere din engleză de Mihaela Ghiţă

Editura: Youngart

An apariţie: 2014

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Elena Donea

Elena Donea
A terminat masteratul de Studii literare din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și flanările lungi prin București.