Andreea Tănase
Îmi amintesc primul autograf, dar nu-mi amintesc autorul de la care l-am primit. Îmi amintesc că era bărbat, îmi amintesc cum era îmbrăcat (în raiați galben-muștar și cămașă în carouri) dar eram atât de emoționată, încât nu am ridicat privirea să îi văd și fața. Iar de numele lui nu auzisem. Oricum am uitat cartea, la nici o oră după, în autobuzul cu care ne-am întors la școală. Fusesem într-o excursie organizată, la Târgoviște, cu pionierii fruntași ai școlii 62 din sectorul 2. După ce am vizitat Turnul Chindiei și ne-am mâncat eternul sandviș cu salam din traistă, ne-am încolonat și am intrat într-o librărie unde am fost instruiți să cumpărăm o anumită carte (în ciuda faptului că noi am fi preferat să cumpărăm mere glazurate pe băț cu banii ăia), apoi să mergem cu ea la măsuța unde va fi semnată de autorul însuși. Panica și emoția au săgetat instant micul nostru grup de fruntași. Adică vom cunoaște un autor în carne și oase? Iar el ne va dedica 30 de secunde în care ne va scrie cu mâna lui numele pe carte și va semna? Magie! Dă-le naibii de mere glazurate! Să cumpărăm cartea! Aveam 9 ani. Eram comandant de detașament (cu șnur galben) și, deci, aveam responsabilități. Mi le luam atât de în serios, încât, în ardoarea mea disciplinară de pe drumul de întoarcere am uitat cartea în autobuz cu tot cu autograful autorului. Și nici bani de mere nu-mi rămăseseră. Mai târziu mi-am potolit setea de autografe cu alde Flavius Ardelean, Cosmin Leucuța, Cornel George Popa, Augustin Frățilă, Cristina Nemerovschi, Doina Ruști, Alexandru Voicescu, Jonathan Safran Foer, Ian McEwan și chiar și taică-miu, care mi-a mâzgălit ceva pe niște compendii de anatomie comparată, oncologie veterinară și anesteziologie la cabaline. Unde mai pui că acum dau eu însămi autografe pe numărul 14 din Revista de Povestiri, unde Motanov a fost simpatic și mi-a publicat o povestioară acum câțiva ani! Lucru mare cu autografele astea, dom’le!
Ciprian Măceșaru
Opt ani cu SemneBune! Sunt semne bune că vor fi încă mulți ani așijderea. Felicitări și mulțumiri! La Mulți Ani!
Primul autograf primit? Ha, la ce năzdrăvănie v-ați gândit! Nu sunt un mare vânător de autografe, dar în timp s-au adunat destule (de la Antonio Lobo Antunes, Gabriela Adameșteanu, Jonathan Coe, Dan C. Mihăilescu, Luis Landero, Mircea Cărtărescu, Zeruya Shalev, Horia-Roman Patapievici, Juan Pablo Villalobos, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Radu Paraschivescu, Tania Radu, Alexandru George, Octavian Paler, Ion Mureșan ș.a.). Am și volume, cumpărate din anticariate, care poartă dedicațiile unor scriitori importanți. Așa se face că dețin o ediție a romanului Roșu și negru cu autograful traducătorului, nimeni altul decât Gellu Naum, o dedicație a lui M.H. Simionescu pe un exemplar din Dicționarul onomastic, una a lui Ion Caraion pe Antologia poeziei americane etc. Acum, ajungând la subiectul anchetei, trebuie să vă mărturisesc că, din păcate, nu mai știu care a fost primul autograf pe care l-am primit. Se poate să fi fost de la Mircea Cărtărescu. Pe un semn de carte. Să zicem că acesta a fost. Un semn de carte pentru SemneBune.
[va continua]
.
