Primul autograf [Andreea Tănase, Ciprian Măceșaru]

[continuare]

Andreea Tănase

Îmi amintesc primul autograf, dar nu-mi amintesc autorul de la care l-am primit. Îmi amintesc că era bărbat, îmi amintesc cum era îmbrăcat (în raiați galben-muștar și cămașă în carouri) dar eram atât de emoționată, încât nu am ridicat privirea să îi văd și fața. Iar de numele lui nu auzisem. Oricum am uitat cartea, la nici o oră după, în autobuzul cu care ne-am întors la școală. Fusesem într-o excursie organizată, la Târgoviște, cu pionierii fruntași ai școlii 62 din sectorul 2. După ce am vizitat Turnul Chindiei și ne-am mâncat eternul sandviș cu salam din traistă, ne-am încolonat și am intrat într-o librărie unde am fost instruiți să cumpărăm o anumită carte (în ciuda faptului că noi am fi preferat să cumpărăm mere glazurate pe băț cu banii ăia), apoi să mergem cu ea la măsuța unde va fi semnată de autorul însuși. Panica și emoția au săgetat instant micul nostru grup de fruntași. Adică vom cunoaște un autor în carne și oase? Iar el ne va dedica 30 de secunde în care ne va scrie cu mâna lui numele pe carte și va semna? Magie! Dă-le naibii de mere glazurate! Să cumpărăm cartea! Aveam 9 ani. Eram comandant de detașament (cu șnur galben) și, deci, aveam responsabilități. Mi le luam atât de în serios, încât, în ardoarea mea disciplinară de pe drumul de întoarcere am uitat cartea în autobuz cu tot cu autograful autorului. Și nici bani de mere nu-mi rămăseseră. Mai târziu mi-am potolit setea de autografe cu alde Flavius Ardelean, Cosmin Leucuța, Cornel George Popa, Augustin Frățilă, Cristina Nemerovschi, Doina Ruști, Alexandru Voicescu, Jonathan Safran Foer, și chiar și taică-miu, care mi-a mâzgălit ceva pe niște compendii de anatomie comparată, oncologie veterinară și anesteziologie la cabaline. Unde mai pui că acum dau eu însămi autografe pe numărul 14 din Revista de Povestiri, unde Motanov a fost simpatic și mi-a publicat o povestioară acum câțiva ani! Lucru mare cu autografele astea, dom’le!


Ciprian Măceșaru

Opt ani cu ! Sunt bune că vor fi încă mulți ani așijderea. Felicitări și mulțumiri! La Mulți Ani!

Primul autograf primit? Ha, la ce năzdrăvănie v-ați gândit! Nu sunt un mare vânător de autografe, dar în timp s-au adunat destule (de la Antonio Lobo Antunes, Gabriela Adameșteanu, Jonathan Coe, Dan C. Mihăilescu, Luis Landero, Mircea Cărtărescu, , Horia-Roman Patapievici, Juan Pablo Villalobos, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Radu Paraschivescu, Tania Radu, Alexandru George, Octavian Paler, Ion Mureșan  ș.a.). Am și volume, cumpărate din anticariate, care poartă dedicațiile unor scriitori importanți. Așa se face că dețin o ediție a romanului Roșu și negru cu autograful traducătorului, nimeni altul decât Gellu Naum, o dedicație a lui M.H. Simionescu pe un exemplar din Dicționarul onomastic, una a lui Ion Caraion pe Antologia poeziei americane etc. Acum, ajungând la subiectul anchetei, trebuie să vă mărturisesc că, din păcate, nu mai știu care a fost primul autograf pe care l-am primit. Se poate să fi fost de la Mircea Cărtărescu. Pe un semn de carte. Să zicem că acesta a fost. Un semn de carte pentru .


[va continua]

 

 

.

Lasă un semn

comentarii

Semne bune de la Persoane juridice

Descarcă, completează și semnează Contractul de sponsorizare prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Dacă firma este plătitoare de impozit pe profit: 20%;
Dacă firma este plătitoare de impozit pe venit: 20% trimestrial;
Dacă ești PFA, sponsorizarea este deductibilă la calculul impozitului pe venit în limita a 5% din venitul net.
AdLittera este înscrisă în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale.
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență în informațiile culturale de care ai nevoie.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.