Magia sărbătorilor. Kit de supraviețuire

The Minions Christmas Gif

Vin Sărbătorile, vin Sărbătorile… KEVIN!!!!! Last Chrismas… I gave you my heart… All I want for Christmas is caltaboși, zaibăr, sarmale, salată boeuf. Leru-i ler și ho ho ho câte clișee urmează să se materializeze în numai câteva zile.

Mi-am întrebat colegii care e kit-ul lor de supraviețuire atunci când îi lovește Magia Sărbătorilor și ce recomandă ca alternativă la Împodobește-mi mamă bradul. Poate că și-l împodobesc singuri (acasă) sau poate că se preocupă de cu totul alte năzbâtii în perioada asta.

Să aflăm.

 

  Andreea Tănase

Încerc de câțiva ani să fac revoluție de Crăciun. Să îmi conving familia să mâncăm altceva decât sarmale și cozonac. Să nu mai comasăm 12 feluri de mâncare într-o singură masă. Să nu mai plimbăm caserole cu aceleași fursecuri, fripturi și piftii dintr-un cartier în altul. Să încercăm să ne concentrăm pe timpul împreună și unul pe altul. Să ne povestim tot ce nu am apucat în timpul anului. Să ne uităm la pozele din vacanță pe ecranul televizorului, în loc să îl lăsăm din nou pe Macaulay Culkin singur pe ProTv și, în general, să ne dăm mai degrabă timp și atenție, decât cadouri și mâncare. Și în niciun – dar în absolut niciun – caz să nu mergem la concertul de Crăciun al vreunui Hrușcă Canadianul sau Bănică Mailasăneanul. Așa că anul acesta vom mânca sushi la aperitiv și am demarat activitățile sezoniere cu spectacolul de balet Spărgătorul de Nuci la Opera Română. Urmează să mergem și la spectacolul Vara în care mama a avut ochii verzi, la Point care are la bază cartea omonimă a Tatianei Țîbuleac, câștigătoare a două premii importante de debut, în 2018. Dacă Point reușește să pună pe scenă măcar jumătate din încărcătura emoțională a cărții, sigur vom ieși toți în lacrimi de acolo și vom merge acasă privindu-ne unii pe alții cu mai multă apreciere și îngăduință. Ceea ce este în spiritul Crăciunului, nu-i așa?

Și, pentru că în preajma Crăciunului ne apucă, vrem, nu vrem, dăruitul, pentru că vine sfârșitul de an și poate nu ne-am făcut temele la materia „fapte bune”, puteți îngrășa porcul în Ajun cu una din nenumăratele inițiative care circulă în online. Anii trecuți am participat la ShoeBox, însă anul acesta mi-au fost cele mai dragi proiectele Adoptă o Scrisoare și Crăciun pentru Bunici. Și Casa Ioana organizează anual o colectă de haine groase pentru oamenii străzii, unde puteți dona. Dar sunt foarte multe astfel de inițiative dintre care puteți alege.

Nu în ultimul rând, perioada Crăciunului trebuie să fie una în care să vă și reconectați cu voi înșivă, să vă faceți mici cadouri, nu doar să le așteptați de la alții, să vă închideți toate gadgeturile conectate la Internet și să vă bucurați de o lumânare parfumată, un ceai fierbinte și, desigur, o carte bună. Prima pe care v-o recomand este tocmai Vara în care mama a avut ochii verzi a Tatianei Țîbuleac. Apoi, în cazul în care nu ați citit-o la timpul apariției, vă recomand Colecționarul de istorie apărut la RAO (Elizabeth Kostova), în care veți descoperi o carte despre Dracula și Vlad Țepeș așa cum mi-aș fi dorit să o scrie un român, nu o bulgăroaică americanizată. Dar tot e bine că a scris-o cineva, până la urmă. Și, pentru că este Crăciun și toți suntem mai buni și mai iubitori, vă mai recomand și cartea mea preferată din ultimul deceniu, Cele 40 de legi ale iubirii de Elif Shafak.

 

 Marius Surleac

Well, acum că tot vine vacanța cu trenul din Franța, fiecare își organizează timpul liber în funcție de starea de spirit. Unii poate vor să lenevească pentru a-și încărca bateriile, alții poate le au prea încărcate și vor să le descarce simțind ”vibe”-ul cluburilor. Anyway, fiecare cum îl duce bateria.

E greu să vii cu recomandări direcționate, dar poate că cei care vor citi aceste rânduri scrise împreună cu colegii mei, vor găsi ceva pe gustul lor.

Sfatul meu e să iasă zilnic din casă, să simtă aerul rece de iarnă – chiar de o fi vreme bună sau rea, să facă mișcare (îți dă o stare de bine oricât de prost sau bine-dispus ești). Tind să cred că marea majoritate a concetățenilor va sta în casă iar alții vor pleca spre munte, ori în vacanțe exotice. Așadar, orașele vor fi mai puțin animate – și credeți-mă că sunt atât de atrăgătoare în aceste condiții. Știți cum se spune – Less is more!

În altă ordine de idei, dacă ești prin București, poți merge prin Green Hours ori Control (astea două mi-au venit primele în minte) – unde poți asculta concerte cam pentru toate gusturile (cel puțin în Control) și toate vârstele, cu unele dintre cele mai în vogă trupe contemporane.

De citit, aș merge pe romane grafice și cărți pentru copii mai adolescenți așa, de la editura Arthur / Art.

Nu în ultimul rând recomand drumețiile prin București și pe lângă București, organizate de Arhiva de Geografie. Căutați pe Facebook și veți găsi ușor mai multe informații în acest sens.

Have fun!

 

 Cosmin Leucuța

Se zice că e nevoie de 10 minute de râs pe zi pentru o viață sănătoasă. Ei bine, dacă vreți să scăpați de răcelile și gripele de sezon și să vă ridicați puțin spiritele, vă propun o lectură savuroasă: cartea „Orice om îi este teamă” a lui Radu Paraschivescu, apărută luna trecută la Humanitas, acest faux homage adus clasei guvernante te va face să râzi în hohote câteva ore bune. E scurtă, dar foarte eficientă și mai distractivă decât ceremoniile de Centenar. It’s funny cause it’s true.

 

 Vera Martinez

De obicei, de sărbători, eu reușesc să recuperez din restanțele pe care le am de peste an, în materie de vizionat filme noi. Sau revăd unele filme care mi-au plăcut foarte mult și pentru care zilele acelea de dulce leneveală sunt perfecte. Anul acesta, de exemplu, vreau să revăd The Hateful Eight, al lui Tarantino. Vi-l recomand, fie că l-ați văzut deja, fie că nu. Are poveste, are intrigă, are dialoguri faine, o distribuție super și un mesaj pe care nu-l poți dibui chiar din prima. Plus zăpadă și frig. E perfect pentru o după-amiază în care zaci la căldură, cu un vin la îndemână.

Tot la capitolul revederi recomand Home Al… haha, glumesc, desigur, voiam să spun El laberinto del fauno, al lui . O poveste extraordinară, o punere în scenă pe măsură, care pe mine m-a vrăjit. Și chiar vreau să-l mai văd o dată. Dintre filmele mai noi (2017, în acest caz), insist să vedeți Mother! Și zic insist pentru că unii l-au ocolit, după ce au auzit că ar fi un film de groază, că e horror, că e prost… După părerea mea, este un film subestimat pe IMDB, ba chiar îndrăznesc să spun că a fost cel mai bun film pe care l-am văzut anul acesta.

Și, pentru că tot suntem în perioada din an când toți suntem, într-un fel sau altul, în căutare de povești, de apropieri, și vrem să aparținem, într-un fel sau altul (nu de cineva sau de ceva anume, ci doar să aparținem, să avem acest sentiment), recomand un film care mi-a rămas în suflet: Is Anybody There? Pentru că îl iubesc pe Michael Caine și pentru că este o poveste foarte, foarte frumoasă, chiar dacă e tristă, pe alocuri.

V-aș fi zis și despre cărți, dar vă povestesc despre ele tot anul. De data asta, îi las pe alții să o facă.

 

 Ciprian Burcovschi

Statul oferă zile libere pentru că suntem contribuabili serioși cu responsabilități, oferindu-ne posibilitatea de a avea ce consuma din agoniseala proprie. Ori că plătești numerar, ori că dai cu cardul pentru șopingăreală, tot consumator te numești. La achiziția de produse culturale, pare să fie un pic mai facil, pentru că nu e așa sezonieră treaba, nu schimbi sandaua poetică cu bocancul dramaturgic. Deci, dacă pe la târguri și saloane, ori în timpul campaniilor cu prețuri reduse umpli desaga moșului sau tolba iepurașului, ai de unde consuma cărți. Dacă vrei la cinematograf, oferta e redusă și plină doar de noutăți. Vrei să te foiești într-o catifea de scaun la teatru, rezervi din timp, chiar și în cazul teatrelor independente. Preferi ceva bâțâială sau să închizi ochii pe un fotoliu plușat și să ții ritmurile muzicii, iei bilete din timp. Ai ofertă, neicule, e clar. Ai de unde, dar ai cu ce? Să trecem…

Ce zice Eli? Ce alternative am lângă caltaboș și zaibăr? Eu citesc și mă uit la filme. Apropos, am descoperit de curând aplicația Mubi, pt teveuri dăștepte, care-ți propune zilnic câte un film nominalizat sau premiat pe la diferite festivaluri. În portofoliu actual are doar 30 de filme, dar care se schimbă zilnic, pe criterii cronologice, intră unul nou, iese cel mai vechi introdus. Toate genurile, toate națiile, toate lungimile. Apoi, mai e , cu o oferta mai variată, dar mai diluată dpdv calitativ, mai de popcorn&soda.

La capitolul lectură am rămas corigent. S-au adunat cărțile stivă pe noptieră și le tot mut dintr-o parte în alta. De curând, am redescoperit că cititul cu voce tare are efect liniștitor pentru auditoriu. Mă gândesc să inițiem o campanie de lectură cu scop terapeutic. Sau cumva, să alimentăm bibliotecile cu tineri. Citeam de curând, în #mondolit-ul Dorinei „că cititul poate combate sentimentul de singurătate și senzația de excludere socială. Mai mult, cititul poate ajuta la menținerea sănătății minții și chiar poate opri evoluția demenței.” (https://wp.me/pNGB7-boX)

Nu știu dacă e important de menționat, dar când nu citesc sau nu mă uit la film, în casă sau afară, perpedes sau motorizat, ascult radioul în surdină.

 

 Andreea Banciu

Aho, aho, copii și frați! Stați că am greșit sărbătorile. Dragii moșului, vine acel moment din an în care Mariah Carey îmi e profund antipatică, pentru că „All I want for Christmas is…” să nu mai aud cântecul ăsta prin toate mall-urile, frizeriile și sălile de așteptare la doctor. Ne place, nu ne place, asociem din ce în ce mai mult Crăciunul cu „All I want for Christmas”, „Singur acasă” și roșu Coca-Cola. Nici cu Crăciunul naționalist și strepezitor de dinți nu mă împac cine știe ce, așa că uneori îmi vine să mă răzvrătesc și mă arunc într-o carte sau să mă scufund într-un serial pe care l-am amânat tot anul.

Pentru clătit capul și relaxat de sărbători, vă pun în brațe două seriale și două cărți, în caz că rămâneți în pană de inspirație. În materie de seriale, 2018 e clar anul personajelor principale feminine (cel puțin, pentru mine). „Killing Eve” este un serial pe care eu îl iubesc din două motive: Sandra Oh (un Sherlock feminin, plin de carismă) și faptul că avem un villain feminin de toată frumusețea. Serialul se bazează pe seria de nuvele „Codename Villanelle”, semnată de Luke Jennings. Serios vorbind acum, nu ai cum să nu iubești un personaj negativ, alintat atât de drăgăstos – Villanelle. Al doilea serial pe care vi-l recomand cu trei mâini, pentru că l-am văzut în două nopți, e „Sharp Objects”, încă o dovadă că Amy Adams poate să joace și o face bine. Serialul are cam tot ce îi trebuie: dramă cât cuprinde, ceva mister, autoironie pe ici-pe colo și pe Patricia Clarkson (un titan, dacă mă întrebați pe mine, iar dacă nu vă aduceți aminte de unde o știți, ați văzut-o în savurosul „Six Feet Under”).

Am o dilemă în ce privește cărțile pe care le-aș putea recomanda de sărbători. Lista mea e interminabilă, dar dacă e să recomand ceva cu aromă, un pic de mister, straniu și de nelăsat din mână, vă recomand obsesia mea de anul ăsta (și de anul trecut, și de acum doi ani, bineînțeles): Care Santos. Jur pe barba mea de pirat că, dacă începeți sărbătorile cu „Jumătate de viață” (cinci femei, cinci povești, cinci perspective) și cu „Încăperi ferecate” (de care nu mă mai satur de câteva dimineți), o să-mi mulțumiți. Și, ca să-mi justific obsesia, de fiecare dată când mă apuc de o nouă Santos, îmi spun că, de data asta, o să fie ok, dar nu mă mai las surprinsă. Cumva, fie că e vorba de o răsturnare (subtilă) de situație, fie că e vorba de un personaj scos din pălărie (dar perfect verosimil), Santos mă prinde cu garda jos, motiv pentru care o ador.

Crăciun doar al vostru vă urez!

 

 Eli Teoharie

Că tot vorbim despre clișeele de Crăciun, cam cât vă place umorul bazat pe clișee în general? Pe mine mă amuză copios, oricât de politically incorrect încearcă Andreea Banciu să-mi explice că ar fi. De la glumele cu IT-iști până la glumele pe criterii de rasă bazate pe stereotipiile fiecărei categorii, recunosc, râd la toate de mă dor fălcile. Da, Andreea, știu că nu toți adepții religiei Păcii sunt teroriști dar asta nu face cu nimic mai puțin amuzant personajul Achmed the Dead Terrorist al lui Jeff Dunham.

Așa că o să mă afund un pic în tematica umorului bazat pe clișee și o să fac câteva recomandări de relaxat materia cenușie în vacanță. Vă plac filmele cu liceeni americani? Dacă vreți o perspectivă modernă, foarte bine asamblată vă sugerez serialul Heathers. L-am descoperit pe GO, cu titlul tradus în Eu sunt Heather.

Din alt registru de umor (atât de situație dar și bazat pe stereotipii), Seinfeld anyone? Dacă da, atunci nu puteți spune nu lui The Marvelous Mrs Maisel. Eu l-am găsit pe Amazon Prime, are deja 2 sezoane și m-aș mai delecta cu vreo 3-4 înainte să mă satur, pentru că este pe atât de profund amuzant pe cât este de ușor de digerat.

Merg mai departe și pun degetul într-o rană românească veche, aproape cicatrizată: clișeele propagandei comuniste. Zemos de amuzant prezentate în serialul Tovarășul Milițian ( GO) nu vă vor răscoli amintiri oribile, poate mai degrabă vor trezi niște nostalgii. Citatul meu preferat: ”We are the best!”

Pentru că ultimii vor fi cei dintâi, las pe ultimul rând al anchetei o sugestie atât de cadou cât și de savurat. Revista românească de benzi desenate Harap Alb Continuă. Din păcate, revista nu mai publică în prezent numere noi dar vă recomand să achiziționați tot pachetul de aici. Sunt 38 de reviste în care veți găsi și tot felul de materiale promoționale foate simpatice. Desigur prețul total poate nu vi se pare prietenos la început dar nu uitați că primiți acasă 38 de numere, aproape 4 kilograme de benzi desenate. Grafica este superbă, povestea clasică este prezentată în primele 4 numere și apoi elaborată în direcții de care orice fan de benzi desenate (și nu numai) va fi plăcut impresionat.

Încă ceva: nu credeți nimic din ce spun zurgălăii, există viață după sarmale.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Eli Teoharie

Eli Teoharie
Masterandă în psihanaliză, Eli este activistă culturală și susținătoare a proiectelor independente. Scrie despre ce-i place (muzică, teartu, cărți) și doar când are chef.