Patti Smith – Trenul M sau „Cum să scrii despre nimic”

La câțiva ani după Just Kids (2010) tradusă în românește cu titlul Pe când eram doar niște puști, Editura Polirom, 2014, a publicat o nouă carte de , de data aceasta una experimentală, neliniară, fragmentară, rizomatică. Dacă Just Kids este o poveste cronologică, o rememorare a anilor 60′-70′ și mai ales a relației sale de iubire-prietenie cu fotograful Robert Mapplethorpe, în M Train (2015), tradusă cu titlul Trenul M, Editura Polirom, 2016, experimentează și scrie un anti-jurnal pe care îl întregește cu fotografii făcute cu diverse ocazii, care au legătură cu evenimente reale sau visate despre care scrie, cum ar fi vizita la mormântul lui Mishima sau la Casa Azul, unde a locuit Frida Kahlo în ultimii ani de viață.

Cartea începe cu o frază care dă tonul întregului volum: „Nu-i ușor să scrii despre nimic.” (p.9) și cu un vis în care apare un personaj enigmatic, un văcar, care îi deschide autoarei o cale de acces spre lumea sa interioară. Acest personaj devine unul recurent de-a lungul volumului și poate fi considerat un alter ego al autoarei, chiar vocea conștiinței sale, și apare în momentele de detașare și de dezlipire de lume, când visul se împletește cu realitatea și apar umbre din trecut, figuri fantomatice din viața ei. Cea mai puternică este figura soțului ei, Fred „Sonic” Smith, dar apar de asemenea fratele, mama și tatăl sau prietenul ei, sau William S. Burroughs, celebrul beatnik. Cu văcarul poartă conversații despre ce i se întâmplă în acel moment și prezența lui o ajută să își pună ordine în gânduri și să dea cursivitate fluxului memoriei, însă în final, autoarea rămâne o femeie singură, teribil de conștientă de condiția sa. Autoarea este o feministă și o activistă convinsă, însă preocupările ei sociale nu sunt transpuse decât trecător în paginile acestei , fiindcă miza ei nu este de a descrie destinul femeii care rămâne singură, ci doar pe al ei.

Patti Smith călătorește mult, în timpul liber se închide în camere de hotel și se uită la seriale cu detectivi, favoritul ei fiind The Killing, uneori poartă conversații cu personajele acestor seriale și se vede pe sine ca pe un detectiv literar, fiindcă cealaltă mare preocupare a ei este lectura. Foarte atentă la detalii și la nuanțe, autoarea face analize complexe ale unor romane de Roberto Bolaño, 2066 mai ales, de , mai ales Cronica Păsării-Arc, Osamu Dazai, Amurg dar și ale poeziilor lui Arthur Rimbaud, de exemplu, însă lista lecturilor sale este mult mai extinsă. De obicei citește și scrie în cafenele, are proopria ei masă la ‘ino Café, acum închisă; ea însăși și-a dorit să aibă propria ei cafenea, însă nu își îndeplinește niciodată visul și proiectează în imaginație o anti-cafenea onirică:

 Stăteam în mijlocul aceleiași cafenele, în peisajul său oniric recurent. Nu existau chelnerițe, nu exista nici cafea. Eram nevoită să merg în spate, ca să macin niște boabe și să le fierb eu însămi. Nu era nimeni în jur, cu excepția văcarului. (p. 103)

Tonul cărții este unul nostalgic și melancolic. Fie că scrie sau citește într-una din cafenelele sale preferate, fie că este în turneu, într-o cameră de hotel sau face un interviu cu Bobby Ficher, unul dintre cei mai mari jucători de șah din lume, sau cu Paul Bowles, Patti Smith nu poate să se rupă complet de lumea sa interioară, care îi întregește de fapt propria-i viață:

Ne dorim lucruri pe care nu le putem avea. Căutăm să recuperăm un sunet, o senzație anume. Vreau să aud vocea mamei. Vreau să-mi văd copiii pe când erau copii. Mîini mici, picioare iuți. Totul se schimbă. Băiatul matur, tatăl mort, fiica mai înaltă decît mine, plîngînd din cauza unui vis urît. Vă rog, rămîneți pentru totdeauna, le spun eu lucrurilor pe care le cunosc, nu plecați, nu vă maturizați. (p.194)

este o carte pe care poți să o citești de la un capăt la altul, sau poți să sari de la un capitol la altul fără a pierde ceva din „acțiune”, fiindcă este genul de carte pe care poți să o citești la nesfârșit. Nu este o carte despre nimic, din contră, este despre tot ceea ce poate fi transpus pe hârtie, într-un moment anume, din mintea unui om care își împarte viața între vise, lecturi, muzică, filme, fantome din trecut și amintiri.

Titlu: Trenul M
Autor: Patti Smith
Traducere din limba engleza si note de: Ona Frantz
Editura: Polirom
An apariție: 2016

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 227