Profil de cititor: Andrei Vuță

Cine este Andrei Vuță? Care a fost parcursul tău personal, din copilărie până la prima tinerețe?

Foarte interesantă întrebare! 😊 Am fost un copil normal, cu o copilărie fericită, plină de prieteni, vacanțe la bunici și partide de fotbal prin cartierele Bucureștiului. Din punctul de vedere al educației, am fost un copil norocos în sensul în care am beneficiat mereu de educatori și profesori foarte buni, cărora le datorez și acum foarte mult.

Care sunt oamenii care te-au marcat, datorită cărora ești ceea ce ești acum?

Poate suna ca un clișeu, însă cel mai mult datorez familiei: atât părinților mei, surorii mele și familiei mele actuale. Ei m-au ajutat să devin ceea ce sunt și le sunt foarte recunoscător pentru răbdarea și dorința lor de a mă înțelege și sprijini atunci când a fost necesar. Nu mi-am văzut și nu-mi pot imagina nici acum viața fără familie.

Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu cărțile, cu lectura? Cine te-a încurajat pe această cale?

Chestia asta chiar s-a petrecut cu ceva timp în urmă… 😊Prima întâlnire a mea cu cărțile a fost la biblioteca din… sufragerie.😊 Țin minte și acum că era o bibliotecă de lemn masiv, foarte mare, plină de tot felul de cărți: de la beletristică la istorie și science-fiction. Nu am primit îndemnuri explicite sau stricte să citesc, ci mai degrabă i-am văzut pe toți în jurul meu că citeau. Astfel încât legătura mea cu cărțile a devenit în timp una normală, trainică și firească.

Cum îți alegeai cărțile? Ce te interesa, cum ți s-au schimbat preferințele de-a lungul anilor?

Mi-aș dori să spun că aveam pe atunci o anumită strategie sau un pic de gândire structurată în a-mi alege cărțile, dar nu a fost deloc așa. Pur și simplu, luam rafturile la rând și devoram toate cărțile, citind ce îmi cădea în mână. În mod ciudat, lucrul acesta mi-a folosit foarte mult, pentru că la scurt timp după ce am descoperit cititul, am început să selectez din ce în ce mai bine literatura de calitate (indiferent de genul ei) de ceea ce fie nu-mi plăcea, fie eu nu reușeam să înțeleg la vârsta aceea.

Care este cartea sau cărțile copilăriei tale?

Auzind această întrebare, deja am început să zâmbesc nostalgic. Au fost foarte multe cărți care mi-au plăcut pe atunci, însă cel mai mult și mai mult îmi plăceau cele două mari colecții de cărți și reviste ale mele, la care țineam ca ochii din cap: în primul rând, colecția clasică a cărților lui Jules Verne. O știi, bineînțeles, era colecția aceea cu coperți de carton de culoare alb-crem. Și mai aveam o colecție, de data asta de reviste, toate scrise în franceză și, în primul rând, banda desenată având ca personaj principal pe Rahan. O adevărată delectare să citești așa ceva, pe vremea aceea.

Care sunt cărțile pe care nu le poți uita? Vrei să faci o listă cu titlurile tale preferate din toate timpurile?

Hmmm, îmi vine foarte greu să fac chestia asta. Nu pentru că aș fi în pană de idei, însă nu aș dori să nedreptățesc vreun autor foarte bun sau vreo carte minunată. Totuși, iată un fel de listă scurtă, într-o ordine oarecare: Trilogia Marte – Kim Stanley Robinson, Șocul viitorului – Alvin Toffler, De ce eșuează națiunile – Daren Acemoglu și James Robinson, Groapa – Eugen Brabu, Colecția Fundației – Isaac Asimov, Berlin, Căderea – Anthony Beevor, Numele Trandafirului – Umberto Eco, Trilogia Dune – Frank Herbert, Istoria Angliei – Andre Maurois, Lebăda Neagră – Nassim Taleb,  Pădurea norvegiană și Dans, dans, dans – Haruki Murakami. Plus toate cărțile scrise de Jules Verne, Vlad Mușatescu și Rodica Ojog-Brașoveanu… Și lista ar  putea continua.

Ce facultate ai urmat și cum ai ales-o?

Am absolvit Facultatea de Electrotehnică, la Universitatea Politehnică București. Am fost un norocos, în sensul că părinții mi-au acordat deplină încredere și m-au lăsat să aleg singur. Cum am făcut asta? Foarte simplu: în perioada înscrierii, am început să iau la rând facultățile, urmând să o aleg pe aceea care îmi va oferi posibilitatea de a putea avea acces cât mai mult timp la internet. La acea vreme, chestia asta cu accesul la internet era ceva ieșit din comun, astfel încât mi s-a părut un criteriu potrivit.

Care a fost relația ta cu cărțile după ce ai început să profesezi?

A rămas la fel de apropiată și constantă în timp. Timp de ani întregi nu cred că a trecut vreo seară în care să nu citesc, măcar câteva pagini. Pur și simplu, cititul mă relaxează și mă face să mă simt bine.

Suntem din ce în ce mai absorbiți de gadgeturi și de ecrane. Mai găsește azi un specialist în Resurse Umane timpul și liniștea pentru lectură?

Ei bine, și modul meu de a citi s-a schimbat, însă doar ca formă. Acum câțiva ani mi-am făcut cadou un e-reader, o mică bijuterie tehnică. Până și locul în care stă ea (întotdeauna pe noptieră) cred că e grăitor: a ști că am cărțile aproape îmi face bine.

Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela?

Am citit cu deosebită plăcere atât de multe cărți, însă nu cred că am visat vreodată să fiu un personaj sau altul… În schimb, am rămas uimit de măiestria scriitorilor talentați de a spune povești: sunt într-adevăr magici!

Cum te vezi peste 5 sau 10 ani? Ce îți propui, care sunt obiectivele tale personale și profesionale?

Făcând ceea ce fac și acum: lucrând cu și pentru oameni. Sunt la fel de fascinanți precum cărțile.