De ce nu mai citim ficțiune

  • De ce oamenii nu mai citesc ficțiune
  • își va dona colecția de muzică
  • Interviu cu scriitoarea
  • Oxford Dictionaries declară cuvântul anului
  • Târg de carte second hand pentru copii

– acestea sunt poveștile din lumea literară pe care vi le propun la acest început de săptămână.


Pe site-ul The New York Times mi-a atras atenția titlul unui articol: De ce oamenii nu prea mai cumpără ficțiune? Prima mea reacție a fost să zic: Cum nu? Apoi, mi-am amintit topurile de vânzare de după târgurile de carte de la noi, în care foarte frecvent predomină altceva decât ficțiunea. Fie memorii, fie istorie, fie self-help, fie vreo carte scrisă de vreo vedetă… ”Întrebați orice editură sau librar și îți vor spune: oamenii nu cumpără romane, în ultima vreme.” Astfel începe articolul amintit, după care ni se spune că, de fapt, nu este un fenomen nou. Dintotdeauna, vânzările de ficțiune au cunoscut suișuri și coborâșuri. Când au înregistrat o cădere, în 1914, într-un articol din The Times se specula că acest fenomen ar avea legătură cu dimensiunea mică a apartamentelor moderne, mutările frecvente, viața de hotel, care devenea tot mai populară, atracția pentru golf, mașinile și filmele. Un alt articol din același an sugera că popularitatea tot mai mare a tangoului era de vină, iar un altul dădea de înțeles că vremea bună ar fi cauza, pentru că îi făcea pe oameni să petreacă tot mai mult timp în aer liber, în loc să citească. În zilele noastre, editorii recunosc că lumea cumpără mai puțină ficțiune, dar compenzează cumpărând mai multă nonficțiune, în special nonficțiune politică. Care ar fi explicația? Este citat mai departe un articol recent din Publishers Weekly, în care sunt amintite câteva posibile cauze, despre care vă las să citiți singuri. Totuși, rămâne întrebarea: chiar sunt oamenii mai puțin interesați de ficțiune, de povești?


De pe npr.org afăm că scriitorul Haruku Murakami va dona o colecție de muzică record Universității Waseda, din Tokyo. În postfața la volumul Absolutely on Music, care cuprinde dialoguri între și celebrul dirijor Seiji Ozaw, acesta din urmă spune despre scriitorul japonez: ”Am o grămadă de prieteni care iubesc muzica, dar Haruki merge dincolo de limitele rațiunii.” Se pare că este vorba despre o colecție care însumează mai bine de 10.000 de albume și care va fi arhivată la Universitatea amintită. Într-o conferință de presă, Karuki Murakami a anunțat că donația va include și vasta lui arhivă de materiale scrise și corespondențe. Fanii lui Murakami știu că în romanele sale există foarte multe referințe muzicale, toate poveștile din cărțile lui sunt presărate cu momente în care el inserează piese muzicale. De asemenea, el invocă frecvent artiști precum Charlie Parker, Prince, Bob Dylan, The Rolling Stones și alții. De altfel, Haruki Murakami spune că ascultă muzică aproape întotdeauna când scrie și probabil că playlistul din acele momente îl influențează și chiar sfârșește prin a face parte din povestea la care lucrează. Mai multe despre asta, în articolul despre care vă spuneam.


Pe site-ul revistei Guernica (o descoperire recentă, pentru mine), m-am oprit la un interviu cu scriitoarea , al cărei volum de povestiri Corpul ei și alte desfătări a apărut anul acesta și la noi, la Editura Vellant, și am văzut că a stârnit unele valuri. Eu nu l-am citit încă, este pe lista de așteptare, dar volumul a câștigat câteva premii internaționale, iar recenziile spun că stilul în care sunt scrise povestirile este unul inedit, care merită atenție. În interviul pe care vi-l recomand, scriitoarea vorbește inclusiv despre reacțiile cititorilor la acest volum și la felul în care percepe ea aceste reacții, despre motivele pentru care o aceeași povestire poate avea parte de reacții foarte bune și mai puțin bune, în același timp. Despre felul în care fiecare dintre noi percepe o poveste, despre nevoile pe care o poveste ni le îndeplinește sau nu. Carmen Maria Machado explică și de unde atracția ei pentru istorie, pentru un anumit tip de personaje din trecut. Întrebată de ce anume îi e frică, răspunde că se teme să scrie despre rasă. Deși este o femeie de culoare, este văzută mai degrabă ca albă și ades este întrebată: Ce ești, de fapt? ”Chiar aș vrea să pot arăta cât de agresivă e această întrebare”, spune ea. Despre toate acestea și despre multe altele veți afla citind integral interviul, care, trebuie să recunosc, mă face să vreau să-i citesc mai repede cartea.


Săptămâna trecută vă spuneam despre cuvintele noi introduse în dicționar de cei de la Collins și de cuvântul anului declarat de ei. Între timp, cei de la Oxford Dictionaries s-au pronunțat și ei și au decis că este cuvântul anului, aflăm de pe irishtimes.com. Specialiștii de la Oxford spun că s-a observat o creștere a interesului și a frecvenței utilizării acestui cuvânt, de-a lungul anului 2018. Totuși, cuvântul a fost ales mai puțin din rațiuni statistice și mai degrabă pentru că s-au înmulțit contextele în care el a fost folosit, de la discuții pe tema toxicității mediului, la discuții despre caracterul otrăvitor al discursului politic din ziua de azi și chiar la discuții despre unele mișcări sociale, inclusiv celebra #MeToo. Pentru cei de la Oxford Dictionaries, cuvântul anului trebuie să reflecte etosul, starea și preocupările dintr-un an anume, dar și să sublinieze că limba engleză se află în continuă schimbare. În 2017, cuvântul anului ales de ei a fost youthquake – care înseamnă o schimbare culturală, politică sau socială semnificativă, generată de acțiunile sau influența tinerilor -, iar în 2016 a fost post-truth. În cazul în care nu știți ce înseamnă, veți descoperi citind articolul, în care se oferă mai multe detalii despre noile cuvinte intrate oficial în uz și despre felul în care ele ajung în dicționare.


Închei cu o recomandare de weekend pentru cei mici. Duminică, 25 noiembrie, va avea loc Bookisit, un mic târg de carte second hand, pentru copii. De pe pagina FB a evenimentului, am aflat că este o inițiativă a Editurii Cutiuța cu povești, susținută și găzduită de Bistro Therapy. ”Prietenos cu oamenii și natur, Bookisit își propune să aducă laolaltă părinți, copii, bunici, mătuși și alți pasionați de socializare culturală, într-o duminică răcoroasă, 25 noiembrie, de la ora 11:00, pentru o zi de târguială alături de copilul tău, acasă la prietenii de la Therapy Bistro! Vino să răsfoiești, să cumperi, să discuți, să recomanzi, să asculți și să participi la atelierele de lectură și de meșterit semne de carte (cu înscriere). Intrarea la târg și participarea la ateliere sunt gratuite! Toate produsele second hand pe care le vei găsi la #bookisit (cărți pentru copii, jocuri, resurse educaționale, cărți de parenting etc.) vor fi în stare foarte bună, selectate cu grijă din bibliotecile altor părinți, curățate și prezentate cu drag”, se spune în prezentarea de pe FB, unde găsiți și alte detalii, în cazul în care sunteți interesați.


“Books are both our luxuries and our daily bread”, spunea Henry Stevens și mare dreptate avea.


surse foto: devdiscourse.com și npr.org


” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.