Miercuri, 24 iunie, la 20:03, primim mesaj via email de la Biroul de presă FILIT: „Organizatorii Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) anunță suspendarea, în semn de protest, a celei de-a treia ediții a manifestării, care ar fi urmat să aibă loc în perioada 30 septembrie-4 octombrie 2015”. După cum s-au tăiat teii prin Iași… e ceva netrebnic pe acolo… dar poate e o glumidă de la miliția online-ului ieșean. Sun la expeditor și îmi confirmă – e oficial: FILIT 2015 se suspendă! Morcovit și contrariat, public comunicatul oficial. Supărat deoarece cu câteva zile înainte, împreună cu Andreea Banciu și Valentin Ceaușescu, simulam câteva acțiuni lîngă happening-ul revistei SemneBune pe care voiam să le implementăm la standul, cu „Scrie-ți povestea în Iași” (organizat în Casa FILIT).
Având o duzină de întrebări, ne-am adresat membrilor din board. Ne-a răspuns cu promptitudine și amabilitate ieșite din comun, date fiind stările de oboseală și surexcitare acumulate în această săptămână, scriitorul Lucian Dan Teodorovici, din poziția sa de Coordonator programe și membru în Consiliul director al FILIT.
Îmi doresc foarte mult să fie deci vorba într-adevăr de o supendare, iar toamna lui 2016 să fie una cu FILIT.
SemneBune: Mai erau 3 luni pînă la startul ediției din acest an a FILIT. Dan Lungu spunea ieri (n.r. 25 iun., Digi24 Iași) că „suspendarea FILIT este un protest împotriva politizării acestui festival”. De când au început să se exercite aceste presiuni?
Lucian Dan Teodorovici: Presiuni au fost încă de la prima ediţie. Sau imediat ce s-a încheiat prima ediţie, ca să fiu corect. Dar aş vrea să lămuresc, pe cât se poate, ce înseamnă aceste presiuni. Şi asta deoarece văd că există două curente de interpretare, pe care încearcă din răsputeri să le impună aceiaşi oameni care ne-au pus în situaţia asta.
Mai întâi, se încearcă ideea că n-am mai fi rezistat noi, cei implicaţi în FILIT, atacurilor de presă. Şi, atinşi în orgolii, ne alintăm cumva, retrăgându-ne. E o absurditate. Sigur, atacurile repetate nu numai că nu ne-au picat bine, dar ne-au adus de multe ori la exasperare. Personal pot spune că am fost la limita depresiei uneori, citind minciuni incredibile, faţă de care nici nu puteam reacţiona: încercam să explic că lucrurile nu stau aşa, dar o făceam naiv, crezând că cineva dintre cei care ne atacă ar fi dispus să asculte acele explicaţii. În fine, revin: da, ne-a păsat de ce prostii au apărut despre noi prin presa locală în cei doi ani. Dar tocmai pentru că s-a întâmplat vreme de doi ani, am fi rezistat în continuare. Pentru că, din păcate, te poţi obişnui chiar şi cu aşa ceva. Nu e vorba deci numai despre atacurile de presă. Au fost comunicate oficiale din partea unui partid, cu diverse insinuări. Au fost ieşiri publice ale unor personaje politice care ne-au uluit. Într-una dintre ele, spre exemplu, primarul (în prezent suspendat) al Iaşiului arunca senin o minciună despre onorarii gigantice pe care FILIT le-ar fi oferit unor moderatori, deşi avea în faţa lui documentul oficial cu onorariile! Spunea deci acea minciună perfect conştient. Şi au fost multe asemenea. E greu de prins în câteva rânduri, îmi dau seama acum, toate cele care s-au adunat. Şi încă am fi rezistat. Dar toată această atmosferă, creată pas cu pas, pusă şi-n comunicatele oficiale ale filialei locale a unui partid, nu a a avut efect doar asupra moralului nostru, din păcate. Ci a afectat mult mai multe zone. Spre exemplu, a afectat intenţia reprezentanţilor unor firme de a se înscrie la licitaţii. Când oamenii din aceste firme văd că un partid puternic dă semnale la fel de puternice că nu agreează deloc FILIT, parcă s-ar mai gândi dacă să intre sau nu într-o colaborare cu organizatorii festivalului, nu? Vedeţi deci că suntem departe de un moft: problemele deveneau practice. Iar faptul că la o licitaţie de servicii, în urma unor proiecte europene, nu s-a prezentat în două rânduri nici o firmă, ceea ce obligă acum Muzeul Literaturii să dea banii înapoi, e deja un puternic semnal de alarmă. Adăugaţi numeroase alte semnale de alarmă, venite pe alte căi, şi veţi înţelege că nu prea ne rămâneau multe soluţii.
Al doilea „curent de interpretare”, cum l-am numit anterior, pot spune că e de-a dreptul ticălos: se susţine că organizatorii s-ar fi speriat de raportul Curţii de Conturi şi de asta ar fi anulat ediţia de anul ăsta. E o aberaţie, raportul a fost definitivat cu opt luni în urmă, a fost şi contestat din câte cunosc (aici nu am nici o implicare, e vorba de o situaţie la nivel instituţional), dar mai ales e un raport pe ediţia I, din 2013. Orice om raţional şi de bun-simţ şi-ar da seama uşor că suspendarea ediţiei din 2015 nu ar mai putea rezolva nimic în privinţa unor eventuale nereguli, să zicem, din 2013! Evident, discuţia e mult mai lungă inclusiv în privinţa acelui raport, despre care apar extrem de multe minciuni, dar nu o pot purta eu, căci implicarea mea în FILIT e pe alte coordonate decât cele ce ţin de administraţia propriu-zisă. Dan Lungu însă, în calitatea sa de director al MLR Iaşi, a făcut multe precizări în sensul ăsta. Vedeţi deci din ce v-am spus până acum că atacurile, bine coordonate prin manipulări publice, continuă. Şi, din păcate, vor continua, indiferent de câte explicaţii dăm.
SB: Rezistență prin cultură = protest cultural față de mediul politic?
LDT: Noi suntem câţiva scriitori, transformaţi şi în manageri culturali, alături de alţi câţiva manageri culturali cu mai îndelungată experienţă. Nu ştiu dacă putem reprezenta cultura, în ansamblu, prin protestul nostru. Sigur însă că e unul pe care l-am dorit exemplar. Dar aş spune că mediul politic, în sine, nu poate fi o ţintă, ci politicianismul, adică modul meschin în care acest mediu politic se poate manifesta pe alocuri, poate prin prea multe locuri. Mai exact spus, cred că e de dorit ca oamenii politici ajunşi în funcţii administrative să înţeleagă cât de importantă poate fi cultura, cât de mult poate oferi unei comunităţi. Şi s-o susţină. Dar s-o susţină dintr-un „interes politic” superior, din interes public adică. Fără intervenţii, fără lupte de orgolii, fără intenţia de a o subordona în vreun fel.
SB: Decizia suspendării este dureroasă pentru organizatori, invitați și parteneri. Și, foarte important, pentru public. Această suspendare este un avertisment? Cui se adresează protestul?
LDT: Da, decizia a fost dureroasă, iar ăsta nu e un cuvânt pe care-l spun doar aşa, pentru că se cade a fi spus. Ne-a trebuit multă vreme s-o luăm, multe zile. Şi, vă mărturisesc, chiar şi înainte cu zece minute de a trimite comunicatul prin care ne anunţam decizia, încă apărea câte o întrebare care începea cu: „Dar oare n-am putea să…?”. Căutam orice altă idee care ne-ar fi ferit de situaţia asta. Dar nu aveam cum continua în acele condiţii. Protestul vizează deci aceste apucături politicianiste despre care tot vorbim public de două zile. Şi ascunde şi o speranţă, poate un pic naivă, dar pe care o recunosc: aceea că măcar acum se va înţelege necesitatea unui asemenea festival şi i se vor da şanse, de astă dată reale, începând cu ediţia din 2016.
SB: Totul se învârte în jurul banului public. De aici pare că au început aluzile, apoi concertul de portavoci roșii. Mie-mi pare că e sub-bugetat festivalul pentru anvergura și concentrarea unei săptămâni dedicate literaturii contemporane.
LDT: Problema e că un festival atât de mare nu poate atrage suficienţi bani privaţi. Poate am greşit şi noi că, după succesul primei ediţii, nu ne-am concentrat mai mult în direcţia asta, a atragerii banilor privaţi. Numai că există o explicaţie, care poate suna şi ca scuză: atacaţi fiind încă de la început, inclusiv pe sumele pe care le-ar fi luat cei care au muncit la festival, nu ne-am mai mărit echipa, aşa cum ne propuseserăm în scopul de a suplimenta astfel timpul şi priceperea necesare spre a atrage şi fonduri private. Nu ne-am mărit echipa pentru că ar fi apărut, în mod cert, alte scandaluri, căci s-ar fi dus mai mulţi bani pe partea de organizare. A fost însă, cred acum, o greşeală. Pentru că, dacă n-am fi depins atât de mult de bani publici, poate nici presiunile nu s-ar mai fi desfăşurat cu atâta largheţe.
SB: România nu are nici acum o strategie de politici culturale. Statul nu oferă burse naționale de creație și nici suport susținut și coerent pentru Opera scrisă. Anul acesta, fără FILIT, harta europeană va fi mai săracă în evenimente culturale. Cum va continua FILIT?
LDT: Deocamdată, au apărut semnale la nivel local că s-ar dori continuarea. Că s-ar putea găsi soluţii pentru ca organizarea să nu mai presupună atâta birocraţie şi, prin urmare, să nu mai lase loc unor interpretări răuvoitoare. Discuţiile însă se vor purta în perioada următoare. Noi sperăm că toată bunăvoinţa manifestată în comunicate şi nu numai de diverşi membri ai administraţiei locale nu e una care ţine doar de context, adică de faptul că gestul nostru a provocat o anume reacţie. Aş vrea să cred că peste vară se vor purta aceste discuţii şi vor apărea şi soluţiile. Pentru că, vă spun foarte sincer, deşi în ultimii ani am avut momentele mele în care am regretat implicarea în proiectul FILIT, din motivele deja pomenite, după tot ce s-a întâmplat în ultimele zile, sunt absolut convins că festivalul merită să continue, că trebuie să continue. Îmi doresc foarte mult să fie deci vorba într-adevăr de o supendare a lui, iar toamna lui 2016 să fie una cu FILIT.
–
sursa fotos: arhiva SemneBune.
legendă fotos: asta pierde Iașul, candidată la „Capitală Culturală Europeană 2021”
Dacă ați scăpat corespondența de la Iași a colegilor mei, Andreea Banciu și Ion-Valentin Ceaușescu, puteți găsi „#live”-urile și interviurile acestora aici.
Ediția de anul trecut a FILIT a fost relatată zilnic, cu trei articole și duzine de fotografii de la evenimentele din fiecare punct interactiv al FILIT. Pentru publicul nostru am adus vești bune de la Iași: de la primul articol început de Andreea, în tren spre Iași, până la ultimul articol, înainte ca Valentin să urce în autocar.
Personal, aș dori să adaug că, în cazul în care acest protest reușește, se pot schimba lucrurile cu adevărat. Poate deveni o paradigmă de urmat: switch-off!
